Calciul ca monoterapie și riscul pe termen lung de demență la femeile vârstnice – un mit demontat

Fragilitatea osoasă și fracturile constituie una dintre principalele cauze de dizabilitate la femeile în vârstă, populație în care osteoporoza este frecventă. Aportul adecvat de calciu reprezintă o strategie considerată esențială pentru prevenirea osteoporozei și reducerea riscului de fracturi. Totuși, utilizarea suplimentelor cu calciu a fost asociată în unele meta-analize cu posibile evenimente vasculare nedorite, iar ipotezele biologice sugerau că variațiile rapide ale calciului seric ar putea contribui la leziuni vasculare sau neuronale și, prin aceasta, la dezvoltarea demenței.
Studiile observaționale au ridicat întrebarea dacă suplimentele de calciu pot crește riscul de declin cognitiv. Un studiu pe 700 de femei între 70 și 92 de ani a raportat un risc de până la șase ori mai mare de demență la utilizatoarele de calciu cu antecedente cerebrovasculare. O altă investigație pe 227 de vârstnici a sugerat volume mai mari de leziuni ale substanței albe la persoanele care consumau calciu suplimentar. Pe de altă parte, un studiu randomizat cu calciu și vitamina D nu a evidențiat o creștere a riscului cognitiv. Până la acest material nu existau rezultate ale unui studiu randomizat cu calciu ca monoterapie pe termen lung, ceea ce a făcut necesară reanalizarea extensivă a datelor disponibile.

Despre studiu

Analiza prezentată provine dintr-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat placebo, desfășurat pe femei în vârstă din comunitate, parte a proiectului CAIFOS, ulterior integrat în Perth Longitudinal Study of Aging Women. Din 24.800 de persoane contactate, 1.500 au fost incluse, iar ulterior 1.460 au fost eligibile pentru analiza finală, împărțite egal între grupul cu calciu și placebo. Participantele au fost femei cu vârste de peste 70 de ani, fără demență la momentul inițial, fără tratament cu medicamente active pe os și cu o stare generală care permitea supraviețuirea estimată peste cinci ani.

Intervenția a constat în administrarea a 1.200 mg calciu/zi timp de cinci ani, cu monitorizarea aderenței prin cuantificarea comprimatelor returnate anual. Diagnosticul de demență a fost extras din baza de date de sănătate a Australiei de Vest pe o perioadă totală de urmărire de 14,5 ani, definind rezultatul primar ca orice internare sau deces asociat cu demență, indiferent de subtip (Alzheimer, vasculară, nespecificată).

A fost realizată o evaluare detaliată a factorilor de risc: vârstă, indice de masă corporală, tensiune arterială, genotip ApoE, fumat, activitate fizică, aport alimentar de calciu, consum de alcool, diabet, boală aterosclerotică și status socio-economic. Au fost aplicate modele Cox în intenție de tratament și per-protocol, curbe Kaplan–Meier și analiză a riscului competitiv cu mortalitatea non-demențială.

Rezultate

Pe parcursul celor 14,5 ani de urmărire, 269 femei (18,4%) au dezvoltat demență. În total, 243 femei au necesitat spitalizare pe motive demențiale, iar 114 au decedat cu diagnostic de demență. Vârsta medie la apariția evenimentului a fost de aproximativ 85 de ani.

Diferențe între grupuri

• Nu au existat diferențe semnificative statistic în supraviețuirea fără demență între grupul cu calciu și placebo, indiferent de tipul analizei (intenție de tratament sau per-protocol).
• Modelele ajustate pentru factori multipli (stil de viață, comorbidități cardiovasculare, genetică) au menținut lipsa diferențelor între grupuri.
• Analizele separate la femeile cu boală vasculară sau leziuni carotidiene nu au sugerat un risc crescut indus de calciu.
• Chiar și la participantele cu aport total mare de calciu (dietă + suplimente), incidența demenței a fost similară celei la aport mic.
• Testarea funcției cognitive (Abbreviated Mental Test) nu a evidențiat diferențe între grupuri după cinci ani.

Interpretare și implicații

Aceste rezultate contrazic asocierile semnalate în unele studii observaționale, sugerând că suplimentele de calciu administrate timp de cinci ani nu influențează semnificativ riscul de demență la femeile în vârstă fără diagnostic neurologic inițial. Diferențele dintre observațional și randomizat pot fi explicate prin confuzie nemăsurată, aderență dificil de cuantificat și selecția pacienților care primesc suplimente datorită riscului crescut de osteoporoză.

Studiul se remarcă prin urmărirea lungă, numărul mare de participante și caracterul controlat al intervenției, dar rămân limite relevante: populația exclusiv feminină, lipsa datelor despre suplimentarea post-intervenție și absența unui panel neurocognitiv complet. Totuși, nivelul convergent al analizelor susține o concluzie robustă.

Concluzie

Administrarea timp de cinci ani a 1.200 mg calciu pe zi nu crește riscul de demență pe termen lung la femeile în vârstă din comunitate. Aceste rezultate oferă un nivel crescut de siguranță pentru utilizarea terapeutică a calciului în prevenția osteoporozei, în absența contraindicațiilor individuale.