Scăderea mușchilor

©

Autor:

Scăderea sau pierderea mușchilor, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de atrofie musculară, este reprezentată de scăderea masei musculare din corp.

Scăderea mușchilor nu doar că determină un aspect exterior inestetic, dar este asociată și anumitor manifestări clinice neplăcute, precum slăbiciune musuclară, contracții musculare involuntare și care nu pot fi controlate, parestezii, senzația de amorțire a membrelor etc.

Conform datelor din literatura de specialitate, pot fi descrise două tipuri de atrofii:

  • Atrofia desuetudine, apărută în lipsa activității fizice (frecvent înregistrată în rândul persoanelo sedentare sau în rândul persoanelor diagnosticate cu anumite tipuri de afecțiuni care le limitează capacitatea de mobilizare)
  • Atrofia neutrogenă (sau minoră), prezentă în contextul leziunilor nervoase sau apărută în cazul persoanelor diagnosticate cu anumite afecțiuni ale nervilor (precum sindromul Guillain-Barre, scleroza laterală amiotrofică, poliomielita etc. ). [1], [2]


Cauzele scăderii mușchilor

Scăderea și pierderea mușchilor poate fi datorată următoarelor afecțiuni nervoase:


De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc care duc, în timp, la scăderea și pierderea masei musculare:

  • Sedentarismul
  • Imobilizarea îndelungată la pat
  • Înfometarea
  • Arsurile
  • Traumatismele
  • Deficitul de proteine
  • Leziunile măduvei spinării
  • Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor. [3], [4], [5]


Manifestări clinice specifice scăderii mușchilor

După cum spuneam anterior, scăderea și pierderea masei musculare poate fi însoțită de anumite manifestări clinice care afectează în mod accentuat calitatea vieții persoanei în cauză. Aceste manifestări clinice variază, în mare măsură, în funcție de afecțiunea cauzatoare.

Manifestările clinice de ordin general, care pot fi asociate scăderii musculare de orice etiologie, sunt următoarele:

  • Slăbiciune musculară
  • Parestezii
  • Amorțeli
  • Durere musculară
  • Contracții musculare involuntare și incontrolabile
  • Pierderea capacității de a percepe durerea.


În continuare, vom prezenta din punct de vedere clinic cele mai frecvente afecțiuni care pot duce la scăderea mușchilor:

  • Scăderea mușchilor apărută în cadrul sclerozei multiple poate fi însoțită de slăbiciune musculară, tulburări de echilibru și de coordonare, contractură musculară, diplopie, disfagie, parestezie, vedere încețoșată, labilitate emoțională, impotență și disfuncție urinară, mers ataxic.
  • Pe lângă scăderea masei musculare, scleroza laterală amiotrofică mai poate fi caracterizată prin slăbiciune musculară, disfagie, spasme musculare resimțite cu predominanță la nivelul membrelor inferioare, hiperactivitatea reflexelor tendinoase profunde, hipersalivație, depresie și tulburări de vorbire.
  • Scăderea mușchilor apărută frecvent în contextul arsurilor este însoțită de formarea țesutului cicatriceal fibros la nivelul zonelor afectate, durere locală și scăderea capacității mobilizare a maselor musculare (datorată în mare măsură pierderii de proteine).
  • Hipotiroidismul este caracterizat prin scăderea masei musculare, intoleranță la frig, edem facial, uscăciune tegumentară, edem al membrelor superioare și inferioare, bradicardie, creștere în greutate, slăbiciune musculară etc.
  • Printre manifestările clinice specifice neuropatiei periferice se numără scăderea musculaturii, parestezie, hiperestezie sau anestezia membrelor superioare și inferioare, diminuarea reflexelor osteo-tendinoase, slăbiciune musculară, modificarea aspetului tegumentelor, acestea devenind roșii și lucioase, durere de intensitate variabilă.
  • Ruptura de menisc duce la scăderea mușchilor și apariția slăbiciunii musculare, prin imobilizarea îndelungată a articulației genunchiului.
  • Manifestările clinice specifice herniei de disc sunt datorate sindromului de compresiune exeritat asupra rădăcinilor nervoase, specific acestei afecțiuni și sunt reprezentate de scăderea mușchilor, spasme musculare apărute cu predominanță în regiunea lombară și durere lombară cu iradiere la nivelul membrelor inferioare și a feselor.
  • Pe lângă scăderea masei musculare, înregistrată în majoritatea cazurilor de artrită reumatoidă, principalele manifestări clinice ale acestei afecțiuni sunt reprezentate de durerea și rigiditatea articulară.
  • Cele mai importante manifestări clinice ale osteoartritei cronice sunt reprezentate de scăderea masei musculare și slăbiciunea musculară.
  • Radiculopatia este o afecțiune caracterizată prin lezarea rădăcinilor nervilor spinali. Manifestările clinice specifice acestei afecțiuni sunt reprezentate de scăderea mușchilor, slăbiciune musculară, pierderea sensibilității în anumite zone ale corpului, durere severă și chiar paralizie.
  • Printre manifestările clinice specifice tireotoxicozei, se numără scăderea mușchilor alături de slăbiciune musculară generalizată, oboseală, stări de anxietate extremă, dispnee, tahicardie, intoleranța la temperaturi crescute și scădere ponderală.
  • Principalele manifestări clinice ale bolii Parkinson sunt reprezentate de scăderea mușchilor, rigiditatea și slăbiciunea musculară.
  • Accidentul vascular cerebral este o afecțiune neurologică deosebit de gravă, caracterizată din punct de vedere clinic prin confuzie, tulburări de vorbire, tulburări de vedere, scăderea mușchilor de la nivelul feței, a membrelor și a limbii, piederea conștienței, amețeli, probleme de respirație, cefalee bruscă și severă, slăbiciune musculară, tulburări de mers și de coordonare, pierderea echilibrului, căderi inexplicabile, amorțirea feței și a membrelor, paralizie. [1], [2], [3], [4], [5]


Diagnosticarea scăderii mușchilor

Pentru identificarea cu exactitate a cauzei care a dus la scăderea masei musculare, se recomandă consult medical (în cadrul căruia se realizează examinarea clinică a bolnavului) și efectuarea anumitor investigații paraclinice, pentru completarea datelor clinice cu detaliile obținute pe cale imagistică.

Investigațiile paraclinice recomandate sunt reprezentate de următoarele:

  • Determinarea hemoleucogramei complete și a examenului biochimic al sângelui
  • Electromiografia
  • Analiza transmiterii impulsurilor nervoase
  • Examenul radiologic
  • Tomografia computerizată
  • Rezonanța magnetică nucleară
  • Biopsia musculară și examenul histopatologic. [3], [4], [5]


Tratamentul scăderii mușchilor

Tratamentul simptomatic recomandat pentru combaterea scăderii masei musculare este reprezentat de fizioterapie, stimularea electrică și terapia cu ultrasunete. Toate aceste trei forme de terapie acționează prin creșterea tonusului muscular. În caz de apariție a contracțiilor musculare ireversibile se recomandă intervenție chirurgicală pentru corectarea acestora. În formele de atrofie musculară severă se poate recurge la aplicarea protezelor speciale la nivelul zonelor afectate.

De asemenea, se recomandă combaterea factorilor de risc care pot determina atrofie musculară și administrarea tratamentului etiologic, pentru corectarea afecțiunii care a dus la scăderea mușchilor. [1], [2]

Caută un semn/simptom de boală:

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.