De ce avem impresia că timpul trece mult mai rapid când facem ceva plăcut?

Timpul pare să se scurgă foarte ușor când ne distrăm și ne simțim bine, și parcă stă în loc atunci când ne plictisim. Cum reușește creierul să ne „păcălească” și să percepem timpul ca fiind mai lung sau mai scurt decât este de fapt?

Percepția subiectivă a timpului a reprezentat tema de studiu pentru numeroși oameni de știință, filozofi, artiști. O echipă de cercetători în neuroștiințe din cadrul Centrului Chamalimaud for the Unknown din Lisabona, Portugalia, a găsit o explicație neurobiologică pentru perceția diferită asupra timpului, investigând activitatea neuronală din anumite zone cerebrale la eșantioane de cobai.

Studiile anterioare arată că emoțiile influențează modul în care percepem scurgerea timpului. Teama și stresul distorsionează timpul și îl fac să pară mai lung, în timp ce zilele par să zboare când suntem, de exemplu, într-o vacanță.

Substanța neagră (pars compacta) din creier pare să fie implicată în procesarea temporală. Aceasta este localizată în creierul mijlociu și conține neuroni dopaminergici. Dopamina este un compus chimic neurotransmițător asociat cu centrii plăcerii din creier și implicat în procesele de recunoștință, motivație, învățare, recompensă, adicție, mișcare sau atenție. Astfel, modificări ale nivelului de dopamină duc la percepția diferită a timpului.

În cadrul studiului oamenii de știință au dresat cobaii să estimeze durata unui interval dintre două tonuri muzicale mai mici sau mai mari de 1,5 secunde. În funcție de alegere, aceștia au fost învățați să îndrepte capul într-o anumită direcție, fiind recompensați dacă alegereau răspunsul corect. Ulterior au examinat activitatea electrică a neuronilor dopaminergici din substanța neagră pars compacta. Pentru aceasta, au utilizat tehnici moleculare moderne și instrumente genetice pentru a măsura și manipula neuronii dopaminergici.

Au utilizat tehnici fotometrice pentru a măsura semnalele ce reflectă activitatea electrică a neuronilor dopaminergici, făcând ca aceștia să devină fluorescenți când erau activi, măsurând intensitatea luminii emise.

Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul Science.

Sursa: Medical News Today