Controlul seric al acidului uric în guta: legătura cu riscul cardiovascular și perspective terapeutice noi

Un nou set de date prezentat la Congresul EULAR 2025 sugerează că atingerea unui nivel seric țintă de acid uric la pacienții cu gută nu doar reduce riscul de pusee, ci ar putea și scădea semnificativ incidența evenimentelor cardiovasculare majore. În plus, două terapii noi – pozdeutinurad și ruzinurad – demonstrează eficiență superioară în reducerea uricemiei și un profil de siguranță promițător.

Context

Deși ghidurile actuale recomandă menținerea acidului uric seric sub 6 mg/dL (360 µmol/L) și chiar sub 5 mg/dL (300 µmol/L) în formele severe de gută, în practică mulți pacienți nu ating aceste obiective. Guta rămâne subdiagnosticată și subtratată, iar tot mai multe dovezi sugerează o legătură importantă între hiperuricemie, inflamația cronică și riscul cardiovascular. Această asociere este în prezent reevaluată din perspectiva tratamentului ghidat de țintă.

Despre studiile prezentate la EULAR 2025

Studiul observațional privind riscul cardiovascular

Un studiu amplu observațional condus de Edoardo Cipolletta și colaboratorii a evaluat dacă atingerea unui nivel seric de acid uric ≤360 µmol/L în primul an de la inițierea terapiei hipouricemiante influențează riscul de evenimente cardiovasculare majore (MACE) în următorii 5 ani. Analiza a inclus peste 116.000 de pacienți din baze de date primare din Anglia și Suedia, legate cu registre de spitalizare și mortalitate. Pe parcursul urmăririi, 16.201 pacienți au prezentat un MACE.

Pacienții care au atins nivelul țintă de urat au prezentat:

• O supraviețuire fără MACE semnificativ mai mare la 5 ani

• Un risc relativ mai scăzut de evenimente cardiovasculare, chiar și după ajustarea pentru confuzori

Aceste rezultate s-au menținut în mai multe analize de sensibilitate, inclusiv atunci când au fost analizate separat componentele MACE (infarct miocardic, accident vascular cerebral, moarte cardiovasculară). Efectul benefic a fost semnificativ mai pronunțat la pacienții de peste 65 de ani. În plus, pacienții care au atins ținta de urat au avut un număr semnificativ mai mic de pusee de gută.

Pozdeutinurad (AR882): eficacitate și siguranță

Pozdeutinurad este un inhibitor URAT1 selectiv, cu activitate hipouricemiantă intensă și efecte favorabile asupra tofilor subcutanați și depozitelor de cristale de urat. Într-un studiu de fază 2, deschis, cu o durată de 18 luni, au fost evaluate siguranța și tolerabilitatea pozdeutinuradului administrat în monoterapie sau în combinație cu allopurinol.

Principalele constatări:

• Evenimentele adverse (în special puseele de gută) au fost predominant ușoare sau moderate, mai frecvente în primele 6 luni.

• Nu s-au înregistrat creșteri semnificative ale creatininei serice sau alterări hepatice clinice relevante.

• Două cazuri de litiază renală, fără întrerupere permanentă a terapiei.

Rezultatele susțin utilizarea pe termen lung a pozdeutinuradului, inclusiv la pacienții cu tofi sau depozite subclinice de urat.

Ruzinurad: date de fază 3

Un alt inhibitor URAT1, ruzinurad, a fost evaluat într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat activ (cu allopurinol), care a inclus 773 pacienți cu gută. Obiectivul principal a fost atingerea unui nivel seric de urat ≤360 µmol/L la două vizite consecutive.

Rezultatele la 16 săptămâni:

• 39,7% dintre pacienții cu ruzinurad au atins ținta, comparativ cu 26,5% în grupul allopurinol

• La săptămâna 16, 52,6% au atins ținta cu ruzinurad, comparativ cu 34,5% cu allopurinol

• Diferența s-a menținut până la săptămâna 52

În ceea ce privește siguranța:

• Evenimentele adverse au fost frecvente (aproximativ 90% în ambele grupuri), dar în majoritate ușoare sau moderate

• Cele mai comune: pusee de gută, creșteri ale ALT, infecții respiratorii ușoare și creșteri ale creatininei

• Evenimente adverse serioase: 4,9% în grupul ruzinurad vs. 3,1% în grupul allopurinol

Rezultate și concluzii

Studiile prezentate consolidează ideea că tratamentul gutăi ghidat de țintă, cu atingerea nivelului seric optim de urat, poate aduce beneficii nu doar articulare, ci și cardiovasculare, în special la vârstnici. În plus:

• Pozdeutinurad și ruzinurad sunt terapii emergente care pot depăși limitările terapiilor clasice.

• Ambele molecule demonstrează eficiență superioară în atingerea țintei uricemice, alături de profiluri bune de siguranță.

Implementarea mai riguroasă a tratamentului ghidat de țintă în practica clinică ar putea transforma semnificativ managementul gutăi și al comorbidităților asociate, în special riscul cardiovascular.