Creșterea în greutate gestațională și riscurile obstetricale după oprirea medicamentelor agoniste ale receptorilor GLP-1 înainte sau la începutul sarcinii

Un studiu realizat la Mass General Brigham și publicat în JAMA la data de 24 noiembrie 2025 a analizat, pe o perioadă de aproape 9 ani, relația dintre oprirea tratamentului cu medicamente agoniste ai receptorilor pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1 (GLP-1) și evoluția greutății în timpul sarcinii, precum și asocierea cu diferite rezultate obstetricale la persoane însărcinate.

Context

Medicamentele agoniste ai receptorilor pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1 sunt utilizate pe scară largă în tratamentul obezității și al diabetului zaharat, iar eficacitatea lor în reducerea ponderală este bine documentată prin numeroase studii clinice. Totuși, utilizarea acestor medicamente este contraindicată în timpul sarcinii deoarece nu există suficiente date privind siguranța lor pentru făt. În consecință, recomandările actuale indică întreruperea tratamentului înainte de concepție. Această întrerupere poate conduce la reacumulare ponderală sau la modificări metabolice, însă până în prezent existau puține date privind efectele reale asupra creșterii în greutate gestaționale și asupra riscurilor materno-fetale.

Studiile anterioare sugerau posibilitatea unei creșteri accelerate în greutate după oprirea tratamentului, dar nu existau analize robuste care să examineze consecințele asupra sarcinii. Noul studiu completează aceste lacune, evaluând detaliat diferențele dintre persoanele care au utilizat anterior astfel de medicamente și cele care nu au utilizat.

Despre studiul actual

Acest studiu retrospectiv de cohortă a inclus 149 790 de sarcini unice, finalizate între 1 iunie 2016 și 31 martie 2025, în cadrul aceluiași sistem academic de sănătate. Din această populație, pentru analiza principală au fost selecționate 1 792 de sarcini, dintre care 448 au avut expunere la un agonist al receptorului pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1, iar 1 344 au servit drept grup de control, fiind obținute prin potrivire pe scor de propensiune într-un raport de 1:3.

Criteriul de expunere a fost reprezentat de existența unei prescripții active pentru un astfel de medicament în intervalul cuprins între 3 ani înainte de concepție și 90 de zile după concepție.

Caracteristicile grupului expus

Persoanele cu expunere la aceste medicamente au prezentat următoarele caracteristici:

• Vârsta medie: 34,0 ani (abatere standard 4,7 ani).

• Indice de masă corporală înainte de sarcină: medie 36,1 (abatere standard 6,5).

• Obezitate: prezentă la 378 din 448 persoane (84%).

• diabet preexistent: prezent la 104 persoane (23%).

• Distribuție etnică: 30% hispanice, 11% persoane de origine afro-americană, 50% persoane caucaziene.

• Asigurare publică: 10%.

Rezultatele urmărite

Rezultatul principal a fost creșterea în greutate gestațională totală.
Rezultatele secundare au inclus:

• Creștere gestațională în exces.

• Greutatea la naștere proiecționată pentru vârsta gestațională (inclusiv percentila medie).

• Lungimea la naștere.

• Riscul de naștere prematură.

• Riscul de diabet gestațional.

• Riscul de tulburări hipertensive în sarcină.

• Riscul de operație cezariană.
  Analizele au fost ajustate conform scorului de propensiune pentru a minimiza diferențele inițiale dintre grupuri.

Rezultate

Studiul a identificat diferențe semnificative între persoanele care au întrerupt tratamentul cu medicamente agoniste ai receptorilor pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1 înainte sau la începutul sarcinii și persoanele fără utilizare anterioară a acestor medicamente.

Creșterea în greutate gestațională

• Grupul expus: creștere medie de 13,7 kilograme (abatere standard 9,2).

• Grupul neexpus: creștere medie de 10,5 kilograme (abatere standard 8,0).

• Diferență medie: 3,3 kilograme (interval de încredere 95%: 2,3–4,2; p < 0,001).
  Persoanele care au oprit tratamentul au avut o creștere ponderală suplimentară semnificativă, probabil ca efect al întreruperii bruște a terapiei.

Riscuri obstetricale asociate

• Risc de creștere gestațională în exces:

  • 65% în grupul expus

  • 49% în grupul neexpus

  • Raport de risc 1,32 (interval de încredere 95%: 1,19–1,47).

• Percentila greutății la naștere:

  • 58,4% în grupul expus

  • 54,8% în grupul neexpus

  • Diferență: 3,6% (interval de încredere 95%: 0,2%–6,9%).

• Riscul de naștere prematură:

  • 17% în grupul expus

  • 13% în grupul neexpus

  • Raport de risc 1,34 (interval de încredere 95%: 1,06–1,69).

• Riscul de diabet gestațional:

  • 20% în grupul expus

  • 15% în grupul neexpus

  • Raport de risc 1,30 (interval de încredere 95%: 1,01–1,68).

• Riscul de tulburări hipertensive ale sarcinii:

  • 46% în grupul expus

  • 36% în grupul neexpus

  • Raport de risc 1,29 (interval de încredere 95%: 1,12–1,49).

Rezultate fără diferențe semnificative

• Lungimea la naștere.

• Riscul de greutate mare sau mică pentru vârsta gestațională.

• Riscul de operație cezariană.

Concluzii

La o populație predominant alcătuită din persoane cu obezitate, oprirea tratamentului cu medicamente agoniste ai receptorilor pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1 înainte sau la începutul sarcinii este asociată cu o creștere ponderală gestațională mai mare și cu riscuri crescute pentru nașterea prematură, apariția diabetului gestațional și dezvoltarea tulburărilor hipertensive. Aceste date indică faptul că întreruperea tratamentului poate influența semnificativ evoluția metabolică și obstetricală a sarcinii și justifică dezvoltarea de strategii dedicate pentru gestionarea greutății și a parametrilor metabolici în această perioadă sensibilă.