Consumul de iaurt și sănătatea osoasă: o analiză sistematică arată efecte modeste asupra densității minerale osoase

Un grup internațional de cercetători condus de Benjamín Mayo și Juan Malagón-Rojas a publicat în Frontiers in Nutrition (2025) o revizuire sistematică și meta-analiză care investighează impactul consumului de iaurt asupra sănătății osoase la adulții cu sau fără osteoporoză. Analiza a evaluat date din 12 studii observaționale, urmărind relația dintre consumul de iaurt, densitatea minerală osoasă (BMD) și riscul de fracturi.

Context

Iaurtul este un produs lactat fermentat obținut prin acțiunea simbiotică a bacteriilor Streptococcus thermophilus și Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus. În timpul fermentației, aceste bacterii transformă lactoza în acid lactic, generând textura și gustul caracteristic ale iaurtului.

Pe lângă digestibilitatea crescută a lactozei, fermentația determină și sinteza vitaminelor din complexul B (în special B2 și B12) și a vitaminei K, precum și formarea unor compuși bioactivi, precum acidul lactic și γ-aminobutiricul (GABA), cu efecte antiinflamatorii și imunomodulatoare.

Iaurtul este o sursă excelentă de calciu, potasiu, magneziu, fosfor, zinc și seleniu, iar biodisponibilitatea acestor minerale este mai mare decât în laptele nefermentat. Totodată, conținutul ridicat de proteine contribuie la producerea de acizi grași cu lanț scurt, cu rol în reducerea resorbției osoase.

Formarea masei osoase are loc predominant în copilărie și adolescență, iar după vârsta de 30 de ani, echilibrul dintre formarea și resorbția osoasă se înclină în favoarea pierderii de masă osoasă. Acest proces crește treptat riscul de osteopenie și osteoporoză.

Studii anterioare au sugerat că iaurtul poate îmbunătăți sănătatea metabolică, digestivă, mentală și osoasă, prin conținutul de vitamine D, B și K, însă rezultatele privind efectele directe asupra osului au rămas neconcludente.

Despre studiul actual

Autorii au realizat o revizuire sistematică a 12 studii observaționale care au evaluat consumul de iaurt în raport cu sănătatea osoasă la adulți, fie sănătoși, fie diagnosticați cu osteoporoză. Indicatorii principali analizați au fost:

• Densitatea minerală osoasă (BMD);

• Riscul de fractură;

• Markerii de turnover osos (formare și resorbție).

Nu au fost identificate studii clinice randomizate (RCT), ceea ce limitează capacitatea de a stabili o relație cauzală între consumul de iaurt și sănătatea osoasă.

Criterii de includere și excludere

Au fost incluse doar studiile care:

• analizau consumul de iaurt tradițional (nu alte produse lactate fermentate);

• ofereau date concrete privind BMD, fracturi sau markeri de remodelare osoasă;

• aveau o durată de urmărire mai mare de 6 luni.

Au fost excluse studiile care:

• utilizau iaurt îmbogățit cu probiotice suplimentare, vitamina D, calciu sau alte bioactive;

• foloseau prebiotice, postbiotice sau alte aditivi fermentativi;

• nu aveau grup de control sau nu raportau rezultate cantitative privind osul;

• nu caracterizau corect tipul de iaurt consumat (conținut lipidic, culturile bacteriene, fortificarea).

Scopul acestei selecții stricte a fost de a evalua exclusiv efectul iaurtului tradițional produs cu S. thermophilus și L. bulgaricus, fără alți factori confuzivi.

Rezultate

Dintre cele 12 studii analizate, doar două au arătat o asociere modestă între consumul ridicat de iaurt și un efect protector asupra osteoporozei, respectiv o ușoară creștere a densității minerale osoase. Totuși, niciun studiu nu a demonstrat reducerea riscului de fractură.

O meta-analiză secundară a șase studii de cohortă nu a evidențiat o asociere semnificativă între consumul de iaurt și scăderea riscului de fractură de șold sau creșterea BMD. Deși analiza statistică combinată a arătat un efect ușor semnificativ din punct de vedere statistic asupra BMD (SMD = 0,009), magnitudinea efectului a fost considerată clinic nesemnificativă.

Cercetătorii subliniază mai multe limitări:

• Niciun studiu nu a cuantificat viabilitatea bacteriilor din iaurt sau numărul coloniilor, deși aceste date sunt esențiale pentru înțelegerea potențialului probiotic și metabolic al produsului;

• Statusul bazal de vitamina D și calciu al participanților nu a fost evaluat, introducând heterogenitate biologică semnificativă;

• Compoziția iaurtului (conținut de grăsime, fortificare, culturile utilizate) a fost rar raportată, ceea ce limitează comparabilitatea între studii;

• Lipsa controlului dietetic global face dificilă izolarea efectului specific al iaurtului de restul aportului alimentar.

Totuși, autorii notează că procesele de fermentație cresc biodisponibilitatea nutrienților și pot influența axa intestin–os, prin producerea de acizi grași cu lanț scurt și modificarea microbiotei intestinale. De asemenea, vitamina K2 din iaurt ar putea contribui la mineralizarea osoasă prin activarea osteocalcinei.

Concluzii

Analiza sugerează că iaurtul nu are un efect direct semnificativ asupra prevenirii fracturilor sau creșterii densității minerale osoase la adulți. Efectele observate sunt modeste și nesemnificative clinic, deși iaurtul rămâne un aliment nutritiv, cu beneficii metabolice și digestive demonstrate.

Autorii recomandă realizarea de studii clinice randomizate bine concepute, care să caracterizeze precis:

• tipul și conținutul de bacterii vii din iaurt;

• statusul nutrițional de bază al participanților (vitamina D, calciu);

• compoziția bioactivă și procesele de fermentație.

Până la obținerea unor dovezi mai solide, iaurtul poate fi considerat o componentă valoroasă a unei diete echilibrate, dar nu o strategie primară de protecție împotriva osteoporozei.