Malocluzia, posibil determinant al pierderii dentare după 40 de ani

Un studiu epidemiologic realizat în Japonia, în cadrul cohortei Tohoku Medical Megabank, a analizat asocierea dintre diferitele tipuri de malocluzie anterioară și numărul de dinți rămași la adulții cu vârsta de cel puțin 40 de ani. Cercetarea publicată în jurnalul Clinical Oral Investigations arată că anumite anomalii ocluzale, în special ocluzia inversă anterioară, se corelează cu un risc crescut de pierdere dentară, în timp ce mușcătura deschisă anterioară poate avea o asociere inversă.

Idei principale

• Au fost analizați 17.349 de participanți cu vârsta ≥ 40 ani.
• Ocluzia inversă anterioară s-a asociat cu mai puțini dinți rămași și cu pierdere dentară posterioară.
• Mușcătura deschisă anterioară s-a asociat cu o prevalență mai mică a pierderii molarilor.
• Tipul de malocluzie poate reprezenta un factor independent de risc pentru pierderea dentară.

Context

Malocluzia reprezintă o anomalie ocluzală care poate afecta funcția masticatorie, distribuția forțelor ocluzale și starea parodontală. Pierderea dentară devine frecventă după vârsta de 40 de ani, fiind determinată în principal de carii și boală parodontală. Totuși, dovezi recente indică faptul că anomaliile ocluzale pot contribui suplimentar la riscul de pierdere a dinților, cu implicații asupra nutriției, fragilității și declinului cognitiv.

Despre studiu

Design și populație

Studiul transversal a utilizat datele inițiale ale cohortei Tohoku Medical Megabank (2013–2017). Din 37.575 participanți adulți, au fost incluși 17.349 cu vârsta ≥ 40 ani care au beneficiat de examinare dentară completă.

Evaluarea clinică

• Numărul de dinți rămași și valorile suprapungere/supraocluzie au fost măsurate clinic.
• Participanții au fost clasificați în patru grupuri: normal, mușcătură deschisă anterioară, ocluzie inversă anterioară și formă combinată.
• Pierderea dentară semnificativă a fost definită ca < 20 de dinți.
• Au fost evaluate cariile, severitatea bolii parodontale, igiena orală și factori sistemici (indice de masă corporală, hipertensiune, diabet, fumat, alcool, educație).

Analiza statistică

Asocierile dintre malocluzie și pierderea dentară au fost estimate prin regresie Poisson modificată, cu ajustare pentru multipli factori de confuzie. Pragul de semnificație statistică a fost p < 0,05.

Rezultate

Caracteristicile participanților

Vârsta medie a fost 59,3 ani, iar 68,1% dintre participanți au fost femei. Majoritatea au avut ocluzie normală, în timp ce formele de malocluzie anterioară au fost relativ rare.

Malocluzia și numărul de dinți rămași

După ajustarea completă pentru factorii de confuzie:

• Ocluzia inversă anterioară s-a asociat cu o prevalență mai mare a pierderii dentare.
• Mușcătura deschisă anterioară nu a crescut riscul și a prezentat tendință opusă.
• Forma combinată nu a arătat diferențe semnificative.

Pierderea dinților posteriori

• Mușcătura deschisă s-a asociat cu prevalență mai mică a pierderii molarilor.
• Ocluzia inversă anterioară s-a asociat cu risc crescut de pierdere molară.

Modele dependente de vârstă

Analiza distribuției dinților rămași a arătat că:

• În ocluzia inversă, pierderea molarilor crește progresiv odată cu vârsta, ajungând la ≤ 45% retenție după 70 de ani.
• În mușcătura deschisă, retenția dentară rămâne relativ ridicată, cu ≥ 70–80% pentru majoritatea dinților chiar la vârste înaintate.

Interpretare

Rezultatele sugerează că ocluzia inversă anterioară poate favoriza pierderea dentară prin:

• absența ghidajului anterior și contactul persistent al dinților posteriori;
• forțe ocluzale laterale crescute;
• agravarea distrucției parodontale.

În contrast, mușcătura deschisă poate reduce încărcarea ocluzală posterioară datorită forțelor masticatorii mai reduse și mobilității condiliene limitate, explicând asocierea aparent protectoare.

Limitări

• Design transversal – nu permite stabilirea relației cauzale.
• Populație regională japoneză – generalizare limitată.
• Număr mic de cazuri în grupul combinat.
• Lipsa evaluării cefalometrice și a pierderii dentare anterioare.

Concluzii

Tipul de malocluzie se asociază semnificativ cu pierderea dentară la adulții peste 40 de ani. Ocluzia inversă anterioară reprezintă un posibil factor de risc independent pentru pierderea dinților, în special posteriori, în timp ce mușcătura deschisă anterioară poate avea o asociere protectoare. Diagnosticul precoce și tratamentul ortodontic ar putea contribui la menținerea dentiției și prelungirea sănătății orale.