Disecția coronariană spontană – date noi din Registrul Național SCAD din Serbia

Date noi privind disecția coronariană spontană, o cauză severă de infarct miocardic la pacienți tineri aparent sănătoși, au fost prezentate în cadrul EAPCI Summit 2026, organizat de Asociația Europeană de Intervenții Cardiovasculare Percutanate (EAPCI), parte a Societății Europene de Cardiologie (ESC). Analiza registrului național sârb aduce informații relevante despre profilul clinic, strategiile terapeutice și prognosticul pe termen scurt al acestor pacienți.

Idei principale

• Au fost incluși 123 de pacienți diagnosticați cu disecție coronariană spontană în 14 centre de cardiologie intervențională.
• 85,4% dintre pacienți au fost femei; vârsta medie a fost de 47,5 ani.
• Intervenția coronariană percutană a fost efectuată la 41,5% dintre pacienți.
• Evenimentele cardiovasculare adverse majore (ECAM) au apărut la 23,6% în timpul spitalizării și la 18,1% în primele 30 de zile.
• Implantarea de stent și depresia au fost predictori independenți pentru ECAM la 30 de zile.
• Rezoluția completă a leziunii a fost observată la 62,2% dintre pacienți la 30 de zile.

Context

Disecția coronariană spontană reprezintă o urgență cardiovasculară caracterizată prin separarea stratului intim al arterei coronare de stratul extern, cu acumularea de sânge intramural și formarea unui hematom care reduce fluxul sanguin coronarian. Spre deosebire de infarctul miocardic determinat de ateroscleroză, mecanismele fiziopatologice ale disecției spontane a arterelor coronare sunt distincte, însă în practică abordarea terapeutică este adesea similară.

Deși anterior considerată o afecțiune rară, creșterea gradului de conștientizare a dus la diagnosticarea mai frecventă a disecției coronariane spontane. Totuși, rămâne subdiagnosticată și insuficient studiată, existând puține studii randomizate care să definească strategia optimă de tratament, în special în Europa de Est.

Despre studiu

Design și populație

Analiza a inclus 123 de pacienți înregistrați în Registrul Național SCAD din Serbia, proveniți din 14 centre specializate în cardiologie intervențională, în perioada noiembrie 2021 – noiembrie 2024. Dintre aceștia, 27 au fost analizați retrospectiv, iar 96 prospectiv.

Tehnicile de imagistică intracoronariană au fost utilizate pentru confirmarea diagnosticului la 26,0% dintre pacienți.

Caracteristici demografice și factori de risc

• Sex feminin: 85,4%
• Vârsta medie: 47,5 ani
• Sarcină sau perioadă postpartum: 6,7%
• Femei aflate la menopauză: 36,2%
• Hipertensiune arterială: 49,6%
• Dislipidemie: 46,3%

Factorii declanșatori identificați au inclus:

• Stres psihic: 38,5%
• Stres fizic: 10,7%

Management terapeutic

Intervenția coronariană percutană a fost realizată la 41,5% dintre pacienți, iar implantarea de stent la 28,5% din totalul cohortei. Terapia exclusiv medicamentoasă a fost aplicată la 58,5% dintre pacienți.

Tratamentul medicamentos a inclus:

• Terapie antiagregantă plachetară dublă – 58,5%
• Heparină cu greutate moleculară mică – 56,9%

Rezultate

Evoluție în timpul spitalizării

În perioada spitalizării, 23,6% dintre pacienți au prezentat un eveniment cardiovascular advers major (ECAM), definit prin:

• Reinfarct miocardic
• Instabilitate hemodinamică
• Aritmie malignă
• Insuficiență cardiacă congestivă
• Revascularizare neplanificată
• Eveniment cerebrovascular

Rata mortalității intraspitalicești a fost de 8,1%.

Evoluție la 30 de zile

La 30 de zile post-spitalizare:

• 18,1% dintre pacienți au prezentat ECAM
• 0,8% au decedat

Predictorii independenți pentru apariția ECAM la 30 de zile au fost:

• Implantarea de stent (p = 0,010)
• Depresia (p = 0,008)

Rezoluția completă a disecției coronariene spontane a fost documentată la 62,2% dintre pacienți la 30 de zile.

Implicații clinice

Datele registrului arată că disecția coronariană spontană afectează predominant femei tinere neînsărcinate și femei aflate la menopauză. Imagistica intracoronariană s-a dovedit utilă pentru stabilirea diagnosticului corect. În majoritatea cazurilor, implantarea de stent nu a adus beneficii evidente și s-a asociat cu un risc crescut de evenimente adverse.

Monitorizarea atentă și tratamentul conservator, incluzând beta-blocante, medicație antihipertensivă, reabilitare cardiacă și suport psihologic, pot contribui la îmbunătățirea prognosticului și a calității vieții. Sunt necesare studii suplimentare și trialuri randomizate pentru definirea unei strategii terapeutice optime.