Căderea dinților

Căderea dinților

©

Autor:

Căderea dinților

Căderea dinÈ›ilor reprezintă procesul prin care unul sau mai mulÈ›i dinÈ›i din cavitatea orală sunt pierduÈ›i ca urmare a unor cauze diverse. Căderea dinÈ›ilor este normală în cazul dinÈ›ilor temporari („de lapte”). Atunci când este vorba de dinÈ›i definitivi, căderea dinÈ›ilor este anormală (patologică) indiferent de cauze.


Noțiuni anatomice

Pentru a putea înÈ›elege cauza pierderii sau căderii dinÈ›ilor trebuie înÈ›elese foarte bine structurile anatomice care susÈ›in dinÈ›ii la nivelul oaselor maxilare. DinÈ›ii sunt formaÈ›i din două părÈ›i principale – coroana È™i rădăcina.

 
Coroana dentară este porÈ›iunea dintelui vizibilă în cavitatea bucală. Ca structură, coroana dentară este formată (de la exterior spre interior) din smalÈ›, dentină È™i porÈ›iunea coronară a pulpei dentare.

Coroanele dentare diferă ca formă în funcÈ›ie de tipul de dinte la care ne referim. DinÈ›ii frontali (anteriori) – incisivii – au marginile ascuÈ›ite pentru a putea realiza funcÈ›ia de incizie (muÈ™care a alimentelor). Caninii au o formă mai ascuÈ›ită, fiind situaÈ›i între incisivi È™i premolari. Premolarii È™i molarii au coroanele mai mari în dimensiuni, acestea fiind formate din cuspizi, care au un rol important în triturarea (mestecarea) alimentelor. (1)
 
Rădăcinile dentare nu sunt vizibile în cavitatea orală, acestea fiind incluse în osul maxilar, mai exact în procesele alveolare ale oaselor maxilare. Ca structură, rădăcinile sunt formate (de la exterior spre interior) de cementul radicular, dentina È™i porÈ›iunea radiculară a pulpei dentare.
Trebuie remarcat faptul că rădăcinile dinÈ›ilor nu mai sunt acoperite de smalÈ›ul dentar (care este o structură albă, cu duritatea cea mai mare din organismul uman È™i care nu se reface odată ce a fost lezat), ci sunt acoperite de cementul radicular (o structură cu o duritate mult mai scăzută decât cea a smalÈ›ului). Cementul radicular se întâlneÈ™te cu smalÈ›ul dentar la nivel cervical (adică la nivelul „gâtului” dintelui), imediat sub nivelul marginii gingivale. De asemenea, la nivelul cementului radicular se ataÈ™ează ligamentele parodontale. (1)

Ligamentele parodontale sunt cele care asigură retenÈ›ia rădăcinilor dentare la nivelul proceselor alveolare, fiind ataÈ™ate atât de cementul radicular, cât È™i de procesele alveolare. Aceste formaÈ›iuni anatomice sunt vascularizate È™i inervate È™i determină o legătură oarecum „elastică” între dinte È™i os. DinÈ›ii nu sunt ataÈ™aÈ›i de os într-o manieră rigidă, ci li se permite o anume flexibilitate la nivelul osului prin aceste ligamente parodontale. (1) Atunci când ligamentele parodontale suferă (în urma agresiunilor mecanice sau chimice - bacteriene) treptat se produce gingivita È™i parodontita marginală, cunoscute È™i sub numele de boală parodontală. (2)

În ceea ce priveÈ™te erupÈ›ia dentară (adică momentul când dinÈ›ii vor fi vizibili în cavitatea bucală), într-o primă etapă erup dinÈ›ii temporari („de lapte”). AceÈ™tia îÈ™i încep erupÈ›ia începând cu luna a 6-a (pentru incisivii inferiori), ultimii dinÈ›i temporari în ordinea erupÈ›iei fiind a doua pereche de molari (aproximativ la 2, 5-3 ani). La copii sunt prezenÈ›i doar 20 de dinÈ›i temporari – zece pe arcada superioară È™i zece pe arcada inferioară – mai exact câte 4 incisivi, 2 canini È™i patru molari pentru fiecare arcadă maxilară. (3)

În momentul erupÈ›iei dinÈ›ilor definitivi, dinÈ›ii temporari vor „cădea”. Aceasta este singura situaÈ›ie când căderea dinÈ›ilor este normală, fiind vorba de un proces fiziologic. DinÈ›ii definitivi îÈ™i încep erupÈ›ia începând cu 6 ani (pentru primul molar definitiv – molar care nu înlocuieÈ™te un dinte temporar, ci va continua arcada dinÈ›ilor temporari) È™i se poate încheia în jurul vârstei de 21 de ani cu erupÈ›ia molarilor de minte. (3) De menÈ›ionat este È™i faptul că molarii temporari vor fi înlocuiÈ›i de premolarii definitivi, iar molarii definitivi (în număr de 3 perechi pentru fiecare maxilar) continuă arcada dentară prefigurată de dinÈ›ii temporari.


Programări cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Care sunt cauzele căderii dinților?

Căderea dinților definitivi este un proces patologic (anormal) și poate avea la bază mai multe cauze.

 

AfecÈ›iunile dentare È™i parodontale reprezintă cauza cea mai frecventă a pierderii dinÈ›ilor. În mod special, afecÈ›iunile parodontale netratate sunt cele care determină în marea majoritate a cazurilor pierderea dinÈ›ilor fie spontan, fie prin extracÈ›ie dentară. Cariile dentare pot duce È™i ele la pierderea dinÈ›ilor. Atunci când dintele este compromis È™i nu se mai pretează nici unei alte posibilități de tratament conservativ medicul dentist va indica extracÈ›ia dentară.


Traumatismele
pot duce la pierderea dinÈ›ilor fie direct, în urma unor traumatisme puternice, care duc la expulzia (eliminarea) imediată a dintelui de pe arcada dentară, fie după o anumită perioadă de timp de la traumatism, prin complicaÈ›iile produse de eventuale fracturi radiculare sau contuzii care nu pot fi tratate, iar dintele în cauză necesită să fie extras de către medicul dentist. Uneori, traumatismele cranio-faciale pot fi mult mai grave, fiind nevoie de intervenÈ›ii chirurgicale care pot presupune È™i eliminiarea unor porÈ›iuni din oasele maxilare împreună cu dinÈ›ii aferenÈ›i acelei regiuni.

O altă cauză a absenÈ›ei unuia sau mai multor dinÈ›i de pe arcada dentară o reprezintă agenezia dentară (lipsa congenitală a dintelui). Această afecÈ›iune apare în mod special în cazul dinÈ›ilor definitivi È™i se poate manifesta fie prin persistenÈ›a pe arcada dentară a unui dinte temporar după vârsta la care în mod normal ar trebui să existe un dinte definitiv în acea regiune, fie prin absenÈ›a totală a unui dinte definitiv în zona respectivă. În cazul în care dintele temporar persistă încă pe arcada dentară, el va continua să rpmână acolo până când procesele de rizaliză (resorbÈ›ie a rădăcinii) vor determina mobilitatea acestuia, iar extracÈ›ia dintelui va fi iminentă.

Pierderea dinÈ›ilor se poate produce È™i în urma intervenÈ›iilor chirurgicale de extirpare a unor tumori din sfera oro-maxilo-facială. În cazul anumitor tumori care se extind È™i nivelul oaselor maxilare, medicul chirurg va extirpa tumora în totalitate împreună cu dinÈ›ii aferenÈ›i regiunii respective. (4)

Ce urmări are căderea dinților?

Pierderea dinților poate cauza complicații ulterioare, probleme ale cavității orale, dar și alte afecțiuni generale. De asemenea, pierderea dinților poate determina uneori o scădere a stimei de sine, stări de anxietate sau depresie. (5)
 
Printre consecințele care pot apărea ca urmare a pierderii dinților se numără:

  • probleme estetice;
  • probleme de vorbire;
  • probleme legate de alimentaÈ›ie;
  • probleme ale musculaturii orale È™i maxilo-faciale È™i ale articulaÈ›iei temporo-mandibulare;
  • probleme ale dinÈ›ilor restanÈ›i pe arcadă; absenÈ›a dinÈ›ilor de pe arcada dentară determină migrări patologie ale dinÈ›ilor învecinaÈ›i spaÈ›iului edentat (spaÈ›iul de pe arcada dentară unde nu se mai găsesc dinÈ›i);
  • în cazul absenÈ›ei premature a dinÈ›ilor temporari, pot apărea consecinÈ›e asupra dinÈ›ilor definitivi, prin spaÈ›iul insuficient pe arcadă pentru aceÈ™tia din urmă. (5)


Cum putem preveni pierderea dinților?

Pentru că cele mai frecvente cauze ale pierderii dinÈ›ilor sunt afecÈ›iunile dento-parodontale, cea mai indicată modalitate de prevenire este practicarea unei igiene orale corecte: prin periaj dentar È™i utilizarea aÈ›ei dentare, dar È™i a altor metode suplimentare de igienizare. De asemenea, un consult la medicul dentist, la fiecare 6 luni, este indicat pentru a depista eventualele afecÈ›iuni într-o etapă incipientă. (6)


AlimentaÈ›ia de calitate este foarte importantă în menÈ›inerea sănătății cavității orale. Medicul dentist poate oferi informaÈ›ii cu privire la alimentele care pot fi benefice în acest sens.

Efectuarea cu regularitate a testelor de depistare a diabetului zaharat este necesară, mai ales în cazul celor care au membrii ai familiei suferinzi de această afecÈ›iune. (6)
  
În cazul copiilor, aceÈ™tia trebuie supravegheaÈ›i cu atenÈ›ie pentru a evita, pe cât posibil, eventuale traumatisme în sfera orală È™i maxilo-facială. În cazul practicării anumitor activități sportive, atât în cazul copiilor, cât È™i al adulÈ›ilor, este indicată purtarea unor gutiere de protecÈ›ie pentru evitarea traumatismelor dentare. (5)


Recomandări în cazul căderii dinÈ›ilor

Dacă pierderea dinÈ›ilor se produce imediat, ca urmare a unui traumatism, este recomandabil ca dintele în cauză sa fie uÈ™or curățat cu apă sau ser fiziologic, apoi păstrat într-un recipient cu ser fiziologic, iar pacientul să se prezinte cât de repede posibil într-un cabinet de medicină dentară. Medicul dentist ar putea încerca „replantarea” dintelui/ dinÈ›ilor în cauză.

În cazul în care arcada dentară nu mai este completă ca urmare a pierderii unuia sau a mai multor dinÈ›i medicul dentist poate recomanda pacientului mai multe posibilități protetice de reconstituire. Este indicat ca pacientul să aleagă una dintre metodele propuse pentru a evita apariÈ›ia complicaÈ›iilor produse de absenÈ›a dinÈ›ilor. (5)

Data actualizare: 31-12-2018 | creare: 24-07-2015 | Vizite: 4413
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum