Bronhopneumonia

Pneumoniile acute bacteriene sunt reprezentate de: bronhopneumonie (cu topografie lobulară) și pneumonia lobară (cu topografie lobară). Bronhopneumonia este un tip de pneumonie care afectează unul sau mai mulți lobuli pulmonari secundari (sau lobuli pulmonari) (inflamația și infecția alveolelor pulmonare), dar totodată determină apariția inflamației și la nivelul bronhiolelor. Cu toate că este o formă de pneumonie, aceasta necesită îngrijire și tratament diferite, în comparație cu pneumonia.
Mai trebuie precizat că bronhopneumonia este o inflamație acută exudativă supurativă în care leziunile sunt dispuse în focare inflamatorii, separate de parenchim pulmonar aerat, cu hiperdistensie. Mai este denumită și "pneumonia în focare" sau "pneumonia lobulară". Tiparul radiologic presupune inflamație supurativă peribronșiolară și consolidare neuniformă a unuia sau mai mulți lobuli pulmonari. Bronhopneumonia este frecvent bilaterală și bazală. Pacienții cu bronhopneumonie prezintă tulburări respiratorii datorită constricției căilor respiratorii (la care se asociază inflamația, rezultând o cantitate insuficientă de aer care ajunge la nivel pulmonar). Simptomele bronhopneumoniei pot fi ușoare sau severe. Calea de transmitere a agentului etiologic este aeriană (prin inhalare) sau rar hematogenă. Inflamația peribronșiolară rezultată se poate extinde prin porii Kohn (mici comunicări existente între alveole pulmonare adiacente, care asigură o cale colaterală pentru aerare; sunt incomplet/deficitar formate la copii) pentru a crea un proces de consolidare la nivelul întregului lobul pulmonar.

 

Epidemiologie

Potrivit CDC (Centrul de Control și Prevenție al Bolilor), bronhopneumonia este responsabilă pentru aproximativ 50000 de decese anual în SUA, majoritatea cazurilor fiind la adulți de peste 65 de ani. Aceasta reprezintă principala cauză de deces prin boli infecțioase în SUA, cu o incidență anuală de 11, 6/1000 locuitori. Incidența este mai mare la vârstele extreme. Bronhopneumonia este o infecție intraspitalicească comună (dobândită în spital, asociată cu mediul spitalului). Bronhopneumonia este tipul cel mai comun de pneumonie la copii și principala cauză de deces în urma infecției la copiii sub 5 ani. La nivel mondial, în anul 2015, aproximativ 920000 de copii sub 5 ani au murit din cauza pneumoniei. Această incidență a mortalității s-a datorat în principal bronhopneumoniei.

 

Etiologie

În general, această afecțiune pulmonară este cauzată de o bacterie care se răspândește prin tuse sau strănut. Infecția se produce prin inhalarea bacteriei. Bacteriile care provoacă adesea bronhopneumonie sunt: stafilococul auriu, streptococul, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae tip b (Hib), anaerobi (Proteus spp. ) ori Pseudomonas aeruginosa. Există și situații în care această boală este cauzată de infecția cu virusuri sau fungi, însă acestea sunt cazuri izolate.

Cei mai afectați de bronhopneumonie sunt, în general, cei internați în spital pentru tratarea altor afecțiuni. Acest lucru se întâmplă pentru că aceștia au sistemul imunitar slăbit, dar și pentru că bacteriile au căpătat rezistență la antibiotic.

Risc cresut de bronhopneumonie au persoanele vârstnice (peste 65 de ani), dar și copiii foarte mici (până în 2 ani). Aceștia sunt expuși și complicațiilor cauzate de această afecțiune respiratorie. Și persoanele care lucrează în spital ori cele care suferă de alte boli pulmonare sunt predispuse bronhopneumoniei.

 

Manifestare clinică

Simptomele bronhopneumoniei pot fi similare celor cauzate de pneumonie, de aceea este foarte important ca diagnosticul să fie corect. Debutul bolii este asemănător cu o răceală (sindrom gripal), simptomatologia agravându-se progresiv în câteva zile. Bronhopneumonia se poate manifesta prin: respirație scurtă/superficială, tahipnee, durere în piept (frecvent de la tusea excesivă), tuse cu expectorație, febră, transpirații, frisoane, tremurături, dureri de cap (cefalee), dureri musculare (mialgii), inapetență (lipsa poftei de mâncare), oboseală extremă, stare de confuzie/dezorientare sau chiar delir (în special la persoanele vârstnice), amețeli (vertij), greață, vărsături, hemoptizie (eliminare de sânge prin tuse), pleurezie. Simptomele sunt mai accentuate la persoanele imunosupresate sau cu boli cronice importante asociate.

La copii, bronhopneumonia poate să aibă simptome diferite, însă tot tusea rămâne principalul simptom. Pe lângă aceasta, pot apărea și: puls mărit (tahicardie), hipoxemie, retracția/contracția musculaturii toracice, irascibilitate, apatie, lipsa poftei de mâncare (asociază și dificultăți de hidratare), tulburări de somn, febră sau congestie nazală.

 

Diagnostic pozitiv

În prima fază, medicul va face examinarea fizică și va acorda o atenție sporită auscultației pulmonare (wheezing sau alte zgomote respiratorii anormale). Anamneza, cu descrierea simptomelor de către pacient, este de asemenea importantă. Uneori, în cazul sindroamelor de condensare sau în revărsatele pleurale, zgomotele respiratorii normale sunt diminuate sau abolite. Apoi, în funcție de caz, va folosi următoarele teste și analize pentru stabilirea diagnosticului corect și excluderea altor patologii cu manifestări similare (bronșită, astm bronșic, pneumonie lobară) : analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată, bronhoscopie, gazometrie arterială (pentru determinarea gazelor din sângele arterial; în unele cazuri se observă hipoxemie), analiza sputei la microscop (pentru identificarea agentului cauzal) sau o spirometrie.

Radiografia toracică în bronhopneumonie evidențiază, de obicei, opacități nodulare sau reticulonodulare multiple, de dimensiuni relativ mici, distribuite neuniform și cu tendință la confluare. Distribuția este frecvent bilaterală (leziuni la nivelul ambilor plămâni), asimetrică și predominant bazală.

CT toracică oferă mai multe detalii despre leziunile parenchimului pulmonar. Opacitățile au un tipar lobular, fiind centrate de bronșiolele centrolobulare (aspect "tree in bud") și se pot suprapune formând zone mari, heterogene, confluente, de consolidare.

Analizele de sânge (hemoleucograma completă) indică un număr crescut de leucocite (leucocitoză) și neutrofile (neutrofilie).

Fibrobronhoscopia permite vizualizarea tractului respirator (identificarea semnelor de infecție) și prelevarea de țesut (biopsii).

Pulsoximetria este o metodă neinvazivă care măsoară saturația în oxigen a sângelui arterial din periferie (valori sub 90% indică hipoxemie).

 

Morfopatologie

I. Aspect macroscopic:

Se identifică multiple focare de condesare de 1-3 cm, alb-gălbui, imprecis delimitate, centrate de o bronșiolă, separate de parenchim pulmonar normal. La copil, focarele inflamatorii au tendința la confluare cu formarea unei arii de condesare întinse, subtotale (pneumonie pseudolobară).

II. Aspect microscopic:

Focarele de condensare pulmonară sunt centrate de o bronșiolă cu leziuni de bronșiolită (exudat purulent în lumen predominant cu PMN-uri integre și lizate, inflamație parietală și zone în care epiteliul bronșiolei este ulcerat). Alveolele învecinate au aspect de alveolită leucocitară. Vasele capilare sunt congestionate și dilatate. Focarele de bronhopneumonie sunt separate între ele prin parenchim pulmonar normal/aerat sau prin alveole destinse.

 

Factori de risc

Există mai mulți factori care cresc riscul de a dezvolta bronhopneumonie, printre care întâlnim:

-Vârsta: Persoanele peste 65 de ani și copiii de 2 ani sau mai mici au un risc mai mare de a face boala, inclusiv cu complicații.

-Factori de mediu: Cei care lucrează sau vizitează frecvent spitalele, azilele de bătrâni, creșele sau alte tipuri de instituții care asigură îngrijire medicală (inclusiv centrele de paliație) au un risc mai crescut de a dezvolta bronhopneumonie.

-Stilul de viață: Fumatul, nutriția deficitară (alimentație nesănătoasă/nenutritivă) și consumul crescut de alcool predispun la apariția bronhopneumoniei.

-Condiții medicale asociate cu un risc crescut de bronhopneumonie: boli pulmonare cronice (astm bronșic, boală pulmonară obstructivă cronică, fibroză chistică, bronșiectazii), infecții respiratorii recente (răceală, gripă), infecție HIV/SIDA, boli ce necesită chimioterapie sau medicație imunosupresivă (administrarea de steroizi pe termen lung), pacienți recent transplantați, pacienți cu traumatisme/intervenții chirurgicale recente, boli cardiovasculare, patologie hepatică (hepatită, ciroză), diabet zaharat, boli autoimune (poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic), neoplazii, tuse cronică, tulburări de deglutiție, pacienți cu suport ventilator.

 

Tratament

Dacă este vorba despre o bronhopneumonie virală, tratamentul medicamentos nu este neapărat necesar. Pacientul își va reveni treptat (după 1-3 săptămâni), ca după o răceală mai severă. Este important în această perioadă ca pacientul să se hrănească corespunzător, să se hidrateze, să evite expunerea la substanțe ce îi pot declanșa crizele de tuse (fum de țigară, mirosuri puternice), dar și să se odihnească suficient. Antiviralele reduc durata bolii și severitatea simptomelor. Când etiologia este fungică se recomandă administrarea de antifungice.

În bronhopneumonia bacteriană sunt necesare antibioticele. În câteva zile (în medie 3-5 zile), starea pacientului se va ameliora. Chiar și așa, tratamentul trebuie terminat, pentru că altfel există riscul revenirii simptomelor, dar și riscul ca bacteria să capete rezistență la antibiotice.

Spitalizarea este recomandată doar în cazuri severe de bronhopneumonie, mai ales la persoanele de peste 65 de ani ori la copiii foarte mici. Internarea este necesară și în cazul pacienților care suferă de afecțiuni respiratorii asociate, precum astmul ori cancerul pulmonar. Tratamentul în spital presupune administrarea de antibiotice intravenos, reechilibrare hidroelectrolitică și eventual oxigenoterapie.

 

Criterii pentru spitalizare:

-vârsta peste 65 de ani;

-dificultate respiratorie;

-durere toracică;

-tahipnee/hiperpnee;

-tensiune arterială scăzută;

-semne de confuzie;

-necesitatea suportului respirator/ventilator;

-boli pulmonare cronice.

În general, pacientul care suferă de bronhopneumonie se va recupera în câteva săptămâni de la stabilirea diagnosticului. Tratamentul recomandat de medic trebuie urmat pentru reducerea riscului de apariție a unor complicații, precum abcesul pulmonar, acumularea de lichid la plămâni sau insuficiență respiratorie. Cu cât pacientul se odihnește mai mult și are grijă de el mai atent, cu atât recuperarea va fi mai rapidă.

 

Complicații

Complicațiile bronhopneumoniei depind de cauza infecției. Cele mai frecvente complicații sunt: sepsis/șoc septic, abces pulmonar, efuziune pleurală, insuficiență respiratorie, sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS, o formă mai severă de insuficiență respiratorie), insuficiență renală, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, tulburări de ritm (aritmii cardiace).

 

Mijloace de prevenție (Profilaxie)

Bronhopneumonia poate fi prevenită prin respectarea normelor de igienă. Spălarea mâinilor în mod regulat este deosebit de importantă, iar copilul trebuie învățat să se spele pe mâini ori de câte ori are ocazia.

Dacă interacționăm cu un pacient despre care știm că suferă de această afecțiune, vom evita să ne apropiem foarte tare de el și ne vom acoperi cu un șervețel gura și nasul dacă acesta strănută sau tușește în fața noastră.

Există posibilitatea imunizării și prin vaccin pneumococic, însă vaccinul este valabil doar pentru anumite tipuri de pneumonie. Este recomandată vaccinarea antigripală anuală, întrucât virusurile gripale pot cauza bronhopneumonie. Este important să discutați cu medicul curant pe această temă, pentru a putea lua cea mai bună decizie pentru organismul tău, dar și pentru cel al copilului.

 

Prognostic

În cele mai multe cazuri, pacienții cu bronhopneumonie se recuperează în câteva săptămâni. Durata procesului de recuperare depinde de mai mulți factori: vârsta pacientului, suprafața pulmonară afectată, severitatea bolii, tipul de agent cauzal, starea generală de sănătate a pacientului și patologia asociată, dezvoltarea de complicații ale bronhopneumoniei. Lipsa odihnei prelungește perioada de recuperare. Cei care fac parte din grupul cu risc crescut de bronhopneumonie pot dezvolta în absența tratamentului forme severe de boală, amenințătoare de viață (exemplu: insuficiență respiratorie).


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Vizitele regulate la dentist ar putea reduce riscul de pneumonie
  • „Vesta inteligentă” pentru diagnosticul pneumoniei
  • Indicatori clinici pentru depistarea cu acuratețe a pneumoniei (Studiu)
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.