Creșterea în greutate la începutul vieții duce la creștere în înălțime la maturitate, fără un risc asociat de obezitate

În contextul în care hipertensiunea arterială este principalul factor de risc modificabil pentru mortalitate cardiovasculară la nivel global, există o preocupare tot mai mare legată de relația dintre statusul nutrițional din copilărie și sănătatea cardiometabolică la vârsta adultă. În special, în țările cu venituri mici și medii, politicile de sănătate publică au descurajat creșterea rapidă în greutate după vârsta de 2 ani, din teama că aceasta ar duce la obezitate și hipertensiune mai târziu în viață. Cu toate acestea, persistenta subnutriției în copilăria medie poate avea efecte negative severe asupra dezvoltării somatice, cognitive și economice ulterioare. Studiul publicat în JAMA Network Open își propune să evalueze echilibrul dintre riscurile cardiometabolice și beneficiile somatice ale creșterii ponderale în rândul copiilor subnutriți, urmărind cohorta Dogon din Mali timp de peste două decenii.
Subnutriția în primii ani de viață este bine cunoscută ca fiind asociată cu înălțime scăzută, funcție cognitivă redusă, capacitate imunologică compromisă, venituri mai mici în viața adultă și risc crescut de boală. Deși intervențiile nutriționale în primele 1000 de zile sunt esențiale, multe populații vulnerabile nu sunt atinse în această fereastră critică. Studiul Dogon Longitudinal vine să umple acest gol, evaluând consecințele pe termen lung ale creșterii ponderale post-infanciare.

Despre studiu

Populația studiată și designul cercetării

Cohorta F1 a inclus 1698 copii cu vârsta sub 5 ani în aprilie 1998, provenind din 9 sate Dogon din Mali. Participanții au fost urmăriți prospectiv până în 2019, cu o durată mediană de urmărire de 20 de ani. S-au efectuat măsurători periodice ale greutății, înălțimii și tensiunii arteriale sistolice (SBP), cu o medie de 12 vizite per participant.

Metodologie

Studiul a utilizat o analiză de tip mediation, testând ipoteza că o creștere ponderală de 1 abatere standard (SD) peste medie între vârstele 1 și 10 ani este asociată cu o statură adultă mai mare, fără o creștere semnificativă a riscului de obezitate sau hipertensiune. Modelul a inclus atât efecte directe ale greutății copilului asupra tensiunii adulte, cât și efecte indirecte, mediate prin indicele de masă corporală (IMC) și înălțimea adultă.

Covariabile ajustate

Analiza a fost riguros controlată pentru factori de confuzie, inclusiv locația, statutul economic familial, sarcina, alăptarea, temperatura ambientală și numărul de vizite anterioare ale echipei de cercetare (pentru controlul efectului „halatului alb”).

Rezultate

Participanți analizați

Au fost incluși 1348 de participanți (645 fete, 703 băieți), care au furnizat 10.081 de măsurători SBP. Înălțimea mediană la 21 de ani a fost de 158,5 cm la fete și 169 cm la băieți. La vârsta de 2 ani, 58% dintre fete și 59% dintre băieți erau afectați de întârziere severă de creștere staturală (stunting).

Efecte mediate ale creșterii în greutate

La fete, o creștere ponderală de 1 SD între 1–10 ani a fost asociată cu:

• +3,0 cm în înălțime adultă,
• +1,5 unități la IMC,
• +1,9 mmHg la SBP (în mare parte mediat prin IMC și înălțime),
• Doar 0,5% creștere în prevalența tensiunii ≥130 mmHg,
• Creștere a prevalenței de suprapondere cu 15,6%, dar cu o creștere a obezității de doar 1,6%.

La băieți, aceeași creștere ponderală a fost asociată cu:

• +4,1 cm în înălțime adultă,
• +1,0 unități la IMC,
• +3,2 mmHg la SBP (în special mediat prin înălțime),
• Creștere a prevalenței hipertensiunii (SBP ≥130 mmHg) cu 3,7%,
• Prevalența obezității a rămas zero.

Interpretare și implicații

Beneficiile creșterii staturale depășesc riscurile cardiometabolice

Studiul susține ideea că intervențiile nutriționale post-infanciare pot aduce beneficii substanțiale pentru sănătatea și capitalul uman pe termen lung. Înălțimea crescută la femei este corelată cu risc redus de mortalitate maternală și neonatală prin reducerea complicațiilor obstetricale. La bărbați, statura mai mare se asociază cu venituri mai mari și nivel educațional superior.

Riscurile crescute sunt modeste și în mare parte reversibile

Creșterea tensiunii arteriale și a IMC este prezentă, dar limitată și nu conduce la prevalențe alarmante de obezitate sau hipertensiune. Efectele directe ale greutății asupra SBP sunt negative, sugerând posibile beneficii fiziologice ale creșterii în greutate timpurii, poate prin reducerea episoadelor de deshidratare severă sau prin dezvoltare renală mai bună în uter.

Concluzii

În contextul unei populații sever subnutrite, precum cea Dogon din Mali, creșterea ponderală susținută între 1 și 10 ani aduce beneficii semnificative în ceea ce privește statura adultă, fără a crește semnificativ riscul de obezitate sau hipertensiune. Aceste rezultate contestă ideea că toate creșterile în greutate post-infanciare sunt dăunătoare și sugerează că politicile de sănătate publică ar trebui să permită și chiar să încurajeze recuperarea ponderală și staturală după vârsta de 2 ani, în special în populațiile afectate de subnutriție cronică.

Recomandare cheie pentru politici de sănătate: Pentru copiii subnutriți care nu au beneficiat de intervenții în primele 1000 de zile, creșterea în greutate după vârsta de 2 ani poate reprezenta o oportunitate esențială de a reduce inegalitățile de sănătate și dezvoltare la vârsta adultă, fără a genera consecințe cardiometabolice semnificative.