Distribuția țesutului adipos influențează îmbătrânirea cardiovasculară

Un nou studiu publicat în European Heart Journal pe 15 august 2025, realizat de cercetători de la Imperial College London și alte instituții europene, a analizat impactul distribuției grăsimii corporale asupra îmbătrânirii cardiovasculare. Studiul s-a bazat pe date de la peste 21.000 de participanți din UK Biobank și a evidențiat diferențe notabile între bărbați și femei în ceea ce privește tiparele de distribuție a grăsimii și riscurile aferente.

Context

Obezitatea, definită ca o acumulare excesivă de grăsime cu impact negativ asupra sănătății, afectează aproape jumătate dintre adulți la nivel global. Deși indicele de masă corporală este utilizat frecvent pentru evaluarea obezității, acesta nu reflectă diferențele importante de risc cardiovascular determinate de distribuția grăsimii. Grăsimea viscerală, localizată în profunzimea abdomenului, este asociată cu disfuncție metabolică, inflamație și rigiditate vasculară, contribuind la îmbătrânirea cardiovasculară accelerată — un proces asociat cu pierderea rezilienței fiziologice.

Există și diferențe notabile între sexe. Femeile tind să depoziteze mai multă grăsime la nivelul șoldurilor și coapselor (ginoidă), în timp ce bărbații acumulează predominant grăsime viscerală, cu efecte negative mai accentuate. Hormonii sexuali, în special estradiolul la femeile premenopauzale, pot oferi un efect protector, dar mecanismele exacte prin care aceste distribuții influențează îmbătrânirea cardiovasculară au fost până acum insuficient înțelese.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat 21.000 de participanți cu vârste între 40 și 69 de ani, incluzând și persoane cu boli cardiovasculare, pentru a surprinde efectele cumulative ale grăsimii corporale asupra îmbătrânirii sistemului cardiovascular. Studiul a utilizat:

• Rezonanță magnetică cardiacă (MRI) pentru evaluarea structurii și funcției cardiace, inclusiv volumele ventriculare, fracția de ejecție, distensibilitatea aortică, strainul miocardic și fibroză.

• DEXA (absorptiometrie duală cu raze X) pentru măsurarea distribuției grăsimii corporale (androidă, ginoidă, viscerală, subcutanată, hepatică, musculară).

• Model de învățare automată antrenat pe 126 de trăsături imagistice pentru a estima vârsta cardiovasculară (diferența dintre vârsta estimată și cea cronologică a fost denumită age-delta).

• Analize statistice multivariabile stratificate pe sexe.

• Evaluări ale activității fizice (prin chestionar și scoruri MET), biomarkeri metabolici, lipidici și hormonali.

• Randomizare mendeliană pentru testarea relațiilor cauzale între tiparele de grăsime și îmbătrânirea cardiovasculară.

• Modelare Cox a evenimentelor cardiovasculare majore (infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă) pentru asocierea cu age-delta.

Rezultate

Distribuția grăsimii

• Femeile aveau mai multă grăsime ginoidă, subcutanată abdominală și infiltrare grasă musculară.

• Bărbații aveau nivele mai mari de grăsime viscerală, androidă și totală.

• Odată cu vârsta, grăsimea viscerală creștea mai rapid la bărbați, în timp ce grăsimea subcutanată scădea ușor în ambele sexe.

Îmbătrânirea cardiovasculară

• Grăsimea viscerală, hepatică, infiltrarea grasă musculară și grăsimea abdominală totală au fost asociate cu o vârstă cardiovasculară mai mare la ambele sexe.

• La bărbați, grăsimea androidă și grăsimea subcutanată abdominală au prezis age-delta crescută.

• La femei, grăsimea ginoidă, de trunchi și totală a fost protectivă, în special înainte de menopauză.

• IMC-ul a fost un predictor mai slab comparativ cu măsurătorile directe ale distribuției grăsimii.

Factori modificatori

• Activitatea fizică a atenuat, dar nu a eliminat efectele negative ale grăsimii viscerale.

• Diabetul zaharat a amplificat impactul negativ al grăsimii viscerale și hepatice.

• Metforminul a fost asociat cu un efect ușor protector.

• Analizele genetice au susținut un efect protector al grăsimii gluteofemurale, în timp ce grăsimea viscerală și subcutanată abdominală au avut direcții dăunătoare, dar nesemnificative statistic.

Biomarkeri și hormoni

• Valori crescute ale LDL-colesterolului, colesterolului total și apolipoproteinei B au fost asociate cu îmbătrânire cardiovasculară accelerată.

• Valori ridicate ale HDL și metaboliți lipidici favorabili au avut efecte protectoare.

• Estradiolul a fost protector la femeile premenopauzale, dar a avut efect negativ la bărbați.

• Testosteronul liber a fost asociat cu o îmbătrânire cardiovasculară mai lentă la ambele sexe.

Evenimente cardiovasculare

• Age-delta crescut a fost asociat cu fibrilație atrială și diabet zaharat de tip 2.

• Nu s-au găsit asocieri semnificative cu infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau mortalitatea generală în acest eșantion.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi solide că distribuția țesutului adipos este un determinant critic al îmbătrânirii cardiovasculare, mai important decât masa corporală totală. În special:

• Grăsimea viscerală, hepatică și infiltrarea musculară sunt predictori puternici ai îmbătrânirii cardiovasculare accelerate la ambele sexe.

• Grăsimea ginoidă are un efect protectiv la femeile premenopauzale.

• Reglarea hormonală și biologia depozitelor adipoase contribuie la diferențele de sex în procesele de îmbătrânire.

• IMC-ul nu este un indicator adecvat al riscului cardiovascular. Se recomandă utilizarea imagisticii pentru evaluarea distribuției grăsimii.

Implicații clinice

• Se evidențiază potențialul intervențiilor farmacologice care reduc grăsimea viscerală și hepatică, inclusiv:

  • Agoniști ai receptorului GLP-1

  • Inhibitori SGLT2

• Strategiile nutriționale și de activitate fizică rămân importante, dar trebuie adaptate în funcție de distribuția adipoasă.

• Identificarea distribuției grăsimii prin imagistică poate ghida tratamente personalizate pentru prevenirea îmbătrânirii cardiovasculare accelerate.

Limitări

• Designul transversal nu permite analiza dinamicii în timp.

• Subreprezentarea vârstnicilor și a diversității genetice limitează generalizarea rezultatelor.

• Nu s-au evaluat detalii importante precum VO₂max sau dieta exactă.

• Validarea externă la o scară comparabilă este încă necesară.