Atrofia musculară

Atrofia musculară se referă la pierderea sau la diminuarea masei și a forței musculare într-unul sau mai mulți mușchi, în general din cauza lipsei activității fizice. Atrofia musculară poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și a funcționării zilnice. Musculatura slăbită poate duce la pierderea autonomiei și la dificultăți în efectuarea activităților de zilnice. În general, atrofia musculară este considerată mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă, care sunt mai predispuse la inactivitate fizică, pierdere musculară asociată cu îmbătrânirea și diverse afecțiuni legate de vârstă. (1, 2, 3, 5)

Cauze

Imobilizarea prelungită la pat sau în scaunul cu rotile, din cauza unei afecțiuni sau leziuni. constituie principala cauză a atrofiei musculare. Lipsa de activitate fizică determină deteriorarea treptată a mușchilor, din cauza neutilizării lor. Alte cauze comune ale atrofiei musculare includ:

• diverse afecțiuni neurologice (pot afecta capacitatea sistemului nervos de a controla și de a stimula mușchii, ceea ce poate duce la atrofie musculară);
• afecțiuni musculare primare (există mai multe afecțiuni musculare congenitale sau dobândite care pot cauza atrofie musculară, cum ar fi distrofia musculară și miopatia inflamatorie);
• malnutriția (o alimentație necorespunzătoare, care nu furnizează suficienți nutrienți esențiali pentru menținerea sănătății musculare, poate duce, de asemenea, la atrofie musculară);
• îmbătrânirea (odată cu înaintarea în vârstă, mușchii pot începe să se atrofieze treptat, fiind rezultatul mai multor factori, inclusiv a modificărilor hormonale, scăderii activității fizice și a dietei sărace în nutrienți). (2, 3, 4)

Simptome

Simptomele atrofiei musculare pot varia în funcție de cauză, de grupul de mușchi afectați și de stadiul în care se află atrofia. Unele dintre simptomele comune includ:

• slăbiciune musculară (mușchii afectați pot deveni mai puțin capabili să susțină sarcini sau să efectueze mișcări normale);
• pierderea masei musculare (mușchii afectați pot părea mai subțiri sau mai mici în comparație cu cei sănătoși);
• dificultăți în efectuarea anumitor mișcări (poate include dificultăți în ridicarea obiectelor grele, urcarea scărilor sau menținerea stabilității la mers);
• modificări în aspectul sau forma mușchilor (atrofia musculară poate determina modificări vizibile în aspectul sau forma mușchilor afectați);
• dureri musculare (unele persoane cu atrofie musculară pot experimenta dureri musculare sau disconfort la nivelul mușchilor afectați). (2, 3, 4)

Diagnostic

Diagnosticul atrofiei musculare implică evaluarea simptomelor, a istoricului medical al pacientului și realizarea unui examen fizic detaliat. În obținerea unui diagnostic precis, medicul poate solicita:

• analize de sânge (pentru a evalua nivelurile de enzime musculare, cum ar fi creatinina kinaza sau aldolaza, care pot fi ridicate în cazul afecțiunilor musculare);
• analiza electromiografică (utilizată pentru a evalua activitatea electrică a mușchilor și a sistemului nervos);
• imagistică medicală (examinările imagistice pot fi utilizate pentru a vizualiza mușchii și a identifica eventuale anomalii structurale sau modificări asociate cu atrofia musculară);
• biopsie musculară (în unele cazuri, medicul poate recomanda o biopsie musculară, care implică recoltarea unei probe de țesut muscular și evaluarea sa într-un laborator). (1, 3, 5)

Tratament

Obiectivele principale ale tratamentului sunt de a încetini sau de a opri progresia atrofiei musculare, de a îmbunătăți forța și funcționalitatea musculară și de a reduce simptomele asociate. Câteva opțiuni de tratament care pot fi luate în considerare:

• terapia fizică și exercițiile fizice (un program de terapie fizică și de exerciții personalizat poate fi util în prevenirea sau tratamentul atrofiei musculare);
• nutriție adecvată (o alimentație sănătoasă și echilibrată, bogată în proteine și nutrienți esențiali, poate contribui la menținerea sănătății și a masei musculare);
• dispozitive de asistare și adaptări (pentru persoanele cu dificultăți de mobilitate sau funcționalitate, utilizarea unor dispozitive de asistare, precum cârje, bastoane sau scaune cu rotile, pot facilita activitățile de zi cu zi și pot sprijini menținerea independenței).

Dacă atrofia musculară este rezultatul unei afecțiuni specifice, cum ar fi distrofia musculară sau neuropatia, tratamentul va viza gestionarea afecțiunii în sine, ceea ce poate implica administrarea de medicamente, terapie genetică, intervenții chirurgicale sau alte tratamente specifice, în funcție de caz. (1, 3, 4, 5)

Prevenție

Prevenția atrofiei musculare implică adoptarea unui stil de viață activ și sănătos. Este recomandat să se urmeze un program de exerciții fizice, cu scopul dezvoltării masei musculare, dar și să se evite perioadele prelungite de inactivitate. O alimentație echilibrată și nutritivă, bogată în proteine și nutrienți esențiali, este, de asemenea, importantă pentru susținerea sănătății musculare. În cazul apariției oricăror simptome care pot indica atrofia musculară sau o altă problemă de sănătate musculară, se recomandă consultarea medicului de familie sau a unui medic internist. (2, 4)