Descoperirea unei molecule imune unice implicate în inflamația din artrita reumatoidă

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Kyoto și publicat în Science Immunology pe 1 august 2025, a identificat o moleculă imunitară specifică primatelor, IGFL2, care joacă un rol esențial în reglarea inflamației în artrita reumatoidă. Molecula este produsă de un subset de celule T helper în țesutul sinovial și pare să amplifice inflamația articulară, corelându-se direct cu severitatea bolii.
Artrita reumatoidă este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă sinoviul, căptușeala articulațiilor. Boala afectează circa 18 milioane de persoane la nivel global. Deși terapiile antiinflamatorii actuale ameliorează simptomele, o proporție semnificativă de pacienți (până la 30%) nu răspunde eficient, accentuând necesitatea înțelegerii detaliate a mecanismelor patologice.

Descoperirea IGFL2 și celulele Tph

Cercetătorii au analizat transcriptomic celule individuale T helper CD4+ din țesutul sinovial al pacienților cu artrită reumatoidă. Ei au identificat un subset distinct de celule T helper periferice (Tph) ce exprimă IGFL2, o citokină unică primatelor. Exprimarea IGFL2 a fost ridicată exclusiv în aceste celule și corelată cu formele severe de boală.

Rolul inflamator al IGFL2

• Stimulează producția de CXCL13, o chemokină implicată în generarea autoanticorpilor.
• Activează monocitele și macrofagele, inducând un profil inflamator similar macrofagelor patogene.
• Crește expresia genelor inflamatorii prin activarea căii NF-κB.

Importanța acestor efecte este susținută de experimente în care blocarea IGFL2 prin CRISPR-Cas9 a prevenit transformarea monocitelor în celule inflamatorii în co-cultură cu celulele Tph.

Valoarea clinică a IGFL2

Nivelurile de IGFL2 în sângele pacienților cu artrită reumatoidă au fost semnificativ mai mari decât la indivizii sănătoși, și au crescut proporțional cu severitatea clinică a bolii. Sensibilitatea IGFL2 ca biomarker a fost comparabilă cu markerii diagnostici actuali.

Implicații și perspective

Studiul sugerează că IGFL2 nu este doar un marker de activitate a bolii, ci un factor activ în amplificarea inflamației. Fiind specifică primatelor, această moleculă nu putea fi identificată prin modele animale tradiționale, ceea ce subliniază importanța analizelor pe celule umane la nivel unicelular.

Direcții viitoare:

• Clarificarea modului de reglare a expresiei IGFL2 în celulele imune
• Dezvoltarea de terapii țintite împotriva IGFL2 pentru pacienții cu forme rezistente de artrită reumatoidă
• Explorarea rolului IGFL2 în alte boli autoimune în care celulele Tph sunt implicate

Concluzie

Descoperirea IGFL2 ca mediator-cheie al inflamației în artrita reumatoidă deschide perspective noi pentru diagnostic, monitorizare și tratament. Implicarea celulelor T helper periferice și a monocitelor oferă o viziune integrată asupra interacțiunii celulelor imune în patologia articulară. Această cercetare reprezintă un pas semnificativ spre terapii mai precise și personalizate pentru pacienții cu boli autoimune.