Conexiunea socială este încă subestimată ca factor relevant din punct de vedere medical

Deși factorii comportamentali precum fumatul, activitatea fizică sau dieta sunt frecvent discutați în practica medicală, conexiunea socială - incluzând sprijinul social, singurătatea și izolarea - rămâne subestimată, în ciuda legăturilor demonstrate cu riscul de boli cardiovasculare, demență și mortalitate. În ultimii ani, organizații internaționale precum Centers for Disease Control and Prevention, Organizația Mondială a Sănătății și Surgeon General din SUA au recunoscut importanța acestei dimensiuni sociale pentru sănătatea publică. Totuși, rămâne neclar în ce măsură aceste eforturi de conștientizare au influențat percepția și practica medicilor și altor furnizori de servicii de sănătate.
Conexiunea socială este un termen umbrelă care include structura, funcția și calitatea relațiilor interumane. Studiile arată că lipsa acesteia este asociată cu un risc crescut pentru boli cronice, infecții, tulburări mintale și deces prematur - cu o influență comparabilă sau chiar mai mare decât fumatul, lipsa activității fizice sau obezitatea. Cu toate acestea, integrarea sistematică a acestor informații în practica medicală este limitată.

Cadrele medicale pot juca un rol crucial în identificarea și abordarea acestor factori sociali de risc, dar cercetările privind percepțiile și comportamentele lor în acest sens sunt puține.

Despre studiu

Pentru a evalua în ce măsură furnizorii de servicii de sănătate recunosc importanța conexiunii sociale, un studiu observațional a fost realizat pe un eșantion de 681 de profesioniști din domeniul medical, provenind din patru centre academice din SUA. Participanții au completat un chestionar online de 10 minute, care a evaluat:

•  Percepția importanței conexiunii sociale în comparație cu alți factori de sănătate comportamentali;
•  Frecvența cu care discută despre conexiunea socială în consultații;
•  Barierele întâmpinate în abordarea acestui subiect.

Rezultate

Importanța percepută a conexiunii sociale

Conexiunea socială a fost percepută drept mai influentă asupra sănătății mintale (scor mediu: 8,9/10) și a stării de bine emoționale (8,8/10) decât asupra sănătății fizice (7,6/10) sau a bolilor cronice (7,4/10). Sprijinul social și integrarea socială au fost estimate ca adăugând în medie 5,9–6,1 ani la speranța de viață, însă au fost clasate sub fumat sau activitatea fizică. Subiecții din al doilea eșantion (colectat după publicarea raportului Surgeon General despre epidemia de izolare) au acordat o importanță mai mare conexiunii sociale față de primul eșantion, sugerând o influență a contextului informațional asupra percepțiilor.

Integrarea în practica clinică

Doar 4,4% dintre furnizorii de servicii de sănătate discută despre conexiunea socială la fiecare vizită, iar 16,7% o abordează cu peste 90% dintre pacienți. În schimb, 70% consideră că subiectul ar trebui abordat cu toți pacienții. Deși 77% dintre pacienți aduc în discuție viața socială, doar 42% menționează singurătatea, iar aproape jumătate dintre furnizorii de servicii de sănătate raportează că aceasta nu este adusă niciodată în discuție de pacienți.

Bariere percepute

•  67% au declarat că nu au suficient timp pentru a aborda conexiunea socială în consultații.
•  37% au menționat lipsa de resurse în clinică.
•  30% nu se simt suficient de instruiți.
•  51% nu au încredere că pot gestiona eficient aspectele sociale ale sănătății pacienților.

Interpretare

Aceste rezultate indică o subestimare persistentă a importanței conexiunii sociale, comparativ cu impactul său dovedit asupra sănătății. Chiar și atunci când conștientizarea este prezentă, implementarea în practică este limitată de lipsa de timp, resurse și formare adecvată.

Spre exemplu, în contrast cu screeningul pentru fumat, efectuat sistematic în majoritatea vizitelor, evaluarea conexiunii sociale este rareori realizată. Studiile arată că majoritatea pacienților consideră că medicii ar trebui să discute despre acest subiect, însă aproape jumătate nu se simt confortabil să-l abordeze.

Aceste constatări sugerează necesitatea unor schimbări sistemice, inclusiv:

•  Introducerea de ghiduri clare privind evaluarea conexiunii sociale;
•  Educație formală în timpul formării și educației medicale continue;
•  Integrarea intervențiilor sociale (precum grupuri de sprijin, activități sociale, consiliere) în planul terapeutic;
•  Programe de „prescripție socială”, în care pacienții sunt direcționați către servicii comunitare adecvate.

Meta-analizele existente arată că intervențiile sociale în mediul medical pot reduce mortalitatea cu 20% și prelungi supraviețuirea cu 29%, ceea ce subliniază beneficiile potențiale ale acestor strategii în practica clinică.

Concluzii

Conexiunea socială este un determinant puternic și modificabil al sănătății, însă este rareori prioritizată în practica medicală. Studiul arată că deși o parte dintre cadrele medicale sunt conștiente de importanța acesteia, integrarea rămâne limitată de bariere structurale și educaționale.

Pentru a crea un sistem de sănătate centrat pe individ, nu doar pe boală, este esențial să:

•  Conștientizăm impactul conexiunii sociale asupra sănătății fizice și mintale;
•  Susținem cadrele medicale cu timp, formare și resurse;
•  Adoptăm politici și practici instituționale care să includă intervenții sociale în îngrijirea pacienților.

Într-o eră în care izolarea și singurătatea au devenit probleme de sănătate publică, acest studiu oferă o direcție clară: este timpul ca medicina să includă conexiunea umană ca parte integrantă a tratamentului.