Cercetările sugerează că stresul acut perturbă controlul emoțiilor la persoanele cu probleme de sănătate mintală

Un studiu sistematic publicat în Journal of Affective Disorders Reports a evaluat modul în care stresul acut afectează funcțiile executive la pacienții cu tulburări de tip suferință – un grup transdiagnostic care include tulburarea depresivă majoră, tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea de personalitate borderline. Aceste tulburări sunt caracterizate de o reactivitate crescută la stres, dificultăți de reglare emoțională și un răspuns terapeutic adesea modest la intervențiile psihologice standard.
Funcțiile executive – memoria de lucru, inhibiția cognitivă și flexibilitatea cognitivă – sunt esențiale pentru reglarea emoțională. Aceste procese pot fi perturbate de stresul acut, afectând capacitatea indivizilor de a folosi strategii precum reevaluarea cognitivă sau distragerea atenției în situații stresante.

În ciuda eficienței demonstrate statistic a psihoterapiilor cognitive-comportamentale în studii controlate, efectele în practica clinică sunt adesea modeste. De exemplu, doar aproximativ 50% dintre pacienții cu anxietate generalizată obțin o ameliorare clinic semnificativă, iar eficiența terapiei în tulburarea borderline sau depresia majoră este deseori instabilă în timp.

Despre studiu

Obiectiv

Autorii și-au propus să clarifice în ce măsură stresul acut afectează funcțiile executive în tulburările de tip suferință, considerând că aceste alterări cognitive pot contribui la dificultățile de tratament observate clinic.

Metodologie

A fost realizată o revizuire sistematică a literaturii, incluzând 17 studii publicate între 2006 și 2020. Au fost analizate efectele stresului acut (indus prin teste standardizate, cum ar fi TSST sau MAST) asupra:

•  Memoriei de lucru (9 studii)
•  Inhibiției răspunsului (5 studii)
•  Inhibiției cognitive (3 studii)
•  Flexibilității cognitive (3 studii)

Au fost incluse studii cu participanți diagnosticați cu MDD, GAD, BPD, dar și studii cu persoane sănătoase care prezentau simptome subclinice.

Participanți

•  Număr total: 994 persoane
•  Vârsta medie: 26,5 ani
•  Proporția femeilor: 82,4%

Studiile au fost în general de bună calitate (scor mediu QuADS: 25,9/39), dar cu variații metodologice semnificative.

Rezultate

Memoria de lucru

Depresia activă este asociată cu un risc crescut de deteriorare a memoriei de lucru în condiții de stres. Simptomele depresive subclinice au prezis scăderi ale performanței în sarcini de memorie de lucru după inducerea stresului. Aceste alterări au anticipat și apariția simptomelor depresive în perioade de stres real (ex. examene universitare). Remisiunea depresiei sau vulnerabilitatea genetică la depresie nu au fost asociate cu alterări sub stres. La pacienții cu tulburare borderline, performanța a fost redusă indiferent de stres, dar datele sunt limitate. Nu au existat studii relevante pentru anxietate generalizată.

Inhibiția răspunsului

Rezultatele în tulburarea borderline au fost mixte:

•    Unele studii au raportat înrăutățirea inhibiției sub stres sever.
•    Alte studii au arătat îmbunătățiri ale inhibiției în condiții de stres moderat.

Aceste variații pot reflecta un răspuns de tip curbă în U inversată la stres, în funcție de severitate. În cazul depresiei în remisiune, efectele stresului au fost nesemnificative sau inconsecvente. În ceea ce privește anxietatea de tip trăsătură, s-a observat o îmbunătățire a vitezei de reacție post-stres, dar nu și a acurateței, sugerând un posibil efect asupra inhibiției motorii.

Inhibiția cognitivă

Rezultatele au fost puține și contradictorii. Unele studii au indicat întârzierea răspunsurilor la stimuli negativi în rândul pacienților cu depresie în remisiune, dar fără afectare generală a performanței.

Flexibilitatea cognitivă

Nu au existat diferențe clare între pacienți și controale în funcție de stres. La participanții sănătoși, simptomele de depresie și anxietate au fost slab asociate cu performanță redusă. Răspunsurile cortizolice au mediat aceste relații în unele cazuri.

Implicații teoretice

Rezultatele susțin ideea că simptomele depresive pot fi însoțite de o vulnerabilitate crescută la disfuncții executive induse de stres, în special în ceea ce privește memoria de lucru. Acest fenomen nu pare a fi prezent în absența simptomelor actuale.

De asemenea, în tulburarea borderline, stresul sever pare să deterioreze inhibiția comportamentală, sugerând o adaptare atipică a funcțiilor executive față de stres.

Implicații clinice

Funcțiile executive stau la baza strategiilor de reglare emoțională promovate de terapiile cognitiv-comportamentale (ex. reevaluare, mindfulness). Dacă aceste funcții sunt perturbate de stres în mod disproporționat în tulburările de tip suferință, atunci eficiența terapiilor care se bazează pe ele ar putea fi compromisă.

Aceste rezultate oferă un posibil răspuns la întrebarea de ce atât de mulți pacienți nu răspund la tratamente altfel validate: momentul și contextul aplicării strategiilor de reglare emoțională contează, iar stresul ar putea anula capacitatea cognitivă necesară pentru a le pune în aplicare eficient.

Limitări

•  Multe studii nu au controlat pentru variabile precum medicația.
•  Nu au fost suficiente date despre anxietate generalizată.
•  Protocolul și cronologia stresului și a testării cognitive au fost variabile.
•  Participanții au fost în mare parte tineri, de sex feminin, din medii vestice.
•  Nu a fost inclus PTSD sau distimia.

Concluzie

Tulburările de tip suferinţă pot fi asociate cu o susceptibilitate crescută la disfuncții ale funcțiilor executive induse de stres, mai ales în depresie (memoria de lucru) și borderline (inhibiția comportamentală). Aceste perturbări pot interfera cu succesul strategiilor de reglare emoțională utilizate în terapie, oferind o explicație potențială pentru eficiența modestă a intervențiilor psihologice în aceste condiții. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme și a optimiza intervențiile clinice.