Deprecierea cognitivă

©

Autor:

Deprecierea cognitivă

Deprecierea cognitivă se referă la deteriorarea funcțiilor cognitive cum sunt învățarea, gândirea, memoria, orientarea și capacitatea intelectuală. Deprecierea cognitivă poate fi însoțită de apariția tulburărilor cognitive precum depresia, demența sau delirul.
Deprecierea cognitivă este expresia alterării integrității sistemului nervos central, fiecare dintre funcțiile cognitive fiind specifică unei anumite regiuni a creierului. Deși numeroase persoane consideră această afecțiune lipsită de gravitate, neconștientizând numeroasele implicații negative pe care aceasta le asociază, deprecierea cognitivă determină perturbarea desfășurării activităților cotidiene și profesionale, duce la marginalizare socială, la scăderea capacității de autoîngrijire și la pierderea stimei de sine. În timp, deteriorarea funcțiilor cognitive duce la alterarea marcată a calității vieții bolnavului în cauză și deseori se asociază unei rate crescute de mortalitate prin suicid. [1], [2], [3], [4]

De ce apare deprecierea cognitivă

Principalul mecanism etiopatogenic implicat în apariția deteriorării cognitive este alterarea structurii cu pierderea integrității sistemului nervos central.

De cele mai multe ori, deprecierea cognitivă apare în mod fiziologic, fiind cauzată de procesul de îmbătrânire și se asociază frecvent bolilor neurodegenerative, precum boala Alzheimer sau Parkinson.

Există însă anumite cicumstanțe care determină deteriorarea funcției cognitive chiar și la vârste mai tinere. Dintre acestea amintim:


Simptome care însoțesc deprecierea cognitivă

Deprecierea cognitivă este caracterizată din punct de vedere clinic prin:

  • Tulburări de orientare: persoana ni știe cine este, nu recunoaște persoanele din jur, nu recunoaște locul în care se află și data din calendar.
  • Tulburări de concentrare: persoana în cauză nu își poate focaliza și menține atenția asupra unui anumit aspect (obiect, persoană, etc.), impuse de către medicul evaluator.
  • Tulburări de memorie: persoana nu este capabilă să își amintească persoane, obiecte sau aspecte trăite în trecutul apropiat sau îndepărtat.
  • Tulburări de gândire: persoana în cauză prezintă gândire ciudată, abstractă, necorelată cu realitatea.
  • Scăderea capacității intelectuale, evidențiată prin scăderea capacității persoanei în cauză de a realiza calcule matematice simple.


Cel mai frecvent, deteriorarea funcțiilor cognitive poate fi înregistrată în cadrul următoarelor sindroame psihiatrice:

  • Sindrom depresiv
  • Sindrom demențial
  • Sindrom de delirium
  • Sindrom anxios
  • Sindrom maniacal
  • Sindrom schizomorf.


Deteriorarea funcției cognitive specifică sindromului depresiv este caracterizată de:

  • diminuarea atenției, scăderea capacității de concentrare, concentrare asupra evenimentelor negative derulate în viață
  • diminuarea percepției, viziune cenușie, negativă, senzația că totul este „lipsit de viață”, apariția cenestopatiilor
  • scăderea memoriei pentru aspectele bișnuite care s-au desfășurat în viață și amintirea frecventă a evenimentelor negative din trecut
  • tulburări de gândire caracterizate prin bradipsihie, lentoare ideatică, debit ideativ diminuat, ideație scăzută cantitativ; idei de inutilitate, gândire frecventă la moarte, idei suicidare, gânduri de vinovăție, idei hipocondriace, delirante.


Deprecierea cognitivă în sindromul anxios este caracterizată prin:

  • scăderea capacității de concentrare și de atenție, concentrare dificilă, hipevigilitate, dificultatea focalizării atenției asupra unui anumit aspect
  • scăderea memoriei (fixarea dificilă a datelor noi)
  • intensificarea percepției, prezența cenestopatiilor
  • scăderea randamentului intelectual și profesional
  • gândire dominată de îngrijorare, ideație dezordonată, senzația de gol în minte, gândire frecventă la moarte.


Deprecierea cognitivă în sindromul de delirium se caracterizează prin:

  • scăderea atenției, dezorientare temporo-spațială, biografică și situațională
  • scăderea memoriei
  • gânduri delirante, paranoide, mistice, de grandoare, gândire ineficientă, false interpretări ale vorbelor sau comportamentului persoanelor din jur
  • percepție diminuată, false recunoașteri de persoane, prezența halucinațiilor vizuale, auditive și tactile, derealizare.


Deteriorarea funcției cognitive în sindromul demențial este caracterizată de:

  • scăderea capacității de concentrare și de atenție, dezorientare temporo-spațială, biografică și situațională, dificultatea de a schimba focalizarea atenției de la un subiect la altul
  • percepție diminuată, apariția halucinațiilor
  • deterioarea gândirii și a judecății, lentoare ideativă, false identificări de persoane, idei delirante, paranoide, inhibiție a gândirii
  • scăderea memoriei, pierderea memoriei biografice începând de la evenimentele desfășurate în prezent sau în trecutul apropiat (în sens retrograd).


Tulburările cognitive apărute în cadrul sindromului maniacal:

  • atenție mobilă, ușor de distras, scăderea capacității de concentrare
  • percepție intensificată
  • hipermnezie
  • gândire accelerată, idei de capacitate, de grandoare, de bogăție, fugă de idei.


Tulburările cognitive specifice sindromului halucinator:

  • scăderea atenției
  • percepție intensificată, apariția halucinațiilor vizuale, auditive, tactile, olfactive și gustative
  • idei delirante, halucinatorii.


Deprecierea cognitivă în sindroamele schizomorfe este caracterizată de:

  • scăderea capacității de concentrare și de atenție, scăderea capacității persoanei în cauză de a-și focaliza atenția asupra unui anumit aspect, deficit în filtrarea informațiilor și clasificarea acestora în funcție de importanță
  • scăderea memoriei
  • percepție diminuată, depersonalizare.
  • gândire incoerentă, dezorganizată și deraiată, senzația de gol în minte, baraj mental, utilizarea frecventă a neologismelor, abstractizări frecvente, flux ideativ încetinit. [1], [2], [3], [4]


Diagnosticul deprecierii cognitive

Diagnosticarea deprecierii cognitive și a tulburărilor cognitive care o însoțesc, se poate realiza în cadrul consultației neuropsihiatrice, în urma efectuării statusului mental, realizat de către medicul psihiatru.

În cadrul examenului neuropsihiatric, medicul culege informații referitoare la:

  • orientare (dacă persoana știe cine este, dacă recunoaște persoanele din jur, dacă este orientată în timp și spațiu-cunoaște locul în care se află și data din calendar)
  • intensitatea și caracterul stării de veghe (dacă este constantă sau fluctuantă)
  • capacitatea de memorare (evaluarea memoriei recente și a memoriei îndepărtate, dacă bolnavul este capabil să-și aducă aminte persoane, obiecte, discuții, etc., din viitorul apropiat și îndepărtat)
  • capacitatea de concentrare (dacă bolnavul este capabil să se concentreze asupra anumitor aspecte și să-și păstreze atenția în acea direcție o anumită perioadă de timp)
  • calcului mintal (se evaluează capacitatea intelectuală a bolnavului de a realiza calcule matematice, precum operații aritmetice simple).


În urma efectuării examenului neuropsihiatric, sunt consemnate constatările medicului evaluator cu privire la gândirea, capacitatea de concentrare, de atenție și de memorare, simțirea și comportamentul bolnavului în cauză.

În caz de suspicionare a vreunei afecțiuni cerebrale care a dus la deteriorarea funcțiilor ciognitive, medicul evaluator poate recomanda efectuarea anumitor investigații imagistice, pentru confirmarea acesteia, precum tomografia computerizată craniană sau rezonanța magnetică nucleară craniană.

Pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului (în vederea excluderii unui deficit în organism, care ar putea reprezenta cauza deprecierii cognitive), medicul poate recomanda efectuarea unei analize complete de sânge (hemoleucogramă, ionogramă, examen biochimic al sângelui). [1], [2], [3], [4]

Tratamentul deprecierii cognitive

Tratamentul deprecierii cognitive presupune în primul rând corectarea afecțiunii care a dus la apariția tulburărilor cognitive.

  • Astfel, în cazul bolii Parkinson, se recomandă administrarea medicamentelor care cresc nivelul de dopamină a creierului și sunt utile pentru ameliorarea simptomelor specifice bolii, precum agoniștii dopaminei, inhibitori ai MAO-B, inhibitori ai COMT, anticolinergice, Amantadină, etc. Stimularea electrică a creierului și terapia fizică pot fi și ele utile pentru ameliorarea statusului bolnavilor cu Parkinson.
  • Tratamentul bolii Alzheimer constă în administrarea inhibitorilor de colinesterază.
  • În cazul accidentului vascular cerebral, se încearcă restabilirea fluxului sangvin local prin administrarea de anticoagulante sau trombolitice.
  • În scăderea fluxului sangvin cerebral se poate apela la administrarea suplimentelor alimentare cu rol în îmbunătățirea circulației cerebrale (precum produsele pe bază de Ginkgo biloba, etc.).
  • În cazul infecțiilor cerebrale se recomandă administrarea tratamentului cu antibiotice, în funcție de agentul bacterian incriminat.
  • În hipertensiunea arterială se recomandă respectarea tratamentului antihipertensiv cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, sartani și blocante de calciu, în funcție de recomandarea medicului.
  • Tratamentului diabetului zaharat presupune administrarea injecțiilor cu insulină sau a medicamentelor hipoglicemiante noninsulinice, în funcție de tipul de boală.
  • În cazul valorilor crescute ale colesterolului, se recomandă respectarea unui regim alimentar hiposodat, hipocalori și administrarea de statine.
  • Combaterea episoadelor de hipoglicemie se poate realiza prin administrarea de glucoză sub formă perfuzabilă sau administrarea unor alimnete bogate în glucoză.


În al doilea rând, prevenirea și combaterea deprecierii cognitive se poate realiza prin corectarea factorilor de risc:

  • renunțarea la fumat
  • renunțarea la consumul de alcool și de droguri
  • combaterea obezității, prin adoptarea unui regim alimentar hipocaloric, hipoglucidic
  • combaterea sedentarismului, prin respectarea unui program zilnic de exerciții fizice
  • desfășurarea activităților mentale care implică stimularea funcțiilor cognitive (concentrare, gândire, atenție, calculare).


În al treilea rând, ameliorarea deprecierii cognitive se poate realiza prin intermediul terapiei cognitiv-comportamentale. [1], [2], [3], [4]

Caută un semn/simptom de boală:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Vârstnicii cu o viziune mai optimistă au o memorie și o funcție cognitivă mai bună
  • Fluctuațiile LDL-colesterolului au fost asociate cu reducerea funcțiilor cognitive
  • Vă doriți un creier în formă? Faceți voluntariat!
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.