Contactul piele-pe-piele în terapia intensivă neonatală, asociat cu dezvoltarea mai puternică a creierului la prematuri

Nașterea prematură, în special sub 32 de săptămâni de gestație, este o cauză majoră de dizabilități de neurodezvoltare la nivel global. Aproximativ jumătate dintre acești nou-născuți prezintă deficite neurocognitive sau motorii. În acest context, un nou studiu a explorat legătura dintre îngrijirea piele-pe-piele în unitățile de terapie intensivă neonatală (UTIN) și dezvoltarea microstructurii materiei albe cerebrale în perioada neonatală.
Studiile imagistice anterioare au asociat complicațiile medicale ale prematurității – precum hipoxia, ischemia sau inflamația – cu alterări ale materiei albe cerebrale. Totuși, mediul de îngrijire din UTIN poate influența în mod semnificativ dezvoltarea cerebrală. Contactul piele-pe-piele s-a dovedit a avea efecte benefice multiple: stabilitate cardiorespiratorie, reducerea infecțiilor și a durerii, îmbunătățirea atașamentului și a alăptării. Cu toate acestea, puține studii au investigat direct impactul său asupra dezvoltării cerebrale structurale în perioada neonatală.

Despre studiu

Metodologie

Studiul publicat în jurnalul Neurology a inclus 88 de nou-născuți foarte prematuri (GA < 32 săptămâni), monitorizați retrospectiv într-o unitate de terapie intensivă neonatală din California între 2018 și 2020. Datele privind durata și frecvența îngrijirii piele-pe-piele au fost extrase din dosarele electronice, fiind notate în timp real de personalul medical.

Toți nou-născuții au fost supuși unui RMN cu difuzie înainte de externare, între 34 și 45 săptămâni postmenstruale. Analizele s-au concentrat pe trei tracturi de materie albă fronto-limbice (cingulum, radiații talamice anterioare - RTA, și fasciculul uncinat), implicate în reglarea stresului și dezvoltarea socio-emoțională. Au fost utilizați doi parametri derivați din imagistica prin difuzie: difuzivitatea medie (DM) și anizotropia fracționară (AF).

Analize statistice

• Au fost analizate corelații între durata medie pe sesiune și rata zilnică de îngrijire piele-pe-piele, cu valorile DM și AF din tracturile de interes.
• Au fost construite modele de regresie ierarhică ajustate pentru factori clinici (vârsta gestațională, comorbidități, momentul scanării, tipul de coil RMN).
• Au fost incluse analize de sensibilitate și exploratorii, inclusiv pe tracturi de control (corticospinal și arcuat) și subgrupuri de status socioeconomic.

Rezultate

Durata medie per sesiune de îngrijire piele-pe-piele a fost de aproximativ 70 minute, cu o frecvență de 2–3 ori pe săptămână. Majoritatea sesiunilor (73%) au fost realizate de mamă.

Cingulum

• Durata per sesiune a fost semnificativ asociată cu creșterea difuzivității medii în cingulum (B = 0,002, p = 0,011), explicând 8% din variația totală.
• Nu au fost găsite asocieri semnificative cu AF în acest tract.

Radiațiile talamice anterioare (RTA)

• Atât durata per sesiune (B = 0,002, p = 0,023), cât și rata zilnică de expunere (B = 0,038, p = 0,048) au fost asociate cu DM crescut în RTA.
• AF în RTA a fost negativ asociată cu durata per sesiune (B = −0,0005, p = 0,024) și cu rata zilnică (B = −0,016, p = 0,009).

Fasciculul uncinat

Nu au fost identificate asocieri semnificative între îngrijirea piele-pe-piele și microstructura acestui tract.

Analize suplimentare

• Rezultatele au fost robuste după controlul pentru status socioeconomic, vizite parentale și leziuni de materie albă.
• Nu s-au găsit efecte semnificative în tracturile de control, cu excepția unei tendințe pentru DM în tractul corticospinal (p = 0,059).

Interpretare

Aceste date sugerează că îngrijirea piele-pe-piele în perioada neonatală este asociată cu modificări ale microstructurii materiei albe în zonele cerebrale implicate în reglarea stresului și dezvoltarea socio-emoțională. Asocierea observată între creșterea DM și scăderea AF ar putea reflecta o reducere a inflamației neurobiologice sau o încetinire a îmbătrânirii celulare premature induse de stresul perinatal.

Aceste efecte ar putea fi mediate de:

• reducerea stresului fiziologic (ex. cortizol, variabilitate a ritmului cardiac),
• creșterea stabilității metabolice și a somnului,
• stimularea senzorială afectivă (atingere, miros, vocea mamei),
• activarea circuitelor oxitocinergice care sprijină neuroplasticitatea.

Durata sesiunilor individuale pare a fi mai importantă decât timpul total acumulat, sugerând că perioadele susținute de contact sunt mai eficiente pentru dezvoltarea cerebrală. Deși nu a fost un studiu randomizat, controlul riguros al factorilor clinici și datele documentate în timp real oferă robustețe concluziilor.

Concluzii

Studiul oferă dovezi preliminare că îngrijirea piele-pe-piele în UTIN are potențial neuroprotector și poate influența dezvoltarea cerebrală timpurie la prematuri. Este necesară continuarea cercetării prin studii intervenționale și longitudinale care să evalueze dacă aceste modificări cerebrale se traduc în beneficii cognitive și emoționale pe termen lung. Aceste rezultate susțin consolidarea practicilor centrate pe familie în UTIN și implementarea unor ghiduri clinice clare pentru promovarea îngrijirii piele-pe-piele.