Antagonizarea căii PAF/PAF-R controlate epigenetic îmbunătățește funcția hepatică în ciroza experimentală

Un studiu realizat la mai multe instituții academice din Spania și publicat în Biomedicine & Pharmacotherapy în decembrie 2025 a analizat rolul căii factorului activator plachetar (platelet-activating factor, PAF) și al receptorului său (PAF-R) în inflamația hepatică și disfuncția de organ din ciroză. Cercetarea arată că blocarea farmacologică a acestei căi, dereglată epigenetic, ameliorează semnificativ leziunile hepatice și răspunsul imun în ciroza experimentală.

Context

Ciroza hepatică reprezintă stadiul final al multor boli hepatice cronice și este caracterizată prin inflamație persistentă, fibroză progresivă, disfuncție endotelială și dereglări imune profunde. Un element central în patogeneza acestei inflamații cronice este activarea macrofagelor hepatice, stimulate continuu de produși microbieni proveniți din axa intestin–ficat.

Factorul activator plachetar este un fosfolipid proinflamator produs de mai multe tipuri celulare, inclusiv macrofage, cu efecte cunoscute asupra permeabilității vasculare, agregării plachetare și secreției de citokine. În ciroză, nivelurile circulante de PAF sunt crescute, iar activarea receptorului său cuplat cu proteina G amplifică inflamația, disfuncția endotelială și hipertensiunea portală. În paralel, modificările epigenetice, în special metilarea ADN, sunt recunoscute ca mecanisme-cheie în reglarea expresiei genice în bolile hepatice cronice, însă rolul lor în controlul expresiei PAF-R nu fusese clarificat anterior.

Despre studiul actual

Design și participanți

Studiul a inclus:

• Pacienți cu ciroză hepatică (forme compensate și decompensate; n = 10), comparați cu martori sănătoși, folosind probe de țesut hepatic și plasmă.

• Model murin de ciroză indusă cu tetraclorură de carbon, utilizând șoareci masculi C57Bl/6, urmăriți pe o perioadă de 12 săptămâni.

Intervenții experimentale

În ultimele două săptămâni ale protocolului, șoarecii au primit:

• BN-52021 (Ginkgolid B), antagonist specific al PAF, în doză de 15 mg/kg, administrat intraperitoneal de trei ori pe săptămână.

• 5-aza-2’-deoxicitidină, inhibitor al ADN-metiltransferazelor, în doză de 1,5 mg/kg, pentru evaluarea controlului epigenetic al expresiei PAF-R.

Metodologie

Au fost utilizate metode complexe și complementare:

• imunohistochimie și Western blot pentru evaluarea expresiei PAF-R;

• reacție de polimerizare în lanț cantitativă pentru expresia genică;

• citometrie în flux și sortare celulară pentru analiza populațiilor imune hepatice;

• studiu genome-wide de metilare a ADN-ului în macrofage hepatice izolate;

• modele in vitro cu celule Kupffer imortalizate stimulate cu liganzi inflamatori (CpG, factor de necroză tumorală alfa, PAF).

Analiza statistică a utilizat teste neparametrice, cu prag de semnificație stabilit la p < 0,05.

Rezultate

Supraactivarea căii PAF/PAF-R în ciroză

• Expresia hepatică a PAF-R a fost semnificativ crescută atât la pacienții cu ciroză, cât și în modelul murin.

• Nivelurile plasmatice de PAF au fost mai mari la pacienți și la șoarecii cirotici comparativ cu martorii.

• Analizele de tip single-cell RNA sequencing au indicat macrofagele hepatice ca principală sursă de supraexpresie PAF-R.

Efectele antagonizării PAF

Tratamentul cu BN-52021 la șoarecii cirotici a determinat:

• reducerea semnificativă a fibrozei hepatice, demonstrată prin scăderea depunerii de colagen, a expresiei alfa-actinei musculare netede și a vimentinei;

• ameliorarea funcției endoteliale, cu scăderea expresiei endotelinei 1, a factorului von Willebrand și a markerilor tromboxanici;

• îmbunătățirea parametrilor biochimici hepatici, inclusiv scăderea alanin-aminotransferazei, aspartat-aminotransferazei și a acizilor biliari serici.

Reechilibrarea răspunsului imun

Blocarea căii PAF/PAF-R a fost asociată cu:

• scăderea citokinelor proinflamatorii (interleukina 1 beta, factorul de necroză tumorală alfa, factorul de creștere transformant beta 1);

• creșterea citokinelor antiinflamatorii (interleukina 4, interleukina 10, interleukina 13);

• corectarea dezechilibrului imun adaptativ, cu reducerea expansiunii limfocitelor T helper 17 și creșterea populației de limfocite T reglatoare exprimate prin FoxP3.

Controlul epigenetic al expresiei PAF-R

Un rezultat central al studiului a fost demonstrarea faptului că:

• promotorul genei Ptafr este demetilat în macrofagele hepatice din ciroză, ceea ce explică supraexpresia PAF-R;

• inhibarea ADN-metiltransferazelor la șoareci sănătoși a indus o expresie a PAF-R similară celei observate în ciroză;

• stimulii inflamatori cresc expresia PAF-R, dar efectul lor este secundar față de controlul epigenetic, metilarea promotorului fiind mecanismul dominant.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că activarea persistentă a căii PAF/PAF-R în ciroză este susținută de dereglări epigenetice la nivelul macrofagelor hepatice și că antagonizarea farmacologică a acestei axe reduce inflamația, fibroza și disfuncția endotelială. Rezultatele susțin PAF-R ca potențială țintă terapeutică inovatoare în ciroza hepatică, cu relevanță atât imunologică, cât și epigenetică, deschizând perspective pentru strategii personalizate de tratament în bolile hepatice cronice.