Efectele tratamentelor antiinflamatoare asupra severității simptomelor depresive și anhedoniei la persoane cu inflamație crescută [meta-analiză]

Un studiu realizat la Mass General Brigham și publicat în American Journal of Psychiatry la data de 9 decembrie 2025 a analizat, printr-o meta-analiză a studiilor clinice randomizate, relația dintre tratamentul antiinflamator și severitatea simptomelor depresive și anhedonia la persoane deprimate cu inflamație crescută, iar cercetarea arată că abordarea inflamației poate reduce aceste manifestări clinice.

Context

În ultimele două decenii, literatura științifică a evidențiat tot mai frecvent existența unui subtip de depresie asociat cu inflamația cronică de grad scăzut. O parte dintre persoanele cu depresie prezintă markeri inflamatori crescuți, precum proteina C reactivă, sugerând un rol al sistemului imunitar în apariția sau persistența simptomelor.

Această observație a generat mai multe studii clinice în care au fost testate medicamente antiinflamatoare ca posibile terapii antidepresive. Rezultatele, însă, au fost contradictorii, în mare parte deoarece multe studii au inclus populații eterogene din punct de vedere imunologic.

Pentru a clarifica această problemă, autorii studiului actual au presupus că eficacitatea tratamentelor antiinflamatoare poate deveni evidentă doar la persoanele cu inflamație prezentă, deoarece administrarea unui antiinflamator în absența inflamației nu are mecanistic o justificare terapeutică.

Despre studiul actual

Cercetarea reprezintă o revizuire sistematică și meta-analiză preregistrată, bazată exclusiv pe studii clinice randomizate care au investigat efectele tratamentelor farmacologice antiinflamatoare la persoane diagnosticate cu depresie.

Echipa de cercetare

Analiza a fost realizată de un grup de cercetători de la Department of Psychiatry, Mass General Brigham, incluzând autori precum Naoise Mac Giollabhui, Annelise A. Madison, Melis Lydston, Emma Lenoel Quang, Andrew H. Miller și Richard T. Liu.

Criterii și metodologia de selecție

• Au fost incluse studii randomizate controlate cu placebo în care:

  • participanții aveau depresie;

  • prezentau un fenotip inflamator sau aveau biomarkeri măsurați la momentul inițial;

  • era evaluată anhedonia sau severitatea simptomelor depresive.

• Căutarea literaturii științifice a fost realizată în februarie 2025 în șase baze de date majore: MEDLINE, Embase, Web of Science Core Collection, Cochrane Central Register of Controlled Trials, ClinicalTrials.gov și PsycINFO.

• Cel puțin doi recenzori independenți au evaluat eligibilitatea studiilor și au extras datele, iar discrepanțele au fost rezolvate prin consens.

Caracteristicile probelor analizate

• Numărul total de studii randomizate controlate care au folosit un criteriu clar de inflamație ridicată a fost 11.

• Toate aceste studii au utilizat un cutoff standardizat de inflamație: proteina C reactivă ≥ 2 mg/L.

• În total, au fost incluși 321 de participanți cu depresie și inflamație crescută.

• Au fost analizate:

  • Anhedonia, un simptom central al depresiei caracterizat prin diminuarea capacității de a simți plăcere.

  • Severitatea simptomelor depresive, evaluată prin scale validate clinic.

  • Rata de răspuns și rata de remisiune.

Rezultate

Analiza a identificat efecte semnificative ale tratamentelor antiinflamatoare, dar și limitări importante privind răspunsul global la tratament.

Reducerea anhedoniei

• Mărimea efectului: Hedges’ g = 0.40

• Interval de încredere 95%: 0.08 – 0.71

Aceste rezultate sugerează un efect moderat, indicând că anhedonia se îmbunătățește semnificativ la persoanele cu inflamație crescută tratate cu medicamente antiinflamatoare.

Reducerea severității simptomelor depresive

• Mărimea efectului: Hedges’ g = 0.35

• Interval de încredere 95%: 0.05 – 0.64

Și în acest caz, tratamentele antiinflamatoare au prezentat un efect modest, dar semnificativ, asupra simptomelor depresive generale.

Răspunsul global la tratament și remisiunea

• Rata de răspuns: RR = 1.28 (IC 95%: 0.997 – 1.64) – nu atinge semnificația statistică.

• Rata de remisiune: RR = 1.18 (IC 95%: 0.71 – 1.95) – diferența nu este semnificativă.

Deși simptomele s-au redus, proporția persoanelor care au atins răspuns clinic sau remisie completă nu a diferit semnificativ între grupurile antiinflamator și placebo.

Analize suplimentare

Autorii au testat dacă efectele observate diferă în funcție de:

• caracteristici clinice (tipul depresiei, severitate inițială),

• tipul intervenției (molecule antiinflamatoare diferite),

• caracteristici demografice (vârstă, sex, alți factori).

Niciuna dintre aceste variabile nu a modificat rezultatele, sugerând că inflamația crescută este principalul predictor al eficacității tratamentului.

Concluzii

Studiul demonstrează că, la persoanele cu depresie și inflamație crescută, tratamentele antiinflamatoare pot reduce semnificativ anhedonia și severitatea simptomelor depresive.

Rezultatele explică, totodată, de ce în studiile anterioare efectele au fost inconsistente: dacă participanții nu sunt selectați pe baza markerilor inflamatori, eficacitatea tratamentului se diluează.

Autorii sugerează că depresia asociată inflamației reprezintă un subtip biologic distinct, ce ar putea beneficia de tratamente imuno-modulatorii sau intervenții care reduc inflamația sistemică.

În viitor, este necesară:

• dezvoltarea unor biomarkeri imunologici de precizie;

• identificarea subgrupurilor de pacienți care răspund optim la astfel de tratamente;

• crearea unor terapii antiinflamatoare mai sigure, având în vedere efectele adverse ale unor molecule puternice.