Ce trebuie să știi despre operația de cataractă

Cataracta este o afecțiune a globului ocular caracterită prin opacifierea cristalinului, numit și lentila ochiului. Cristalinul este, în mod obișnuit, transparent și asigură focalizarea pe retină a imaginii clare. În cataractă, lentila își pierde transparența și duce la formarea unei imagini neclare.

În majoritatea cazurilor, afecțiunea evoluează lent și nu se manifestă, dar în timp vor apărea simptome precum: vedere încețoșată, sensibilitate la lumină, necesitatea unei lumini mai puternice pentru citire și alte activități, schimbări frecvente în prescripția lentilelor de ochi sau a lentilelor de contact, îngălbenirea culorilor. (1, 2, 9)

Cauze

Cristalinul este alcătuit din apă și proteine, poziționate astfel încât mențin lentila transparentă și permit trecerea luminii prin ea. În timp, proteinele se acumulează și împiedică trecerea luminii, aceasta fiind cauzată de îmbătrânirea cristalinului.

Cataracta poate fi provocată și de alte afecțiuni ale ochilor, intervenții chirurgicale, fumat, diabet, precum și utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor. (1, 3, 7, 9)

Tipuri de cataractă

• Cataracta nucleară (care afectează centrul lentilei) - se manifestă la început sub forma unei miopii, dar în timp, duce la îngălbenirea cristalinului ceea ce va duce la o dificultate în diferențierea culorilor.
• Cataracta corticală - apare sub forma unor dungi, pe marginea exterioară a cortexului lentilei. În timp ce progresează lent, dungile se extind spre centru și interferează cu lumina are trece prin centrul lentilei.
• Cataracta subcapsulară - este una dintre cele mai progresive forme și va afecta puternic vederea.
• Cataracta congenitală - apare în unele cazuri la naștere sau se dezvoltă în copilărie, poate fi genetică sau asociată cu o traumă intrauterină. (1, 2, 3, 9)

Diagnostic

Pentru a determina dacă este vorba despre o cataractă, medicul va examina antecedentele medicale și simptomele și va consulta pacientul din upunct de vedere oftalmologic. Vor fi efectuate următoarele teste:

 

• testuarea acuităţii vizuale: utilizează o diagramă a ochilor pentru a măsura cât de bine pacientul poate citi o serie de litere. Ochii sunt testați unul câte unul, în timp ce celălalt ochi este acoperit. Folosind această diagramă sau un dispozitiv de vizualizare cu litere progresiv mai mici, medicul determină dacă vederea prezintă semne de afectare.
• examenul fund de ochi: medicul oftalmolog pune picături în ochii pacientului pentru a dilata pupilele. Acest lucru facilitează examinarea spatelui ochilor (retinei). Folosind o lampă cu fantă sau un dispozitiv special numit oftalmoscop, medicul va examina lentila pentru a observa semne de cataractă.
• tonometrie oculară: cu ajutorul unui instrument se măsoară presiunea din interiorul ochiului.

De asemenea, specialistul poate face alte teste pentru a afla mai multe despre structura și sănătatea ochiului. (2, 4, 9)

Tratament

Când ochelarii prescrişi de medic nu clarifică vederea, singurul tratament eficient este operația, majoritatea specialiștilor recomandă intervenția chirurgicală întrucât cataracta afectează calitatea vieții și împiedică desfășurarea activităților, citirea sau conducerea unui autovehicul.

Operația de cataractă este o procedură de îndepărtare a cristalinului și, în cele mai multe cazuri, înlocuirea cu o lentilă artificială.

Operația de cataractă este efectuată de un medic oftalmolog pe bază de ambulatoriu, ceea ce înseamnă că nu necesită internare în spital după operație. Intervenția poate avea loc în mod tradițional folosind energia cu ultrasunete pentru a îndepărta lentila afectată sau poate fi îndepărtată cu ajutorul tehnologiei cu laser. Este o operație foarte frecventă și o procedură sigură.

La copii, operația de cataractă poate avea un rol important în prevenirea orbirii. Dacă sunt ambii ochi afectați, au loc două intervenții, o dată pentru unul dintre ochi, iar după o perioada de câteva săptămâni, pentru celălalt. (1, 2, 4, 9, 10)

Operația clasică de cataractă

Înainte de operația de cataractă trebuie urmați următorii pași:

• cu o săptămână înainte de intervenția chirurgicală, medicul efectuează un test cu ultrasunete nedureros pentru a măsura dimensiunea și forma ochiului. Acest lucru ajută la determinarea tipului corect de implant de lentile;
• oprirea oricărui alt tratament medicamentos, întrucât poate cauza sângerări în timpul intervenției;
• utilizarea picăturilor de ochi pentru a evita infecțiile;
• pacientul nu bea și nu mănâncă nimic 12 ore înainte de operație.

 

Majoritatea operaţiilor de cataractă se efectuează utilizând un anestezic local, care implică un sedativ pentru relaxare, urmat de o injecție lângă, sub sau în interiorul ochiului, pentru a evita mișcările globilor oculari în timpul intervenției chirurgicale. Anestezia generală poate fi recomandată doar persoanelor cu anxietate, care nu pot fi controlate, persoanelor alergice la anumite anestezice locale, copiilor, persoanelor cu alte afecțiuni medicale.

Operația propriu-zisă presupune îndepărtarea lentilei sau a lentilelor obturate și înlocuirea cu altele artificiale, transparente. Se folosește o sondă cu ultrasunete pentru a sparge lentila și pentru a o îndepărta. Astfel, chirurgul va face o incizie la nivelul corneei și introduce sonda subțire în lentila afectată. Odată realizată această etapă, medicul va utiliza dispozitivul care emite ultrasunete pentru a sparge cristalinul și pentru a-l aspira. Partea posterioară a lentilei va rămâne intactă pentru a sprijini lentila artificială.

În urma intervenţiei chirurgicale, ochii vor fi mai sensibili la lumină și atingere, disconfort care dispare în câteva zile. Vor fi prescrise antibiotice sub forma unor picături pentru a evita orice infecție. Ochiul care a fost operat poate fi bandajat pentru o noapte după operație. Pacientul va purta un bandaj de protecție la ochi noaptea timp de aproximativ o săptămână. În mod normal, nu există o durere semnificativă după intervenția chirurgicală.

Pacientul trebuie examinat la una sau două zile după intervenția chirurgicală și din nou în câteva săptămâni după operație. Dacă apar complicații, vizitele trebuie să fie mai frecvente.

Riscurile operației de cataractă:

Deși riscul este scăzut, chirurgia pentru cataractă implică riscul unei pierderi parțiale până la pierderea totală a vederii în cazul în care intervenția chirurgicală nu are succes sau dacă există complicații. Complicațiile care pot apărea în urma intervenției chirurgicale, includ:

• infecții la nivelul ochilor;
• glaucom;
• astigmatism sau strabism;
• detașarea retinei;
• edem cornean. (1, 2, 7)

Operația de cataractă cu laser

Spre deosebire de operația clasică, cea cu laser presupune o mai mare precizie în ceea ce privește fiecare pas al intervenției. Astfel, în prima etapă a operației, laserul, numit fentolaser, este utilizat pentru a ajunge la cristalin și pentru a amplasa noua lentilă.

Noul sistem laser este, de asemenea, utilizat pentru a înmuia cristalinul și pentru a-l rupe în bucăți foarte mici, ceea ce permite o îndepărtare mai ușoară a cataractei. Ca și în chirurgia tradițională a cataractei, pacienții aleg un obiectiv de înlocuire care să răspundă nevoilor lor de vedere. Operația durează aproximativ 30 de minute. După intervenție, pacienții vor avea foarte puține restricții și pot relua cele mai multe activități zilnice. Cu toate acestea, pacienții nu trebuie să ridice obiecte grele sau să se angajeze în exerciții fizice intense timp de cel puțin o săptămână. (4, 5, 8)

Lentile artificiale cu care poate fi înlocuit cristalinul

Odată ce cristalinul a fost îndepărtat, ochiul își pierde capacitatea de a focaliza clar lumina și imaginile asupra retinei, a țesutului sensibil la lumină. Înainte de dezvoltarea lentilelor artificiale, lentilele de contact tari sau ochelarii foarte groși au fost singurele opțiuni pentru corectarea vederii după operația de cataractă.

În majoritatea cazurilor, lentilele naturale sunt îndepărtate și lentilele artificiale sunt implantate în timpul aceleiași intervenții chirurgicale. Lentila artificială este plasată în interiorul capsulei lentilei.

Lentilele artificiale sunt fabricate din materiale inerte sau nereactive, cum ar fi polimetacrilatul de metil, silicon și acrilic. La fel ca lentilele naturale, lentilele artificiale sunt transparente, ceea ce ajută la focalizarea razelor și a imaginilor pe retină.

Lentile monofocale

În prezent, lentilele monofocale sunt cele mai frecvent implantate. Acestea oferă un tip de vedere clară, fie la distanță, fie la aproape, dar nu și pe ambele.

Majoritatea pacienților care aleg lentile monofocale aleg să aibă o vedere mai bună la distanță și folosesc ochelari de lectură pentru a ajută la apropierea sarcinilor vizuale, cum ar fi cititul sau lucrul la calculator.

Cu toate acestea, este posibil să se implanteze o lentilă monofocală într-un singur ochi pentru vederea la distanță și o lentilă monofocală în celălalt ochi pentru vederea de aproape. Această tehnică se numește monoviziune și poate oferi o vedere clară atât la distanță după operația de cataractă.

Lentile multifocale

Obiectivele multifocale oferă o vedere concentrată sau clară. Ele încearcă să ofere o vedere clară atât la distanță cât și aproape, simultan.

Deoarece lentilele multifocale corectează atât distanța, cât și vederea la citire, ele pot reduce dependența pacientului de ochelari și de lentilele de contact. (11, 12, 13)

Metode de prevenire ale cataractei

Nu există măsuri specifice de prevenție ale cataractei, însă prin anumite metode, această afecțiune poate fi evitată:

• o dietă sănătoasă, bogată în fructe și legume. Acestea conțin antioxidanți, care mențin sănătatea ochilor;
• folosirea ochelarilor de soare, întrucât razele ultraviolete pot contribui la dezvoltarea cataractei;
• examene oftalmologice regulate, care pot detecta cataracta sau opresc evoluția acesteia;
• reducerea consumului de alcool;
• controale periodice în cazul pacienților cu alte afecțiuni sau boli precum diabetul. (6, 9, 10)