Asocierea dintre antidepresive și riscul crescut de moarte subită cardiacă

O nouă cercetare prezentată la EHRA 2025, congresul științific al Societății Europene de Cardiologie, a investigat legătura dintre utilizarea medicației antidepresive (AD) și riscul de moarte subită cardiacă (MSC), având ca punct de plecare incidența crescută de deces cardiologic observată la pacienții cu tulburări psihiatrice. Deși anterioare cercetări au stabilit că persoanele cu afecțiuni psihiatrice au o mortalitate generală mai mare și un risc dublu de MSC, rămânea neclar în ce măsură folosirea antidepresivelor contribuie la acest risc.

Moartea subită cardiacă și antidepresivele

1. Definiția MSC: Deces neașteptat suspectat ca având cauze cardiace, care apare într-o oră de la debutul simptomelor în caz de martori la eveniment sau până la 24 de ore de la ultima vizualizare a pacientului în cazul în care nu e nimeni de față.  
2. Cauze pe grupe de vârstă:  

• Sub 39 de ani: modificări structurale (de ex. îngroșarea miocardului) sau probleme electrice ale inimii.  
• Persoane mai în vârstă: de obicei legat de îngustarea vaselor coronariene.  

3. Rolul tulburărilor psihiatrice: Se cunoștea deja un risc dublu de MSC la pacienții psihiatrici, însă influența specifică a duratei și intensității expunerii la antidepresive asupra riscului de moarte subită cardiacă era încă neelucidată.

Metodologie

1. Populația și datele: Studiul a acoperit toți rezidenții din Danemarca cu vârsta între 18 și 90 de ani în anul 2010. Cercetătorii au analizat certificatele de deces și rapoartele de autopsie pentru a identifica decesele clasificate ca moarte subită cardiacă față de alte decese.  
2. Expunerea la antidepresive: Definire bazată pe existența a cel puțin două prescripții eliberate pentru AD în decurs de un an, într-o perioadă de 12 ani anteriori anului de referință (2010). Durata expunerii la AD a fost împărțită în două intervale: 1-5 ani și 6 ani sau mai mult.  
3. Analize statistice:  

• Comparația incidenței MSC între cei expuși la antidepresive și populația generală neexpusă.  
• Ajustare pentru vârstă, sex și comorbidități.  

Rezultate principale

Statisticile de bază:  

• Populația totală eligibilă: 4,3 milioane de adulți (18–90 de ani) în Danemarca.  
• În 2010, s-au înregistrat 45.701 decese la acești indivizi, dintre care 6.002 au fost clasificate drept MSC.  
• Aproape 644.000 de persoane erau „expuși” la AD (cel puțin 2 rețete în intervalul de 12 ani precedent).  
• Au fost 1.981 cazuri de MSC în rândul celor care luau antidepresive și 4.021 la cei neexpuși (populație generală).  

Risc de MSC pentru utilizatorii de antidepresive:  

• Per total, la toate grupele de vârstă peste 29 de ani, riscul de moarte subită cardiacă a fost semnificativ mai mare pentru cei ce foloseau AD față de cei neexpuși.  
• La tinerii sub 30 de ani, asocierea nu a atins semnificația statistică.  

Durata expunerii și severitatea riscului:  

• Comparativ cu populația generală:  

• Persoanele ce au folosit AD timp de 1–5 ani au avut un risc cu 56% mai mare de MSC (HR=1,56).  
• Cei cu 6+ ani de AD au avut un risc de peste 2,2 ori mai mare de moarte subită cardiacă.  

• În rândul subgrupurilor de vârstă, efectul crește:  

• 30–39 de ani: risc de MSC de 3 ori mai mare (1–5 ani de expunere), respectiv de 5 ori mai mare (6+ ani).  
• 50–59 de ani: dublare a riscului (1–5 ani) și de 4 ori mai mare (6+ ani).  

• La grupele mai înaintate (70–79 de ani), diferența între 1–5 ani și peste 6 ani de utilizare se reduce, dar totuși ambii factori mențin un risc semnificativ crescut (1,83 vs. 2,2 ori mai mare față de populația generală).  

Analiza comparativă între 6+ ani și 1–5 ani de expunere:  

• În segmentul 40–79 de ani, cei cu peste 6 ani de AD au un risc suplimentar față de cei cu 1–5 ani de folosire.  
• De exemplu, la 40-49 de ani, riscul crește cu 70% la cei cu 6+ ani față de cei cu 1–5 ani de expunere, iar la 50–59 de ani se dublează (crește cu 100%).  
• Efectul devine mai mic la grupele foarte înaintate și nu e semnificativ la sub 39 și peste 80 de ani.  

Explicații posibile

1. Efectele adverse cardiace ale antidepresivelor: Unele AD pot prelungi intervalul QT, predispune la aritmii etc. Durata mai lungă de tratament poate mări expunerea la aceste potențiale efecte.  
2. Antidepresivele ca marker de boală mai severă: Pacienții pe termen lung pot avea depresii sau anxietăți mai greu de tratat, împreună cu factori de stil de viață, comorbidități cardiace și obiceiuri proaste (fumat, dietă inadecvată), care la rândul lor cresc riscul de MSC.  
3. Factori comportamentali asociați depresiei: De exemplu, amânarea vizitei la medic, lipsa de aderență la tratament cardiologic, sedentarism, fumat, abuz de substanțe etc.  

Concluzii și implicații

1. Mesaj principal: Utilizarea antidepresivelor (mai ales pe intervale mai lungi de timp) se leagă de un risc substanțial crescut de moarte subită cardiacă, efect mai pronunțat la persoanele de vârstă sub 60 de ani comparativ cu populația generală.  
2. Importanță practică:  

• Clinicienii ar trebui să monitorizeze mai atent pacienții cu rețete de antidepresive, în special cei cu durate lungi de tratament, și să evalueze riscurile cardiovasculare, făcând screening pentru factorii de risc cardiaci și simptome potențial premonitorii.  
• Creșterea riscului nu înseamnă că AD nu trebuie folosite, dar subliniază necesitatea unei abordări personalizate și a unui control atent al bolilor psihiatrice și cardiovasculare concomitente.  

3. Viitorul cercetărilor: Studiile suplimentare sunt necesare pentru a înțelege mai bine mecanismele fiziopatologice care stau la baza acestei asocieri și pentru a decela partea efectiv cauzată de medicament față de alți factori confundați (severitatea depresiei, stil de viață etc.).  

În concluzie, acest studiu evidențiază faptul că expunerea îndelungată la antidepresive este corelată cu un risc crescut de moarte subită cardiacă, cu o influență mai mare la grupele de vârstă adultă medie (30–59 ani), menținându-se totuși semnificativă și la cei de 70–79 de ani. Factorii implicați pot fi atât reacții adverse fiziologice ale medicamentelor, cât și complexitatea pacientului (boli psihiatrice severe, comportamente riscante). Este esențială o evaluare mai atentă a riscului cardiologic la pacienții care necesită tratament antidepresiv pe termen lung.