De ce lăcrimez atât de ușor și ce pot să fac să nu-mi mai curgă ochii?

Apariția lăcrimării atunci când plângem sau râdem cu poftă este absolut fiziologică. Totodată, hiperlacrimația este un aspect normal în rândul copiilor mici si a bebeluşilor, care prezintă dezvoltare insuficientă a glandelor lacrimale. Există însă şi cazuri în care lăcrimarea excesivă este expresia unor anumite afecțiuni. Când este vorba despre o afectiune in cazul lăcrimării excesive? Care sunt factorii de risc şi afecțiunile care pot duce la hiperlacrimație? Toate acestea le vom dezbate in rândurile următoare.

Lăcrimarea sau „curgerea” ochilor este o afecțiune cunoscută în termeni medicali sub denumirea de „epiforă”, care se caracterizează prin producerea lacrimilor în cantități crescute de către glandele lacrimale şi lăcrimarea excesivă a ochilor.

Lacrimile au rol în a lubrefia mucoasa oculară, de a proteja ochii de praf sau orice alte impurități care pot pătrunde la acest nivel. Totodată, lacrimile favorizează eliminarea corpilor străini ajunşi la nivelul ochilor.

Creşterea excesivă a producției de lacrimi poate duce la înfundarea canalelor lacrimale. Această afecțune poate fi întâlnită la orice vârstă, dar apare mai frecvent la copii şi în rândul persoanelor vârstnice. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Factorii de risc care pot duce la lăcrimare excesivă şi curgerea ochilor sunt reprezentați de următoarele aspecte fiziologice sau patologice:

• Dezvoltarea insuficientă a canalelor lacrimale
• Pătrunderea unor obiecte străine la nivelul ochilor
• Expunerea îndelungată a ochilor la vânt, temperaturi reci sau soare
• Consumarea anumitor alimente
• Administrarea anumitor medicamente, precum citostaticele, etc.
• Pătrunderea prafului în ochi
• Apariția unei zgârieturi sau a unei tăieturi pe suprafața mucoasei oculare
• Înfundarea canalelor lacrimale
• Alergii
• Răceala
• Conjunctivita
• Blefarita
• Sinuzita
• Anumite afecțiuni ale glandelor uleioase
• Sindromul de ochi uscat. [3], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția lăcrimării excesive şi tabloul clinic care le caracterizează:

Înfundarea canalelor lacrimale este o afecțiune care poartă denumirea de dacriocistită. Această boală se caracterizează prin obstruarea totală sau parțială a sistemului de drenare a lacrimilor, astfel încât lacrimile nu se mai scurg normal, iar ochiul prezintă un aspect caracteristic de „ochi înlacrimat”.
Din punct de vedere clinic, dacriocistita se caracterizează prin vedere încețoşată, lăcrimare excesivă, eliminare de mucus şi puroi pe suprafața ochiului şi la nivelul pleoapelor, inflamația repetată a ochiului si durere oculară (localizată cu predominanță la nivelul celor două colțuri interne ale ochiului).

Sindromul de ochi uscat, cunoscut si sub denumirea de xeroftalmie sau keratoconjunctivita sicca, este o afecțiune în care glandele lacrimale nu produc suficiente lacrimi, în urma acestui fapt rezultând o mucoasă oculară uscată şi iritată, cu apariția unor pete albe pe suprafața corneei.

Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie a mucoasei conjunctivale determinată de factori etiologici diverşi (bacterii, virusuri, factori iritanți, alergii, etc.), care se caracterizează din punct de vedere clinic prin prurit ocular, usturime a ochiului, fotofobie, senzația de arsură sau de corp străin intraocular, înroşirea ochiului, lăcrimare excesivă şi dilatarea vaselor de sânge aflate în componența conjunctivei.

Blefarita este o afecțiune oculară caracterizată prin inflamarea marginii pleoapelor. Boala presupune iritarea şi înroşirea marginii ploeoapelor şi apariția scuamelor caracteristice la nivelul genelor.
Din punct de vedere clinic, blefarita se caracterizează prin lăcrimare excesivă, prurit ocular, senzația de arsură sau de corp străin la nivelul ochiului, durere oculară, fotofobie, scăderea acuității vizuale, cu dezvoltarea unor cruste şi pelicule pe marginea liberă a pleoapelor, care este înroşită şi edemațiată.

Alergia este o reacție anormală, excesivă, disproporționată şi exagerată a imunității organismului față de anumite antigene provenite din exterior.
Alergiile pot determina erupții cutanate însoțite de prurit, angioedem, lăcrimare excesivă, edem şi eritem conjunctival, rinoree apoasă, tuse, obstrucție nazală, prurit nazal, wheezing, dispnee, răguşeală, senzația de urechi înfundate, diaree, dureri abdominale, grețuri şi vărsături, cefalee, stare de rău general.

Afecțiunile glandelor uleioase. Glandele uleioase de la nivel ocular sunt de fapt glandele meibomiene, glande de dimensiuni reduse localizate la nivelul marginii pleoapelor. Aceste glande elaborează o substanță uleioasă care ajută la menținerea sănătății ochiului, împiedicând uscarea precoce a mucoasei oculare.
În caz de obstrucție a acestor glande, mucoasa oculară devine uscată, iritată şi apare lăcrimarea excesivă a ochiului afectat. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratamentul de combatere a lăcrimării excesive constă în eliminaea factorului declanşator (exragerea obiectelor străini ajunse la nivelul ochilor, evitarea expunerii la temperaturi reci, vânt sau soare puternic, evitarea alimentelor şi a medicamentelor care pot duce la lăcrimare excesivă). În cazul în care hiperlacrimația este cauzată de anumite afectiuni, se recomandă administrarea tratamentului corespunzător pentru corectarea acestora din urmă.

Tratamentul dacriocistitei este chirurgical şi se poate realiza prin tehnici minim invazive (dilatarea cu cateter cu balon, sondarea şi irigarea a zonei obstrucționate) sau prin intervenție chirurgicală deschisă (dacriocistorinostomia - crearea unui traiect de drenaj şi eliminare a lacrimilor la nivelul căilor nazale).

Combaterea sindromului de ochi uscat se poate realiza prin administrarea orală de vitamină A, colire sau pomezi. Lacrimile artificiale pot fi, de asemenea, eficiente.

Tratamentul administrat în cazul conjunctivitelor variază în funcție de factorul cauzator. Astfel, în conjunctivitele virale se administrează medicamente antiinflamatoare locale (intraocular) sau pe cale orală. Conjunctivita bacteriană necesită antibioterapie. În conjunctivita alergică se administrează corticosteroizi sau antihistaminice.

Tratamentul administrat în cazul blefaritelor constă in spălarea cu apă caldă şi aplicarea unor comprese calde pe suprafața pleoapelor pentru a favoriza eliminarea secrețiilor patologice, masarea zilnică a pleoapelor, respectarea igienei locale, aplicarea pe marginea liberă a pleoapelor a soluțiilor şi a unguentelor cu antibiotic şi cortizon iar în formele severe, administrarea de antibiotice pe cale orală.

Tratamentul alergiilor constă în primul rând în evitarea contactului organismului sensibilizat cu alergenii. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteroizi şi antihistaminice.

Aplicarea compreselor calde pe suprafața ochiului poate ajută la funcționarea corespunzătoare a glandelor meibomiene. [1], [2], [3], [4], [5]