Dr. Dorel Sandesc: Spitalul Judetean de la Timisoara, principalul furnizor de organe prelevate din tara

Prof. univ. dr. Dorel Săndesc, şeful Clinicii de Anestezie, Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe Timişoara, a acordat un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES în care spune că numărul record de prelevări de organe care se efectuează în acest spital l-ar putea transforma într-un centru de excelenţă european, ce ar oferi organe pentru transplant şi altor centre similare din Uniunea Europeană, dar ar relansa şi activitatea proprie de transplant. Potrivit prof.univ.dr. Dorel Săndesc, este extraordinară schimbarea de mentalitate a oamenilor privind prelevarea de organe de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală.

AGERPRES: Domnule profesor, cu doar doi ani în urmă, la Timişoara avea loc o dezbatere cu tema 'Acord prezumat versus acord informat', care încerca să identifice modalităţi prin care familiile pacienţilor aflaţi în moarte cerebrală să înţeleagă şi să-şi dea acceptul prelevării organelor decedatului fiziologic. Scepticismul asupra reuşitei era enorm.
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Scepticismul nostru era extrem de mare, pentru că, ani de-a rândul, noi nici nu am putut deschide acest subiect de discuţie cu familiile celor aflaţi în moarte cerebrală. Cu toţii voiau să-şi ia acasă mortul întreg, fără să lipsească ceva din el. După mediatizarea subiectului (în care familiile au aflat că prelevarea nu presupune 'măcelărirea' cadavrului, ci o simplă cicatrice abdominală - n.r.), în urmă cu doi ani, am avut două cazuri în care şi-au dat acordul spre prelevare, iar în 2011, din 15 cazuri de morţi cerebrale, zece aparţinători şi-au dat acordul. Mai mult, soţia ultimului pacient ne-a spus imediat că-şi dă acordul pentru prelevare, deoarece aceasta era dorinţa soţului ei, exprimată din timpul vieţii.

AGERPRES: Se spune că au căzut imperii, dar mentalităţi, nu. Cum se poate explica schimbarea rapidă de mentalitate a oamenilor în această problemă destul de delicată? Preotul are un rol în lămurirea familiilor?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Este o schimbare majoră de mentalitate. Oamenii nu înţelegeau conceptul de moarte cerebrală. Acum, vin informaţi şi iau decizia foarte repede sau vin chiar ei cu propunerea. Schimbarea este extraordinară. Noi am muncit foarte mult. Am colaborat şi colaborăm cu preotul spitalului. Uneori, are şi el un rol în lămurirea familiilor pacienţilor aflaţi în moarte cerebrală. Uneori îl solicităm şi pe el, pentru aceasta. Are o contribuţie extraordinară, remarcabilă. Le aduce o mângâiere aparţinătorilor. Munca de lămurire o duce medicul (coordonatorul de transplant al spitalului, dr. Dan Ilincariu - n.r.), care, în primul rând, trebuie să explice familiei, pe bază de documente, tot ceea ce s-a făcut pentru salvarea pacientului şi cum s-a ajuns în moarte cerebrală.

AGERPRES: Aţi ajuns să deţineţi locul întâi în ţară la prelevarea de organe şi unul fruntaş în Europa.
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Timişoara a devenit principalul furnizor de organe prelevate din ţară. Anul acesta, activitatea noastră a explodat şi nivelul la care am ajuns acum este comparabil cu cele mai renumite centre similare din Europa, dacă, nu cumva, chiar pe locul întâi, la posibilitatea de prelevare de organe. În orice caz, suntem pe primul loc în ţară.
Noi am muncit foarte mult şi ne-am întrebat ce să facem ca să putem resuscita această activitate. Pentru că, în urmă cu trei ani, nu am avut niciun donor, deşi patologie există la noi. Spitalul Judeţean are cea mai mare secţie de ATI din vestul ţării şi este şi o staţie finală, este o zonă geografică foarte întinsă. Am avut cazuri ce erau depăşite ca şanse şi care au intrat în moarte cerebrală, situaţie în care decesul este sigur, nemaiexistând nicio posibilitate de viaţă. Singurul lucru ce se mai poate face este prelevarea de organe care să poată salva alte vieţi.

AGERPRES: Ce implică echipa de prelevare şi care sunt costurile pentru prelevări?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Echipa de prelevare presupune coordonatorul de transplant, care trebuie să fie prezent obligatoriu, medici, asistente medicale, şoferi de ambulanţă care sunt solicitaţi să meargă la laborator, laboratorul, efectuarea testelor, colegii de la explorări paraclinice care efectuează EEG - test obligatoriu de stabilire a morţii cerebrale, radiologie, ATI. Toate aceste activităţi se fac cu oameni care vin din timpul lor liber. O echipă presupune minimum zece oameni. Este imposibil să iei oamenii din timpul activităţii şi să-i foloseşti pentru o prelevare, pentru că s-ar perturba activitatea normală de lucru.
Activitatea este deosebit de complexă. Agenţia Naţională de Transplant (ANT) ţine legătura cu centrul Timişoara, datele pacientului nostru sunt transmise ANT, se verifică compatibilitatea, decide unde merg organele, asigură transportul echipelor de prelevare, cu avioane, elicoptere, cu avioane ale Ministerului Sănătăţii.
Costurile se cifrează în jur de 10.000 de lei/cap donor. Există sume pentru fiecare tip de transplant efectuat. Aici intră medicaţie, materiale sanitare, organizare, transport în alte centre al analizelor, chiar pentru familie - acoperim o parte din cheluielile aferente înmormântării. De multe ori, transportul până la domiciliul pacientului poate costa până la 6.000 de lei, plus sicriul - 1.000-1.200 de lei.

AGERPRES: Cum se explică explozia aceasta de prelevări de organe şi din ce patologii provin pacienţii - accidente de circulaţie sau accidente vasculare?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: În acest an am avut 15 cazuri de morţi cerebrale, din care zece familii şi-au dat acordul pentru prelevare. În alţi ani, abia atingeam un procent de 10% pe an ca, în astfel de diagnostice, familiile să-şi dea acordul pentru prelevare. Nu putem spune că cei mai mulţi provin din accidente rutiere, ci într-o pondere echilibrată, cu cei care suferă accidente vasculare cerebrale. În schimb, a crescut foarte mult calitatea serviciilor de urgenţă şi, în aceste condiţii, pacienţii ajung în viaţă la noi, la ATI. Înainte, pacienţii decedau acasă sau pe drum spre spital. Mai constatăm un fenomen: atunci când sunt cazuri grave, unele centre medicale din jur - spitale -, conştientizând că este un posibil donor, nu-l abandonează, ci îl trimit la noi.

AGERPRES: Ce înseamnă pentru Timişoara faptul că este pe primul loc în activitatea de prelevare de organe?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Noi nu căutăm să ne comparăm cu alte centre, acest lucru nu are relevanţă pentru noi, pentru că nu acest aspect îl urmărim. Pentru noi este important şi ne luptăm să ajungem la un nivel optim pentru activitatea de a-i putea ajuta pe cei care aşteaptă un transplant.

AGERPRES: Câştigarea statutului de centru cu cele mai numeroase prelevări ce beneficii ar putea aduce?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Aduce credibilitate şi apreciere. S-ar recunoaşte că în Timişoara există o activitate extraordinar de utilă pentru a-i ajuta pe oamenii care au nevoie de un transplant. Intrăm în relaţie cu celelalte centre universitare din ţară şi străinătate, mai ales cu cele în care se face transplant.
Pe plan internaţional, ar fi, fără îndoială, extraordinar, în condiţiile în care vom reuşi să facem ceea ce noi ne-am propus - şi am propus ANT -, şi anume, dacă nu există primitori în România pentru un anume organ, să se treacă la oferirea lor spre colegi din alte ţări, pentru că există acest sistem european de transplant şi acest lucru ar fi benefic. Pentru că ar fi păcat, dacă tot desfăşori o activitate de management al donorilor să nu utilizezi organele.
Apoi, ar fi benefic pentru imaginea medicinei româneşti, pentru relaţiile noastre cu centrele de sănătate din alte ţări. Noi am mai avut o astfel de situaţie, în urmă cu trei ani, când cordul unui donor român a fost prelevat de o echipă din Austria şi transplantat acolo. Medicii austrieci au apreciat foarte mult modul în care a fost manageriată situaţia şi faptul că inima a fost menţinută în condiţii foarte bune.

AGERPRES: Ce organe prelevaţi la Timişoara?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Rinichii, ficatul, pancreasul, am prelevat, anul acesta, şi un cord, ţesut osos şi tendoane.

AGERPRES: De ce atât de rar se prelevează cordul?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Pentru că sunt situaţii medicale care nu pot permite prelevarea cordului şi pentru că nu avem posibilitatea de a transplanta în timp util inima - transplantul de cord se face doar la Târgu Mureş. Există situaţii în care să nu se găsească un receptor compatibil (în câteva ore trebuie găsit primitorul şi trebuie efectuat transplantul).

AGERPRES: Prelevări de valve şi alte componente ale inimii se fac?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Nu s-au făcut, dar intră în discuţie şi acest aspect.

AGERPRES: La Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara s-a efectuat cu ceva ani în urmă un transplant de cord.
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Există foarte mare interes şi din partea Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara, care are ocazia să reia activitatea de transplant de cord. În urmă cu câţiva ani s-a făcut un transplant de cord la un copil - a fost o premieră. Acum, faptul că noi avem atâtea cazuri de donori constituie o oportunitate pentru că e foarte puţin probabil să poţi relua activitatea de transplant de cord primind o inimă dintr-un alt centru. Este dificil să-ţi spună cineva 'îţi dau o inimă ca să reiei activitatea de transplant'. Situaţia cea mai bună este aceasta, în care ai pe loc donori de organe şi, concomitent, posibilitatea să le transplantezi.
Sunt convins că centrul din Timişoara o va putea face, mai ales că are legături foarte intense cu specialişti din Europa, dispuşi să vină aici şi să lucreze cu echipele noastre de transplant din Timişoara.

AGERPRES: Ce fel de transplanturi s-ar putea realiza la Timişoara?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: În primul rând, cel de rinichi, pentru că s-a mai făcut. Există chiar o prioritate naţională, aici s-a realizat primul transplant de rinichi cu organul prelevat de la un donor decedat. Operaţia a fost efectuată la Timişoara de o echipă condusă de prof.dr. Petru Drăgan, în 1981. Sperăm ca transplantul renal să se reia cât mai curând, în maximum un an.
Apoi, cel de cord şi chiar de ficat, pentru că în Timişoara există un număr de medici care au experienţă bună în transplantul de ficat, care au efectuat stagii de pregătire în străinătate. Există o oarecare preocupare şi cred că este posibil şi acesta. Sper, şi îmi doresc, ca activitatea de management al donorului şi de prelevare de organe să poată fi un stimul pentru comunitatea medicală timişoreană, să stimuleze dezvoltarea acestei activităţi pentru că realizarea transplantului de organe este o activitate extrem de complexă, care este de natură să dinamizeze numeroase sectoare ale medicinei din centrul respectiv. Şi aici nu este vorba strict despre secţiile chirurgicale, care fac transplant pe lângă secţiile de ATI, care asigură managementul donorului, anestezia, şi postoperatoriu, dar vor fi stimulate şi se vor dezvolta şi alte secţii şi specialităţi, cum ar fi nefrologia, care are în îngrijire dependenţii de dializă, pacienţii renali cronici şi care face selecţia şi pregătirea lor, urmărirea postoperatorie, apoi, laboratorul - care asigură determinările de laborator, cercetările imunilogice, administrarea medicamentelor postoperator -, alte compartimente de specialitate.
Sunt convins că acest stimul extrem de puternic, care este activitatea de prelevare de organe, poate constitui un bigger pentru dezvoltarea mai multor sectoare medicale din centrul nostru.

AGERPRES: De ce s-a oprit transplantul renal la Timişoara?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Transplantul renal a avut o activitate semnificativă. Oprirea lui este clar multifactorială şi cred că soluţia pentru deblocare este o analiză lucidă, responsabilă, a tuturor cauzelor care au dus la această situaţie. Au fost unele condiţii obiective, una dintre ele fiind restrângerea semnificativă a activităţii de dializă din spital, în condiţiile apariţiei unor servicii private.
În ceea ce priveşte activitatea de transplant din România, acum, problema financiară nu este una majoră, deşi suntem într-o perioadă de criză gravă. Totuşi, în domeniul transplantului, s-a realizat un Program naţional care asigură finanţarea specifică a acestei activităţi şi care face posibilă activitatea ei. Aici nu se mai poate explica o lipsă de activitate prin problemele financiare. Dimpotrivă.
Este un buget alocat la nivelul Ministerului Sănătăţii, care este repartizat pe centre, în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară. Pentru Timişoara, ţinând cont de creşterea semnificativă a activităţii, avem confirmarea de la nivelul ANT că fondurile pentru anul în curs vor fi mai mari decât cele alocate anul trecut, pentru că este evident trendul care va duce, foarte probabil, la depăşirea numărului de cazuri de prelevări în comparaţie cu cele din anul trecut.

AGERPRES: Care este cea mai mare problemă cu care vă confruntaţi?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Lipsa de personal. În activitatea de prelevare se munceşte doar pe bază de voluntariat.

AGERPRES: Care este viitorul activităţii de prelevare-transplant?
Prof.univ.dr. Dorel Săndesc: Creşte calitatea vieţii foarte mult, beneficiile sunt multiple - sociale şi economice. Este o activitate absolut benefică. Se calculează totul, se fac analize, cât se cheltuieşte pentru salvarea unei vieţi, pentru recuperarea ei, pentru redarea capacităţii de muncă a bolnavului. Este o analiză financiară care se face, pentru că nu ai cum să promovezi tot felul de politici populiste. Transplantele sunt justificate şi din punct de vedere economic, deoarece aduc economii pe termen mediu şi lung, renunţându-se la plata pensiilor de boală. Preţul unui pacient care face dializă este mult mai mare decât al unui transplantat renal.