Efectele lipidelor și metaboliților asupra tensiunii arteriale și presiunii pulsului

Hipertensiunea este un factor de risc principal pentru boli cardiovasculare (BCV) și mortalitate. Presiunea pusului, diferența dintre tensiunea arterială sistolică și cea diastolică, este un indicator al rigidității arteriale și un predictor puternic al hipertensiunii, BCV și mortalității. Dislipidemia, un factor de risc pentru BCV la pacienții cu hipertensiune, face ca managementul comun al lipidelor și tensiunii arteriale să fie esențial în prevenirea și tratarea BCV.
Un studiu recent publicat în eBioMedicine a examinat efectele cauzale ale particulelor lipoproteice, lipidelor și altor metaboliți asupra tensiunii arteriale (TA) și presiunii pulsului (PP). Studiul a utilizat randomizarea mendeliană (RM) pentru a evalua relațiile dintre metabolitele prezise genetic și riscurile crescute de tensiune arterială diastolică (TAD), tensiune arterială sistolică (TAS) și PP.

Metodologia studiului a implicat analiza datelor de la participanții UK Biobank și a utilizat analize clinice și spectroscopie cu rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru a măsura lipidele majore și biomarkerii metabolici. Datele privind PP și TA au fost obținute din cohorta Genetic epidemiology on adult health and aging (GERA).

Analizele RM univariabile au evaluat relația cauzală a lipidelor majore, nivelurilor de particule lipoproteice, colesterolului, trigliceridelor totale (TG) și metaboliților nelipidici cu TAD, TAS și PP. De asemenea, s-a efectuat o analiză RM Bayesian model averaging (RM-BMA) pentru a identifica factorii cauzali cei mai probabil asociați cu riscul crescut de TA și PP.

Rezultatele au arătat că TG total genetic prezis a fost asociat pozitiv cu TAD și TAS. Nivelele genetic prezise de LDL-C și ApoB au fost invers corelate cu TAD, iar ApoB, TG și LDL-C au fost asociate pozitiv cu PP. Analizele RM-BMA au identificat TG total ca fiind cel mai puternic factor de risc pentru creșterea TAS și TAD. LDL-C și HDL-C au fost factorii de risc principali asociați cu creșterea PP.

De asemenea, s-a observat o asociere negativă între glicina prezisă genetic și PP și TAS, iar glucoza prezisă genetic a fost asociată pozitiv cu PP și negativ cu TAD.

Concluziile studiului indică faptul că TG total este principalul factor de risc cauzal asociat cu creșterea TAD și TAS. TG în particulele mici de HDL a fost factorul principal printre lipoproteine și lipidele lor conținute pentru a crește TA. LDL-C și HDL-C au fost asociate cu creșterea PP.

Limitările studiului includ faptul că populațiile GWAS erau în principal de origine europeană, limitând generalizabilitatea la indivizii non-europeni. De asemenea, datele de expunere și rezultat au fost restricționate la grupa de vârstă 40-69 de ani, ceea ce ar putea limita aplicabilitatea lor la alte grupe de vârstă.

În timp ce analizele RM-BMA au relevat factorul cauzal cel mai probabil dintre factorii de risc corelați înalt asociați cu rezultatul, posibilitatea ca factorii de risc neanalizați să fie cauzali nu a putut fi exclusă. Astfel, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica mecanismele subiacente ale asociațiilor observate.

sursa: News Medical
foto: Me dia/Shutterstock.com