Bacteriuria asimptomatică
Bacteriuria asimptomatică reprezintă prezenÈ›a bacteriilor în urina recoltată în mod corect la un pacient care nu prezintă semne sau simptome de infecÈ›ie urinară. FrecvenÈ›a bacteriuriei asimptomatice creÈ™te cu vârsta, incidenÈ›a sa fiind de peste 15% în rândul persoanelor cu vârstă peste 65 de ani, ajungând la 50% în rândul persoanelor peste 80 de ani.
Majoritatea persoanelor cu bacteriurie asimptomatică nu vor deveni niciodată simptomatice È™i nu vor avea nicio consecință negativă asupra sănătății. Din acest motiv, de cele mai multe ori nu este nevoie de tratament antibiotic. Acesta se administrează atunci când beneficiile depășesc riscurile în cazul femeilor însărcinate, pacienÈ›ilor care urmează să efectueze intervenÈ›ii urologice care ar afecta integritatea mucoasei È™i pacienÈ›ilor care au efectuat transplant renal în ultimele 3 luni. [1]
Etiologie
Bacteriuria asimptomatică este mult mai frecventă în rândul femeilor din cauza lungimii scurte a uretrei. Totodată, majoritatea femeilor pot avea bacteriurie temporară în urma actului sexual, dar foarte puÈ›ine femei dezvoltă simptome, deoarece sistemul imun al organismului reuÈ™eÈ™te să prevină aceste infecÈ›ii.
În cazul vârstnicilor, golirea incompletă a vezicii pare a avea un rol în creÈ™terea incidenÈ›ei bacteriuriei asimptomatice. [1]
Există o serie de factori care favorizează apariția bacteriuriei:
- uropatia obstructivă (prezența calculilor, hipertrofia de prostată, cistocelul, prolapsul uterin, etc.)
- scăderea activității bactericide a secrețiilor prostatice
- afecțiuni neuromusculare
- contaminarea perineului cu materii fecale (mai ales la femei cu demență)
- cateterizarea urinară permanentă
- utilizarea frecventă a instrumentelor urologice
- creșterea patogenilor urinari din zona vaginului postmenopauză. [1, 2]
Agentul etiologic cel mai frecvent întâlnit este Escherichia coli, identificându-se de obicei la persoanele sănătoase. Alte bacterii care mai pot fi identificate sunt Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, specii de Enterococcus sau Streptococul de grup B. La bărbaÈ›i se întâlnesc mai frecvent specii de Enterococcus sau bacili gram negativi. PacienÈ›ii cu cateter urinar permanent pot avea bacteriurie asimptomatică polimicrobiană. [1, 2, 3]
Epidemiologie
IncidenÈ›a bacteriuriei asimptomatice diferă în funcÈ›ie de vârstă, fiind însă mai mare la femei.
În cazul sugarilor È™i antepreÈ™colarilor incidenÈ›a este foarte mică, întâlnindu-se în mai puÈ›in de 0,5% din cazuri.
În cazul femeilor de vârstă fertilă incidenÈ›a este de sub 5%, crescând la peste 15% în cazul femeilor È™i bărbaÈ›ilor de peste 65 ani, până la 40-50% în cazul persoanelor peste 80 ani.
În cazul femeilor însărcinate incidenÈ›a bacteriuriei asimptomatice este de 1,5-9,5%. Totodată, antecedentele de infecÈ›ie de tract urinar È™i statutul socioeconomic scăzut s-a asociat cu o frecvență mai mare a bacteriuriei asimptomatice. [1, 2]
Anamneza și examenul clinic
PacienÈ›ii identificaÈ›i cu bacteriurie asimptomatică nu prezintă niciun fel de simptome sugestive pentru infecÈ›ie de tract urinar (senzaÈ›ie de arsură la urinare, nevoia de a urina frecvent È™i de urgență, febră, durere în flancurile abdominale sau durere lombară, durere la urinare). [1, 4]
Diagnostic
Diagnosticul bacteriuriei asimptomatice se realizată prin urocultură, recoltată fie din jetul mijlociu în timpul urinării direct în recipientul steril după toaleta riguroasă a regiunii urogenitale, fie în urma cateterizării urinare.
În primul caz se consideră bacteriurie asimptomatică astfel:
- în cazul femeilor, două recoltări consecutive cu izolarea aceleiaÈ™i specii bacteriene cu cel puÈ›in 100.000 unități formatoare de colonii (UFC) pe mililitru de urină.
- în cazul bărbaÈ›ilor, o singură recoltare cu o singură specie bacteriană având mai mult de 100.000 UFC pe mililitru de urină.
În cazul urinei recoltate prin cateterizare se acceptă atât pentru femei, cât È™i pentru bărbaÈ›i o singură izolare a unei specii bacteriene având peste 100 UFC pe mililitru de urină. [1, 2, 3]
Testarea urinei de tip dipstick poate arăta prezenÈ›a esterazei leucocitare (piurie) sau prezenÈ›a nitriÈ›ilor. Acest tip de testare este însă nespecifică pentru bacteriuria asimptomatică, nefiind suficientă pentru a motiva instituirea tratamentului antibiotic.
Examenul bacteriologic microscopic poate identifica în unele cazuri bacteriile în urină, fără a putea fi realizată însă o analiză cantitativă a acestora. [1, 3]
Screening-ul pentru bacteriurie asimptomatică nu trebuie efectuat de rutină. De menÈ›ionat sunt copiii, diabeticii, vârstnicii, pacienÈ›ii cu leziuni medulare È™i pacienÈ›ii cu cateter urinar permanent care deÈ™i pot avea bacteriurie asimptomatică, ei nu vor prezenta beneficii ale administrării antibioticelor. Astfel, screening-ul pentru bacteriurie asimptomatică în cazul acestor segmente de populaÈ›ie este nejustificat.
Pe de altă parte, în cazul femeilor însărcinate trebuie efectuată cel puÈ›in o urocultură la finalul primului trimestru de sarcină pentru a identifica o posibilă bacteriurie asimptomatică. Alte indicaÈ›ii de screening pentru bacteriuria asimptomatică sunt: intervenÈ›iile urologice care implică sângerarea mucoasei (de exemplu: rezecÈ›ia de prostată) sau pacienÈ›ii care sunt în primele trei luni după transplantul renal. [1, 2, 3]
Diagnostic diferențial
- pielonefrită acută
- cancer vezical
- infecția de tract genitourinar cu Chlamydia
- cistita nonbacteriană
- cistita interstițială
- infecția cu Herpes simplex
- boala inflamatorie pelvină
- abces renal sau perirenal
- uretrită
- vaginită. [1]
Abordare terapeutică
Majoritatea pacienților cu bacteriurie asimptomatică nu necesită tratament, deoarece nu există consecințe negative ale acesteia și foarte rar pot apărea simptome de infecție de tract urinar.
În mod particular, s-a dovedit că diabeticii, vârstnicii, copiii, pacienÈ›ii cu leziuni medulare È™i pacienÈ›ii cu cateter urinar permanent nu prezintă beneficii în urma tratamentului antibiotic pentru bacteriurie asimptomatică. Dimpotrivă, tratarea excesivă a acesteia duce la o creÈ™tere a incidenÈ›ei efectelor adverse ale antibioticelor È™i la creÈ™terea rezistenÈ›ei la antimicrobiene. [1, 2, 3, 4]
Pe de altă parte, s-a dovedit a fi benefică tratarea gravidelor cu bacteriurie asimptomatică, scăzând riscul de pielonefrită, greutate mică la naÈ™tere a copiilor È™i naÈ™tere prematură. Totodată, pacienÈ›ii care urmează sa aibă intervenÈ›ii urologice care afectează integritatea mucoasei, cum ar fi rezecÈ›ia prostatică, È™i pacienÈ›ii aflaÈ›i în primele trei luni dupa transplant renal trebuie să efectueze tratamentul antibiotic adecvat, scăzându-se riscul unei infecÈ›ii de tract urinar È™i posibilele complicaÈ›ii ale acesteia.
Tratamentul trebuie administrat în funcÈ›ie de rezultatul uroculturii È™i antibiogramei. În sarcină pot fi utilizate amoxicilina, amoxicilina/clavulanat (Augmentin), cefuroxim, cefalexin (Keflex) È™i nitrofurantoin. Durata tratamentului este de 3-7 zile în cazul gravidelor È™i trebuie efectuată cel puÈ›in o urocultură de control. [1, 3]
2) Bacteriuria asimptomatică. Link: https://emedicine.medscape.com/article/2059290-overview#showall
3) Bacteriuria asimptomatică la adulți. Link: https://www.aafp.org/afp/2006/0915/p985.html
4) Bacteriuria asimptomatică. Link: https://medlineplus.gov/ency/article/000520.htm
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
intră pe forum