De ce obezitatea crește odată cu bunăstarea economică - adevăratul vinovat este în farfurie

Obezitatea este o problemă majoră de sănătate globală, responsabilă anual pentru peste 4 milioane de decese și 140 milioane de ani de viață ajustați pentru dizabilitate. În timp ce creșterea ponderii obezității este frecvent asociată cu dezvoltarea economică, rămâne o dezbatere activă privind cauzele acestei epidemii moderne: reducerea cheltuielii energetice vs. creșterea consumului alimentar.
În mod tradițional, stilurile de viață neindustrializate implică activitate fizică intensă, comparativ cu populațiile industrializate, unde activitatea fizică a scăzut semnificativ. Cu toate acestea, studiile sugerează că cheltuiala energetică totală zilnică (CETZ) nu a scăzut proporțional. Studiul publicat în PNAS își propune să clarifice contribuțiile relative ale cheltuielii energetice și consumului alimentar la obezitate, pe un eșantion global de 34 de populații reprezentând toate stadiile de dezvoltare economică.

Despre studiu

Au fost analizate date empirice pentru 4.213 adulți între 18 și 60 de ani. Populațiile studiate includ culegători, agricultori, păstori și populații industrializate. Au fost măsurate:

• CETZ prin metoda apei dublu marcate
• Cheltuiala energetică bazală (CEB) prin calorimetrie indirectă
• Activitatea fizică estimată din CETZ și CEB
• Compoziția corporală: procent de grăsime corporală și indicele de masă corporală (IMC)

Gradul de dezvoltare a fost cuantificat cu Indicele Dezvoltării Umane (HDI). Modelele de regresie multivariată au fost folosite pentru a evalua relația dintre CETZ, compoziția corporală și nivelul economic.

Rezultate

Dimensiunea corporală și dezvoltarea economică

• Populațiile mai dezvoltate au avut masă corporală, procent de grăsime și IMC mai mari.
• IMC-ul crescut a fost determinat mai ales de masa corporală slabă (FFM), nu doar de grăsimea corporală.
• Procentul de grăsime corporală este un indicator mai precis al obezității decât IMC-ul în contextul dezvoltării economice.

Cheltuiala energetică și economia

• Populațiile dezvoltate au avut CETZ și CEB absolute mai mari, dar acest lucru reflectă corpul mai mare, nu neapărat un metabolism mai activ.
• După ajustarea pentru dimensiunea corporală, CETZ și CEB scad ușor cu dezvoltarea economică, dar activitatea fizică și nivelul activității fizice nu se modifică semnificativ.
• Populații precum Hadza (vânători-culegători) au avut cheltuieli energetice comparabile cu cele din SUA sau Norvegia după ajustarea pentru dimensiunea corporală.

Legătura dintre cheltuiala energetică și obezitate

• CETZ nu explică în mod convingător variațiile în grăsimea corporală sau IMC între populații.
• O creștere cu un SD a CETZ ajustate s-a asociat cu doar 1% scădere în procentul de grăsime la bărbați și efect nesemnificativ la femei.
• Diferențele între populații au fost de 10 ori mai mari decât cele explicate de CETZ, ceea ce indică o contribuție limitată a cheltuielii energetice la obezitate.

Consumul alimentar și obezitatea

• Studiul sugerează că consumul crescut de calorii este principalul factor în creșterea obezității.
• Participanții au fost în mare parte în greutate stabilă în timpul măsurătorilor, ceea ce permite estimarea indirectă a aportului caloric.
• Alimentele ultraprocesate (UPF) au fost pozitiv corelate cu procentul de grăsime corporală, chiar și după ajustare pentru cheltuiala energetică, sex, vârstă și HDI.

Discuții

Dezvoltarea economică și cheltuiala energetică

Rezultatele contestă ideea că reducerea activității fizice este responsabilă de epidemia de obezitate. Cheltuiala energetică nu scade semnificativ odată cu dezvoltarea economică. Mai degrabă, CEB este mai mic în populațiile dezvoltate, posibil datorită reducerii încărcării infecțioase sau schimbărilor alimentare.

Dezvoltarea economică și dieta

Creșterea obezității este atribuită în principal creșterii consumului alimentar, în special de alimente ultraprocesate. Acestea au caracteristici care pot dereglarea senzației de sațietate și pot crește absorbția calorică.

Recomandări pentru sănătatea publică

• Este esențială monitorizarea compoziției corporale (nu doar IMC).
• Politicile nutriționale trebuie să vizeze calitatea alimentelor, nu doar cantitatea.
• Activitatea fizică trebuie promovată pentru beneficiile sale cardiovasculare și psihice, dar nu este suficientă pentru prevenirea obezității în lipsa unei diete adecvate.

Concluzii

Obezitatea asociată dezvoltării economice este în principal rezultatul creșterii aportului caloric, nu al reducerii cheltuielii energetice. Alimentele ultraprocesate par a fi un factor cheie în creșterea obezității. Strategiile de prevenție trebuie să se concentreze pe reglementarea mediului alimentar și pe măsurători precise ale grăsimii corporale. Cheltuiala energetică rămâne importantă pentru sănătate, dar intervențiile dietetice sunt esențiale pentru combaterea obezității.