Sindromul febril prelungit · ICD-10: R50.9

Sinonime: Febra de origine necunoscută, FUO, febră de origine neexplicată, PUO, pyrexia of unknown origin

Autori: Racheriu Dragoș – licențiat în medicină, Airinei Camelia – editor medical senior cu ajutor AI · 04.07.2026

✓ Conținut verificat editorial ⏱ ~15 min de lectură · 23 secțiuni Conținut actualizat: 28.07.2026 Nivel de evidență: Ghiduri și revizuiri Autori și surse ↓

Rezumat

Sindromul febril prelungit (febra de origine necunoscută, FUO — fever of unknown origin) desemnează o febră care persistă peste un prag temporal definit și rămâne neexplicată după o evaluare inițială standardizată. Definiția clasică (Petersdorf și Beeson, 1961) cere: temperatură >38,3 °C în mai multe rânduri, durată de peste 3 săptămâni și absența unui diagnostic după o săptămână de investigații în spital.^[1] Revizuirea Durack și Street (1991) a înlocuit criteriul intraspitalicesc cu 3 zile de investigație în spital SAU 3 vizite ambulatorii și a împărțit sindromul în patru categorii distincte: clasic, nosocomial, neutropenic și asociat infecției HIV.^[2]

Nu este o boală, ci o problemă de diagnostic: acoperă peste 200 de cauze grupate în infecții, neoplazii (mai ales limfoame), boli inflamatorii neinfecțioase (vasculite, boala Still a adultului, arterita cu celule gigante) și un grup „diverse”. În seriile moderne din țările dezvoltate, o proporție importantă de cazuri (25–50%) rămân nediagnosticate, iar prognosticul acestora este în general bun.^[3][4] Cheia nu este o baterie standard de teste, ci reevaluarea repetată a indiciilor diagnostice potențial orientative (PDC — anamneză, examen fizic, teste de bază), pe care se construiește o abordare în trepte; tomografia cu emisie de pozitroni FDG-PET/CT a devenit un instrument central de a doua treaptă.^[5][6]

Definiție și clasificare

Conceptul a fost formalizat de Robert Petersdorf și Paul Beeson în 1961, într-un studiu prospectiv pe 100 de pacienți, prin trei condiții cumulative: (1) febră >38,3 °C (101 °F) documentată în mai multe ocazii, (2) durată de cel puțin 3 săptămâni și (3) absența unui diagnostic după o săptămână de investigație în spital.^[1] Pragul de 3 săptămâni a fost ales deliberat pentru a exclude bolile virale autolimitante și febrele banale trecătoare, concentrând atenția asupra bolilor care necesită o abordare structurată.

În 1991, David Durack și A. Street au redefinit sindromul pentru a reflecta practica modernă (investigații ambulatorii, pacienți imunodeprimați, infecția HIV): criteriul „o săptămână în spital” a fost înlocuit cu 3 zile de investigație intraspitalicească sau 3 vizite ambulatorii sau o săptămână de investigație „inteligentă” și invazivă, iar sindromul a fost împărțit în patru categorii cu profil etiologic și abordare proprii.^[2]

Categorie	Definiție operațională	Cauze predominante
FUO clasic	>38,3 °C, ≥3 săptămâni, nediagnosticat după 3 zile în spital sau 3 vizite ambulatorii	Infecții, neoplazii, boli inflamatorii neinfecțioase, „diverse”, nediagnosticat
FUO nosocomial	Febră la un pacient spitalizat (fără infecție la internare), nediagnosticată după 3 zile	Infecții asociate cateterelor, Clostridioides difficile, tromboembolism, febră medicamentoasă, sinuzită
FUO neutropenic	Febră la neutrofile <500/µL (sau scădere anticipată), nediagnosticat după 3 zile	Infecții bacteriene/fungice oculte (candidoză, aspergiloză), infecții perianale, bacteriemie
FUO asociat HIV	Febră >4 săptămâni ambulatoriu sau >3 zile în spital la o persoană cu HIV	Mycobacterium avium, tuberculoză, pneumocistoză, limfom, infecția HIV însăși

Multe centre folosesc astăzi o definiție calitativă: febră recurentă/persistentă neexplicată după un „set minim” de investigații standardizate, mai degrabă decât un număr fix de zile.^[5] Se distinge de febra prelungită autolimitantă (majoritatea episoadelor febrile trec în câteva zile) și de febra recurentă/periodică (episoade separate de intervale afebrile).

Cifre & epidemiologie

Prag temporal (definiția clasică Petersdorf-Beeson) · Global

3 săptămâni

Petersdorf & Beeson, Medicine · 1961

Prag de temperatură pentru definiție · Global

38,3 °C

Petersdorf & Beeson, Medicine · 1961

Cazuri rămase nediagnosticate (țări dezvoltate) · Global (țări dezvoltate)

25-50 %

Wright et al., N Engl J Med · 2022

Pondere infecții din cauze · Global (țări dezvoltate)

20-40 %

Wright et al., N Engl J Med · 2022

Pondere neoplazii din cauze · Global (țări dezvoltate)

10-30 %

Wright et al., N Engl J Med · 2022

Pondere boli inflamatorii neinfecțioase · Global (țări dezvoltate)

15-30 %

Wright et al., N Engl J Med · 2022

Randament diagnostic FDG-PET/CT (FUO clasic) · Global (meta-analiză)

50-60 %

Kubota et al., J Nucl Med · 2016

Cauze și patogenie

Cauze și mecanisme

Peste 200 de entități pot cauza un sindrom febril prelungit; ele se grupează clasic în patru mari categorii, la care se adaugă cazurile rămase nediagnosticate. Distribuția variază marcat cu zona geografică (tuberculoza domină în țările cu resurse limitate), vârsta și statusul imun.^[3][5]

Infecții (≈20–40% în seriile din țările dezvoltate)

Tuberculoza (mai ales formele extrapulmonare și miliare) rămâne cauza infecțioasă globală cea mai frecventă. Alte cauze: endocardita infecțioasă (inclusiv cu hemoculturi negative — Coxiella, Bartonella), abcese oculte (hepatic, subfrenic, pelvin, dentar), osteomielită, infecții urinare complicate, bruceloză, febră tifoidă, boala Whipple, infecția cu virus Epstein-Barr sau citomegalovirus, HIV. La copii predomină infecțiile.^[3][7]

Neoplazii (≈10–30%)

Domină limfoamele (Hodgkin și non-Hodgkin), care produc frecvent febră, transpirații nocturne și scădere ponderală (simptome „B”). Alte cauze: leucemii, carcinom renal, hepatocarcinom, metastaze hepatice, mixom atrial. Neoplaziile tind să crească proporțional cu vârsta.^[1][3]

Boli inflamatorii neinfecțioase (≈15–30%)

La adultul tânăr predomină boala Still a adultului (febră vesperală în „vârfuri”, rash somon evanescent, artralgii, feritină mult crescută); la vârstnic — arterita cu celule gigante și polimialgia reumatică. Alte cauze: lupus eritematos sistemic, poliarterita nodoasă, alte vasculite, sarcoidoza, boala inflamatorie intestinală. Ponderea acestor boli a crescut în seriile moderne, pe măsură ce infecțiile și tumorile sunt depistate mai repede.^[3][5]

Diverse și nediagnosticate

Grupul „diverse” include febra medicamentoasă, tromboembolismul venos, tiroidita subacută, hematoame, febra factică (autoprovocată), sindroamele autoinflamatorii ereditare (febra mediteraneană familială). Restul — 25–50% în centrele avansate — rămân nediagnosticate după o evaluare completă; multe se remit spontan.^[3][4] Mecanismul comun al febrei este eliberarea de citokine pirogene (IL-1, IL-6, TNF-α, interferoni) care repoziționează pragul termic hipotalamic.

Semne și simptome

Prin definiție, elementul central este febra persistentă sau recurentă, adesea însoțită de frisoane, transpirații (nocturne), astenie și fatigabilitate. Aceste manifestări sunt cardinale, dar complet nespecifice — nu orientează singure spre o cauză. Valoarea diagnostică apare din simptomele și semnele de acompaniament, care devin „indicii potențial orientative” (PDC).^[3][5]

Scăderea în greutate, transpirațiile nocturne abundente și inapetența (împreună — „simptome B”) ridică suspiciunea de limfom sau tuberculoză, dar apar și în multe boli inflamatorii. Limfadenopatia generalizată, splenomegalia și hepatomegalia orientează spre limfom, infecții sistemice (endocardită, tuberculoză, bruceloză, infecție cu Epstein-Barr) sau boli inflamatorii. Mialgiile și artralgiile sugerează o boală inflamatorie sistemică (boala Still, vasculite), iar o erupție cutanată tranzitorie de tip somon, sincronă cu vârfurile febrile, este sugestivă pentru boala Still a adultului.^[3]

Caracterul curbei febrile (febră continuă, intermitentă, remitentă, ondulantă — bruceloza, sau tip Pel-Ebstein — limfom Hodgkin) are valoare orientativă limitată în practica modernă, dar disocierea puls-temperatură (bradicardie relativă) poate sugera febră tifoidă, febră medicamentoasă sau febră factică. Lista simptomelor asociate de mai jos este ordonată după frecvență și specificitate.

Top simptome — frecvență și valoare diagnostică

Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.

Simptom	Frecvență	Valoare diagnostică	Observații
Scădere în greutate ⚠ alarmă	Frecvent	Specificitate moderată	Scăderea ponderală involuntară semnificativă orientează spre neoplazie sau infecție cronică (TB).
Limfadenopatie generalizată ⚠ alarmă	Comun	Specificitate înaltă	Adenopatiile ferme, fixe sau generalizate orientează spre limfom, TB, infecții sistemice — indiciu diagnostic valoros.
Febră	Cardinal · 100%	Nespecific	Element definitoriu al sindromului — prezent prin definiție, dar complet nespecific pentru cauză.
Transpirații nocturne „transpirații în timpul nopții”	Frecvent	Specificitate moderată	Parte din „simptomele B”; abundente și persistente ridică suspiciunea de limfom sau tuberculoză.
Frisoane	Frecvent	Nespecific	Frecvent asociate vârfurilor febrile; nespecifice, dar frisoanele solemne pot sugera bacteriemie.
Astenie „oboseală, slăbiciune, lipsă de energie”	Frecvent	Nespecific	Simptom general de acompaniament, nespecific.
Fatigabilitate „oboseală”	Frecvent	Nespecific	Frecventă, nespecifică; reflectă răsunetul sistemic al bolii de bază.
Splenomegalie (mărirea splinei)	Comun	Specificitate înaltă	Sugestivă pentru limfom, endocardită, TB, bruceloză, infecție cu Epstein-Barr — indiciu orientativ important.
Hepatomegalie (mărirea ficatului)	Comun	Specificitate moderată	Poate indica infiltrare neoplazică, abces hepatic, hepatită granulomatoasă.
Inapetență „lipsa poftei de mâncare”	Comun	Nespecific	Însoțește adesea scăderea ponderală; nespecifică.
Mialgii (dureri musculare)	Comun	Nespecific	Sugestive pentru o boală inflamatorie sistemică (boala Still, vasculite, polimialgie).
Erupție maculo-papuloasă (exantem morbilifom)	Ocazional	Specificitate înaltă	O erupție tranzitorie sincronă cu vârfurile febrile este sugestivă pentru boala Still a adultului.

⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: scădere în greutate, limfadenopatie generalizată.

⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic

Semne de alarmă

Sindromul febril prelungit necesită evaluare urgentă/spitalicească atunci când apar elemente care sugerează o cauză gravă tratabilă sau instabilitate:

Instabilitate hemodinamică (hipotensiune, tahicardie susținută, semne de sepsis) — impune investigație și tratament de urgență.
Neutropenie (<500/µL) cu febră — urgență infecțioasă; necesită antibioterapie empirică imediată, cu spectru larg.
Suflu cardiac nou + febră — suspiciune de endocardită infecțioasă; hemoculturi seriate și ecocardiografie.
Scădere ponderală marcată, transpirații nocturne, adenopatii ferme/fixe, splenomegalie — suspiciune de limfom sau tuberculoză.
Cefalee de novo, claudicație a maxilarului, tulburări de vedere la vârstnic — suspiciune de arterită cu celule gigante (risc de cecitate — necesită corticoterapie promptă și biopsie de arteră temporală).
Semne neurologice focale, redoare de ceafă, confuzie — infecție a sistemului nervos central.
Febră la un pacient imunodeprimat (HIV, transplant, chimioterapie, biologice) — praguri de alarmă mult mai joase.

Diagnostic clinic

Piatra de temelie a diagnosticului nu este o baterie de teste, ci anamneza minuțioasă și repetată, plus examenul fizic complet reevaluat zilnic. Conceptul-cheie modern este cel al indiciilor diagnostice potențial orientative (potentially diagnostic clues, PDC): orice element din istoric, examen fizic sau teste de bază care poate direcționa investigația spre un diagnostic. Studiul prospectiv multicentric al lui Bleeker-Rovers și colab. a arătat că respectarea unui protocol diagnostic structurat centrat pe PDC crește randamentul diagnostic și reduce testele inutile.^[8]

Anamneza documentează: debutul și evoluția febrei, călătorii, contact cu animale, expuneri profesionale, comportamente sexuale, consum de droguri intravenoase, medicație (inclusiv suplimente — febra medicamentoasă), intervenții chirurgicale/protetice recente, antecedente de tuberculoză, transfuzii, istoric familial (sindroame autoinflamatorii). Examenul fizic caută sistematic: adenopatii, splenomegalie/hepatomegalie, sufluri cardiace, erupții cutanate, artrite, sensibilitate la nivelul arterelor temporale, tușeu rectal/genital, examinarea fundului de ochi.^[5]

Confirmarea obiectivă a febrei este obligatorie înainte de investigații extinse — pentru a exclude termometria eronată și, la nevoie, febra factică (curbă atipică, disociere puls-temperatură, absența transpirațiilor la defervescență).

Categoriile febrei de origine necunoscută (Durack & Street)

Clasificarea modernă a sindromului febril prelungit în patru categorii, fiecare cu profil etiologic și abordare diagnostică proprii. Nu este un scor — este o clasificare de referință.

FUO clasic — febră >38,3 °C, ≥3 săptămâni, nediagnosticat după 3 zile în spital sau 3 vizite ambulatorii
FUO nosocomial — febră la pacient spitalizat (fără infecție la internare), nediagnosticată după 3 zile
FUO neutropenic — febră cu neutrofile <500/µL, nediagnosticat după 3 zile
FUO asociat HIV — febră >4 săptămâni ambulatoriu sau >3 zile în spital la o persoană cu HIV

Sursă: Durack DT, Street AC. Curr Clin Top Infect Dis, 1991

Abordarea diagnostică în trepte a sindromului febril prelungit

Cadru practic în trepte pentru investigarea FUO clasic la pacientul stabil imunocompetent, ghidat de indiciile diagnostice potențial orientative (PDC).

Treapta 1 — anamneză + examen fizic repetate, hemoleucogramă, VSH/CRP, feritină, LDH, biochimie, sumar+urocultură, hemoculturi seriate, serologii HIV, teste TB, radiografie toracică, ecografie abdominală
Treapta 2 — CT toraco-abdomino-pelvin, FDG-PET/CT, ecocardiografie (dacă suspiciune de endocardită); teste orientate de PDC
Treapta 3 — biopsii țintite (ganglionară, medulară, hepatică, arteră temporală) ghidate de indicii sau de captarea FDG
Cazuri nediagnosticate stabile — urmărire activă (watchful waiting), reevaluare periodică, evitarea testării oarbe

Sursă: Wright et al., N Engl J Med, 2022; Bleeker-Rovers et al., Medicine, 2007

Diagnostic paraclinic

Evaluarea se face în trepte, ghidată permanent de indiciile clinice; testarea „oarbă” masivă are randament scăzut.^[5][8]

Treapta 1 — set minim obligatoriu

Hemoleucogramă cu formulă, frotiu de sânge periferic; VSH și proteina C reactivă; feritină, LDH.
Ionogramă, uree, creatinină, transaminaze, fosfatază alcalină, bilirubină; sumar și cultură de urină.
Hemoculturi seriate (minimum 3 seturi, la interval, înainte de antibiotice), incubate prelungit dacă se suspectează endocardită cu hemoculturi negative.
Serologii/teste HIV, teste pentru tuberculoză (IGRA/IDR + radiografie toracică), electroforeza proteinelor, factor reumatoid, anticorpi antinucleari.
Radiografie toracică; ecografie abdominală.

Treapta 2 — imagistică și teste orientate

Tomografia computerizată toraco-abdomino-pelvină evidențiază abcese, adenopatii profunde, tumori. FDG-PET/CT s-a impus ca instrument central: identifică focare metabolice active (infecție, inflamație, neoplazie) și ghidează biopsia. Meta-analizele raportează un randament diagnostic global de aproximativ 50–60% pentru identificarea unei surse contributive la diagnostic; este deosebit de util când testele de treapta 1 sunt neconcludente.^[6][9][10] Ecocardiografia (transtoracică, apoi transesofagiană) se face la suspiciune de endocardită.

Treapta 3 — investigații invazive țintite

Biopsii ghidate de PDC sau de captarea FDG: biopsie ganglionară, medulară, hepatică, de arteră temporală (la vârstnic cu suspiciune de arterită cu celule gigante). Biopsia „oarbă” fără indiciu are randament redus. Laparoscopia/laparotomia exploratorie sunt astăzi rareori necesare.

Diagnostic diferențial

Diferențierea se face între cele patru mari categorii etiologice și în interiorul lor:

Infecție vs. neoplazie vs. boală inflamatorie: transpirațiile nocturne + scăderea ponderală + adenopatiile ferme orientează spre limfom; sindromul febril cu suflu nou și fenomene embolice — spre endocardită; febra vesperală cu rash somon și feritină foarte crescută — spre boala Still.
Febra medicamentoasă — trebuie luată în calcul la orice pacient sub tratament; defervescența la 48–72 h după oprirea medicamentului suspect este sugestivă.
Febra factică (autoprovocată) — de suspectat la curbe atipice, disociere puls-temperatură, absența transpirațiilor, discordanță între temperatura orală și cea rectală/urinară.
Pseudofebra (termometrie eronată, variații normale) — se exclude prin măsurare supravegheată.
Sindroame autoinflamatorii ereditare (febra mediteraneană familială și altele) — la febre recurente cu debut tânăr și istoric familial.
Tromboembolismul venos — cauză frecventă subestimată de febră prelungită „diverse”.

Tratament

Regula fundamentală: sindromul febril prelungit se tratează etiologic, nu simptomatic „orb”. La un pacient stabil, imunocompetent, antibioterapia empirică și corticoterapia „de probă” sunt de evitat, deoarece maschează tabloul, întârzie diagnosticul (mai ales al limfoamelor și endocarditei) și pot induce rezistență.^[3][5]

Excepții — tratament empiric justificat

FUO neutropenic: antibioterapie empirică cu spectru larg imediat (urgență), conform protocoalelor pentru neutropenia febrilă; adăugarea de antifungice dacă febra persistă.
Instabilitate/sepsis: antibiotice empirice de urgență, după recoltarea hemoculturilor.
Suspiciune fermă de tuberculoză la pacient care se deteriorează: se poate iniția tratament antituberculos de probă cu monitorizare atentă a răspunsului.
Suspiciune de arterită cu celule gigante cu risc iminent de cecitate: corticoterapie promptă, fără a aștepta biopsia.
Endocardită cu hemoculturi negative, la deteriorare: antibioterapie empirică orientată.

Odată identificată cauza, tratamentul urmează ghidul bolii respective (antimicrobian țintit, chimioterapie/radioterapie pentru neoplazii, imunosupresie/corticoterapie pentru bolile inflamatorii, oprirea medicamentului în febra medicamentoasă). La cazurile nediagnosticate dar stabile, se preferă urmărirea activă („watchful waiting”) cu reevaluare periodică, mulți remitându-se spontan.^[4]

Complicații

Complicațiile derivă în principal din boala de bază nediagnosticată sau tratată tardiv, nu din febra în sine: diseminarea unei infecții (endocardită complicată cu embolii sau insuficiență cardiacă, abcese care se rup, tuberculoză miliară), progresia unei neoplazii (limfom avansat), sau leziuni ischemice în vasculite (cecitate în arterita cu celule gigante). Un pericol particular este sindromul de activare macrofagică / limfohistiocitoza hemofagocitară, o complicație severă a bolii Still și a unor infecții/neoplazii, cu febră înaltă, citopenii, hepatosplenomegalie și hiperferitinemie extremă — potențial fatal dacă nu este recunoscut.^[3]

Iatrogen, complicațiile pot apărea din investigații invazive inutile și din tratamentul empiric nejustificat (mascarea diagnosticului, efecte adverse, rezistență antimicrobiană). Febra prelungită în sine produce deshidratare, catabolism, scădere ponderală și decondiționare.

Monitorizare și urmărire

Cheia urmăririi este reevaluarea repetată: anamneza și examenul fizic se reiau periodic, deoarece indicii noi (o adenopatie apărută, un suflu nou, o erupție) pot apărea pe parcurs și pot deschide diagnosticul. Se monitorizează curba febrilă, greutatea, markerii inflamatori (VSH, proteina C reactivă, feritină) și evoluția clinică.^[5]

La pacienții rămași nediagnosticați dar stabili, urmărirea activă structurată (reevaluări la interval, oprirea testelor „oarbe”) este recomandată — recurența sau apariția de indicii permite reluarea investigației țintite. Deteriorarea clinică, apariția de semne de alarmă sau reapariția febrei după o perioadă afebrilă impun reinvestigarea completă.

Ghidul pacientului

Ghid pentru pacient

„Febra de origine necunoscută” nu înseamnă că medicii nu știu ce fac — este un termen tehnic pentru o febră care durează mult (de regulă peste 3 săptămâni) și pentru care primele analize nu au găsit încă o cauză. Diagnosticul este adesea un proces în trepte, care cere răbdare: multe teste se fac pas cu pas, în funcție de indiciile care apar.

Notați febra: măsurați temperatura de mai multe ori pe zi și țineți un jurnal (ora, valoarea, cum vă simțiți). Aceasta ajută mult medicul.
Pregătiți din timp: lista tuturor medicamentelor și suplimentelor, călătoriile recente, contactul cu animale, expunerile la locul de muncă, orice intervenție sau proteză.
Semnalați imediat: scăderea rapidă în greutate, transpirațiile care vă udă lenjeria noaptea, ganglioni care cresc, dureri noi, tulburări de vedere.
Nu cereți și nu luați antibiotice „ca să încercați” fără indicație — pot ascunde boala și îngreuna diagnosticul.
Vestea bună: la o parte importantă dintre pacienți, chiar și când cauza nu se găsește, febra dispare de la sine și evoluția este bună.

Ghidul specialistului

Ghid pentru specialist

Confirmă febra obiectiv și clasifică pacientul (clasic / nosocomial / neutropenic / HIV) — categoria dictează abordarea.
Construiește evaluarea în jurul PDC: fără indicii, testele suplimentare au randament scăzut; cu indicii, testează țintit. Un protocol structurat crește randamentul și reduce testarea inutilă.^[8]
Oprește antibioticele și corticoizii empirici la pacientul stabil imunocompetent înainte de diagnostic — mascare + risc de rezistență. Reia hemoculturile după fereastra fără antibiotice.
Repetă anamneza și examenul fizic; recitește medicația (febra medicamentoasă e frecvent ratată).
În treapta 2, ai un prag scăzut pentru FDG-PET/CT când testele de bază sunt neconcludente — randament ≈50–60%, ghidează biopsia.^[6][9]
La vârstnic cu VSH mult crescut și simptome craniene, ia în calcul precoce arterita cu celule gigante (corticoizi + biopsie de arteră temporală).
La cazurile nediagnosticate stabile, preferă urmărirea activă testării repetate.^[4]

Evoluție și prognostic

Prognosticul depinde covârșitor de cauza de bază. Bolile infecțioase și inflamatorii au în general prognostic bun când sunt tratate; neoplaziile (mai ales limfoamele avansate) au prognosticul cel mai rezervat. Un paradox bine documentat este că pacienții care rămân nediagnosticați după o evaluare completă au un prognostic în general favorabil: în seriile de urmărire, majoritatea febrelor se remit spontan, iar mortalitatea la această subgrupă este scăzută.^[3][4]

Vârsta înaintată și prezența unei neoplazii sunt principalii factori asociați cu un prognostic nefavorabil. Reevaluarea și urmărirea rămân esențiale, deoarece o minoritate dintre cazurile inițial „nediagnosticate” dezvoltă în timp indicii care conduc la un diagnostic tratabil.

Prevenție și screening

Nu există un screening populațional pentru sindromul febril prelungit — este o problemă de diagnostic, nu o boală prevenibilă ca atare. Prevenția este indirectă și vizează cauzele: vaccinări (inclusiv la călători), profilaxia și depistarea precoce a tuberculozei (importantă în context românesc și global), igiena cateterelor și dispozitivelor pentru prevenirea FUO nosocomial, profilaxia infecțiilor oportuniste la imunodeprimați (HIV, neutropenici), și evitarea polipragmaziei pentru a reduce febra medicamentoasă. Recunoașterea și oprirea la timp a unui medicament febrigen previne investigații inutile.

Situații speciale

Copii

La copii predomină net infecțiile (virale și bacteriene), urmate de boli inflamatorii (artrita idiopatică juvenilă, boala Kawasaki) și, mai rar, neoplazii; proporția de cazuri nediagnosticate/autolimitante este mare, iar prognosticul este în general excelent.^[7][11] Definiția temporală este adesea adaptată (febră >8 zile fără diagnostic după evaluarea inițială).

Vârstnici

La vârstnic cresc ponderea arteritei cu celule gigante/polimialgiei reumatice, a neoplaziilor și a infecțiilor localizate (endocardită, abcese); rata de diagnostic este mai mare, iar VSH mult crescut este un indiciu valoros.

Imunodeprimați și HIV

La persoanele cu HIV domină infecțiile oportuniste (Mycobacterium avium, tuberculoza, pneumocistoza) și limfoamele; la neutropenici, prioritatea absolută este antibioterapia empirică de urgență. Pragurile de alarmă și viteza de decizie sunt mult mai ridicate.^[2]

Viața cu boala

Cum trăiești cu o febră prelungită

Perioada până la diagnostic poate fi lungă și anxiogenă. Menține un jurnal al febrei și al simptomelor, hidratează-te bine, odihnește-te și evită automedicația cu antibiotice sau antiinflamatoare fără avizul medicului (pot ascunde boala). Discută deschis cu medicul despre planul de investigații și despre semnele care impun revenirea rapidă. Sprijinul psihologic și al familiei este important, la fel ca acceptarea faptului că, la mulți pacienți, febra se remite fără ca o cauză precisă să fie vreodată identificată.

🇷🇴 În România

Contextul din România

În România, ponderea tuberculozei printre cauzele infecțioase de sindrom febril prelungit rămâne relevantă, țara având una dintre cele mai ridicate incidențe ale tuberculozei din Uniunea Europeană — un element pe care medicul trebuie să îl aibă în vedere în abordarea diagnostică.^[12] Evaluarea completă (imagistică avansată, FDG-PET/CT, biopsii, teste specializate) se concentrează în centrele universitare și în serviciile de boli infecțioase și medicină internă. Accesul la FDG-PET/CT s-a extins, dar poate implica liste de așteptare. Codificarea CNAS/DRG folosește codul ICD-10 R50.9 (febră, nespecificată) pentru sindromul febril fără cauză precizată.

Ultimele studii

Ce arată studiile

Revizuirea din New England Journal of Medicine (2022) consolidează abordarea modernă centrată pe indicii diagnostice și pe raționalizarea testelor.^[3] Studiul prospectiv multicentric al lui Bleeker-Rovers și colab. (2007) a demonstrat că un protocol diagnostic structurat bazat pe PDC crește randamentul și evită investigațiile inutile.^[8] O analiză din JAMA Network Open (2022) a comparat evaluările structurate cu cele nestructurate, susținând valoarea standardizării.^[5]

Pentru imagistică, meta-analize și revizuiri sistematice (2016–2017 și actualizări ulterioare) au stabilit un randament diagnostic al FDG-PET/CT de aproximativ 50–60% în sindromul febril prelungit clasic, poziționându-l ca instrument de linia a doua de mare valoare, mai ales când testele de bază sunt neconcludente.^[6][9][10] Studiile de urmărire pe termen lung confirmă prognosticul favorabil al cazurilor rămase nediagnosticate.^[4]

Întrebări frecvente

Ce înseamnă „febră de origine necunoscută”?

Este un termen tehnic pentru o febră mare (peste 38,3 °C) care durează de regulă peste 3 săptămâni și nu are o cauză identificată după primele investigații standard. Nu înseamnă că boala nu există sau nu poate fi găsită, ci că diagnosticul necesită o abordare atentă, în trepte.

Care sunt cele mai frecvente cauze?

Patru mari grupe: infecții (tuberculoză, abcese, endocardită), neoplazii (mai ales limfoame), boli inflamatorii (boala Still a adultului, arterita cu celule gigante, lupus) și un grup „diverse” (febra medicamentoasă, tromboze). O parte importantă din cazuri rămân fără diagnostic.

De ce nu mi se dau antibiotice imediat?

La un pacient stabil, antibioticele „de probă” pot ascunde boala (mai ales limfoame și endocardită), pot întârzia diagnosticul corect și favorizează rezistența. Antibioticele empirice se dau doar în situații de urgență (neutropenie, sepsis).

Ce este FDG-PET/CT și de ce mi se recomandă?

Este o investigație imagistică ce evidențiază zonele din corp cu activitate metabolică crescută (infecție, inflamație, tumoră). În febra prelungită ajută la găsirea sursei în aproximativ jumătate până la două treimi din cazuri și ghidează unde să se facă biopsia.

Dacă nu se găsește cauza, e periculos?

De obicei nu. La pacienții la care febra rămâne neexplicată după o evaluare completă, prognosticul este în general bun, iar febra se remite adesea de la sine. Urmărirea rămâne importantă pentru a prinde eventuale indicii noi.

Glosar

FUO: Fever of Unknown Origin — febră de origine necunoscută; denumirea internațională a sindromului febril prelungit neexplicat.
PDC: Indicii diagnostice potențial orientative (potentially diagnostic clues) — elemente din anamneză, examen fizic sau teste de bază care direcționează investigația.
FDG-PET/CT: Tomografie cu emisie de pozitroni cu fluorodeoxiglucoză, combinată cu tomografie computerizată — imagistică ce identifică focare metabolic active.
Simptome B: Triada febră + transpirații nocturne + scădere ponderală, sugestivă pentru limfom și alte boli sistemice.
Boala Still a adultului: Boală inflamatorie sistemică cu febră în vârfuri, rash somon evanescent, artralgii și feritină foarte crescută.
Arterita cu celule gigante: Vasculită a vaselor mari la vârstnic; cauză importantă de febră prelungită, cu risc de cecitate — necesită corticoterapie promptă.

Concluzii

Sindromul febril prelungit nu este o boală, ci o provocare de diagnostic definită de febră persistentă neexplicată după o evaluare inițială standardizată. Cele patru categorii (clasic, nosocomial, neutropenic, HIV) au profiluri etiologice și abordări distincte. Cheia nu este testarea „oarbă”, ci anamneza și examenul fizic repetate, urmărirea indiciilor diagnostice potențial orientative și o abordare în trepte în care FDG-PET/CT a devenit un pivot al liniei a doua. La pacientul stabil, tratamentul empiric trebuie evitat; el se rezervă neutropenicului, sepsisului și câtorva suspiciuni ferme. O proporție importantă din cazuri rămân nediagnosticate, dar — reasigurant — cu prognostic în general bun.

📄 Prezentare clinică detaliată: Sindromul febril prelungit — de Oana - Raluca Neagu

Bibliografie

[1] Petersdorf RG, Beeson PB. Fever of unexplained origin: report on 100 cases. Medicine (Baltimore), 1961;40:1-30 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/13734791/

[2] Durack DT, Street AC. Fever of unknown origin — reexamined and redefined. Curr Clin Top Infect Dis, 1991;11:35-51 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/1651090/

[3] Wright WF, Auwaerter PG, Dibble EH, et al. Fever of Unknown Origin. N Engl J Med, 2022 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35108471/

[4] Bleeker-Rovers CP, et al. Prognostic outcome of patients with fever of unknown origin — urmărirea cazurilor nediagnosticate (revizuire), 2007 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17220753/

[5] Fusco FM, et al. Prospective Studies Comparing Structured vs Nonstructured Diagnostic Protocol Evaluations Among Patients With FUO. JAMA Netw Open, 2022 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35653154/

[6] Kubota K, et al. Nuclear Imaging for Classic Fever of Unknown Origin: Meta-Analysis. J Nucl Med, 2016 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27339873/

[7] Attard L, et al. / Chien YL et al. Fever of unknown origin — spectrum and etiologies (review), 2023 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38255334/

[8] Bleeker-Rovers CP, et al. A prospective multicenter study on fever of unknown origin: the yield of a structured diagnostic protocol. Medicine (Baltimore), 2007 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17220753/

[9] Takeuchi M, et al. Diagnostic yield of FDG-PET/CT in fever of unknown origin: a systematic review, meta-analysis. Clin Radiol, 2017 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28600002/

[10] Bharucha T, et al. FDG-PET/CT in fever of unknown origin (review). Semin Nucl Med, 2018 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29452615/

[11] Antoon JW, et al. Update on Fever of Unknown Origin in Children: Etiologies and Clinical Approach. Children (Basel), 2023 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38255334/

[12] World Health Organization. Tuberculosis — Fact sheet, 2024 — https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tuberculosis

Autori și revizuire

Redactat de Racheriu Dragoș – licențiat în medicină, Airinei Camelia – editor medical senior Echipa editorială ROmedic, cu asistență AI, pe baza surselor medicale de referință. Publicat la 04.07.2026.

Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.