Tipuri de exerciții fizice în osteoartrita de genunchi - eficiență și siguranță [meta-analiză]

Un amplu studiu publicat pe 15 octombrie 2025 în The BMJ de către o echipă internațională de cercetători a evaluat eficacitatea și siguranța diverselor tipuri de exerciții fizice utilizate în tratamentul osteoartritei de genunchi. Analiza, înregistrată în baza PROSPERO, a integrat dovezi din 217 studii clinice randomizate care au inclus în total 15.684 de pacienți.

Context

Osteoartrita este una dintre cele mai frecvente boli articulare cronice, cauzând durere persistentă și dizabilitate semnificativă, mai ales la vârstnici. Prevalența osteoartritei de genunchi este ridicată — aproximativ 30% dintre persoanele de peste 45 de ani prezintă modificări radiologice, iar jumătate dintre acestea manifestă simptome clinice severe. Pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii obezității, povara globală a acestei boli este în continuă expansiune.

Exercițiul fizic reprezintă o componentă centrală a tratamentului non-farmacologic al osteoartritei de genunchi, fiind recunoscut pentru efectele benefice asupra durerii, funcției articulare și calității vieții. Cu toate acestea, tipul optim de exercițiu rămâne controversat, întrucât literatura de specialitate oferă rezultate eterogene, iar studiile anterioare au avut limitări metodologice importante. Noua analiză BMJ aduce un cadru actualizat, aplicând cele mai recente standarde metodologice (RoB 2 și GRADE) și analizând eficacitatea în funcție de durata intervenției (pe termen scurt, mediu și lung).

Despre studiul actual

Autorii au efectuat o revizuire sistematică și meta-analiză în rețea, conform ghidului PRISMA-NMA. Sursele de date au inclus principalele baze bibliografice (PubMed, Embase, Cochrane, Web of Science, CINAHL, PsycINFO, AMED, PEDro, Scopus, ClinicalTrials.gov, ICTRP și ClinicalTrialsRegister.eu), acoperind perioada de la înființarea bazelor de date până în august 2024.

Au fost incluse studiile clinice randomizate care comparau diferite tipuri de exerciții pentru pacienți cu osteoartrită simptomatică a genunchiului, confirmată clinic sau imagistic. Tipurile de exerciții analizate au fost:

• Exerciții aerobice

• Exerciții de flexibilitate

• Exerciții minte–corp (precum yoga, tai chi, pilates)

• Exerciții neuromotorii

• Exerciții de întărire musculară

• Exerciții mixte

Parametrii principali evaluați au fost durerea, funcția articulară, performanța mersului și calitatea vieții, analizate la trei intervale:

• pe termen scurt (≈4 săptămâni),

• mediu (≈12 săptămâni),

• lung (≈24 săptămâni).

Pentru evaluarea metodologică s-au utilizat instrumentul RoB 2 (pentru aprecierea riscului de bias) și sistemul GRADE (pentru evaluarea certitudinii dovezilor). Analizele statistice au fost realizate în R (versiunea 4.1.2) folosind modelul frecventist de meta-analiză în rețea, iar ierarhia intervențiilor a fost stabilită pe baza curbei cumulative de clasificare (SUCRA).

Rezultate

Din cele 217 studii incluse, 190 au raportat rezultate privind durerea, 127 privind funcția articulară, 117 performanța mersului și 56 calitatea vieții. Majoritatea studiilor (63%) au comparat o intervenție de exercițiu cu un grup control fără exercițiu.

Durerea

• Exercițiile aerobice au produs o reducere semnificativă a durerii, atât pe termen scurt (SMD −1,10; IC95% −1,68 la −0,52), cât și mediu (SMD −1,19; IC95% −1,59 la −0,79), cu certitudine moderată.

• Exercițiile de flexibilitate au arătat o posibilă reducere a durerii pe termen lung (SMD −0,99; IC95% −1,63 la −0,36; certitudine scăzută).

• Exercițiile mixte și neuromotorii au redus durerea pe termen mediu (−0,75 și −0,50; certitudine moderată).

Funcția articulară

• Pe termen scurt, exercițiile minte–corp au dus la o creștere semnificativă a funcției (SMD 0,88; IC95% 0,03–1,73; certitudine moderată).

• Pe termen mediu, exercițiile aerobice, mixte și de întărire au îmbunătățit funcția (SMD 1,78; 1,07; și 0,86; certitudine moderată).

• Pe termen lung, exercițiile aerobice și mixte au menținut îmbunătățiri ale funcției (SMD 0,87 și 0,56; certitudine scăzută).

Performanța mersului

• Exercițiile neuromotorii au avut cel mai mare impact pe termen scurt (SMD 1,04; IC95% 0,51–1,57; certitudine moderată).

• Exercițiile aerobice și de flexibilitate au îmbunătățit performanța mersului pe termen mediu (SMD 0,85 și 0,53; certitudine moderată).

• Pe termen lung, exercițiile mixte au menținut efecte benefice (SMD 0,57; IC95% 0,21–0,92; certitudine moderată).

Calitatea vieții

• Exercițiile aerobice au determinat o creștere marcată a calității vieții pe termen scurt (SMD 1,53; IC95% 0,47–2,59; certitudine moderată).

• Pe termen mediu, exercițiile aerobice și mixte au menținut efectul pozitiv (SMD 0,58 și 0,52; certitudine moderată).

Siguranța intervențiilor

Doar 18% dintre studii au raportat evenimente adverse. Niciun tip de exercițiu nu a fost asociat cu un risc crescut de reacții adverse comparativ cu grupul control. Rapoartele de risc au fost nesemnificative statistic, cu intervale de încredere largi (ex. exerciții aerobice: RR 2,33; IC95% 0,73–7,14).

Clasificarea globală a eficienței (SUCRA)

Exercițiile aerobice au avut cea mai mare probabilitate de a fi intervenția optimă în toate categoriile analizate (valoare SUCRA medie: 0,72), urmate de exercițiile mixte și neuromotorii.

Concluzii

Analiza BMJ 2025, cea mai amplă și riguroasă de până acum în domeniu, demonstrează că exercițiile aerobice reprezintă cea mai eficientă și sigură formă de terapie prin mișcare pentru pacienții cu osteoartrită de genunchi, cu efecte consistente asupra durerii, funcției, mersului și calității vieții.

De asemenea, exercițiile minte–corp și neuromotorii pot fi opțiuni utile pentru îmbunătățirea funcției și performanței mersului, în timp ce exercițiile de flexibilitate pot oferi beneficii pe termen lung, în special pentru controlul durerii.

Prin integrarea a peste 15.000 de pacienți și aplicarea metodologiei GRADE și RoB 2, această meta-analiză oferă cea mai completă ierarhizare a eficienței intervențiilor fizice în osteoartrita de genunchi până în prezent, subliniind rolul esențial al exercițiului fizic — în special al celui aerobic — în managementul durabil al acestei boli cronice.