Un nou tratament pentru problemele de respirație cu care se confruntă bebelușii prematuri

Odată cu evoluția naturală, organismul uman a dezvoltat un sistem pentru a compensa pierderile de oxigen din timpul diverselor activități, cum ar fi alergatul. Pe baza reflexelor înnăscute, cercetătorii din cadrul Universității California din Los Angeles au dezvoltat o tehnică neinvazivă ce ar putea trata eventualele probleme de respirație ale bebelușilor născuți prematur.

Tehnica utilizează un dispozitiv ce îi induce creierului  falsa  idee de efectuare a unei activități solicitante, cum ar fi alergarea, care favorizază respirația.

Anual, aproximativ 150.000 de bebeluși se nasc prematur la 23-24 săptămâni de gestație, ceea ce îi supune riscului de apnee de prematuritate, boală care reduce respirația, însoțită fiind de privarea de oxigen a organismului. Boala apare deoarece la bebeluși sistemele corpului sunt incomplet dezvoltate, iar sistemul respirator ignoră sau nu detectează nevoia de a respira.

De asemenea, rezervele de oxigen ale organismului sunt reduse, astfel că oprirea respirației chiar și pentru câteva secunde poate afecta plămânii, ochii, vascularizația inimii, sistemul hormonal sau creierul.

Când alergăm și tălpile ating pământul, flexăm musculatura iar articulațiile inervate transmit la creier semnale că organismul are nevoie de mai mult oxigen. Mesajul este cuplat cu un alt set de semnale ce reglează respirația și transmite informații că în acea zonă din corp este necesar mai mult oxigen, prin urmare accelerarea respirației.

Dispozitivul are dimensiunea unui pager și are în componență fire conectate la discuri plasate pe piele la nivelul articulațiilor membrelor (nervii membrelor superioare sunt încă implicați în transmiterea semnalelor către creier, când persoana aleargă sau merge).

Dispozitivul a fost testat pe 15 bebeluși prematuri care se confruntau cu astfel de probleme de respirație. După 24 de ore a câte 6 ore de conectare a dispozitivului și 6 ore fără, s-au comparat semnele vitale din timpul utilizării sau opririi dispozitivului.

S-a observat că numărul incidentelor ca urmare a scăderii nivelului de oxigen a fost redus cu 33% iar numărul pauzelor de respirație prelungită a fost cu 40% mai redus decât atunci când dispozitivul era deconectat. De asemenea, s-a redus numărul episoadelor de ritm cardiac redus cu 65%, ceea ce are o importanță majoră deoarece ritmul cardiac redus poate afecta fluxul sangvin la nivelul organelor vitale.

Utilizarea pe termen lung a dispozitivului ar putea reduce pauzele respiratorii, ar menține nivelul de oxigen în limite normale, ar ajuta la stabilizarea sistemului cardiovascular și la îmbunătățirea neurodezvoltării la bebelușii prematuri.

Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul PLOS One.

Sursa: Science Daily