Eficiența și siguranța amycretinului pentru reducerea greutății la adulți supraponderali: un studiu clinic de fază 1b/2a

Un studiu publicat recent în The Lancet a evaluat siguranța, tolerabilitatea, farmacocinetica și efectele de reducere a greutății ale amycretinului, un medicament administrat subcutanat o dată pe săptămână, la adulți supraponderali sau obezi. Acest studiu reprezintă o nouă abordare în tratamentele pentru obezitate, având în vedere combinația inovatoare de hormoni intestinali de tip GLP-1 și amilina, care promit o controlare mai eficientă și pe termen lung a greutății.

Context

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, afectând peste un miliard de oameni la nivel global. Aceasta este asociată cu afecțiuni grave, precum bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 și apneea de somn. În ciuda utilizării medicației pentru reducerea greutății care imită hormonii precum GLP-1 și GIP, mulți indivizi nu ating obiectivele de sănătate. Hormonul intestinal amilina, care suprimă pofta de mâncare și încetinește golirea gastrică, îmbunătățește efectele tratamentelor pe bază de GLP-1 atunci când este utilizat în combinație. Amycretin este un peptide unic care activează simultan receptorii GLP-1, amilina și calcitonina, având potențialul de a oferi un control mai puternic și mai durabil asupra greutății. Cu toate acestea, siguranța și eficiența acestei abordări multi-căi la oameni nu au fost clarificate până acum, ceea ce subliniază necesitatea de cercetări suplimentare.

Despre studiul actual

Studiul a fost un trial randomizat, controlat cu placebo, de fază 1b/2a, realizat într-un singur centru în San Antonio, Texas, între septembrie 2023 și aprilie 2024. Au fost incluși 125 adulți (cu vârste între 18 și 55 de ani) cu un indice de masă corporală (IMC) între 27.0 și 39.9 kg/m², fără boli majore precum diabetul.

Participanții au primit o injecție subcutanată săptămânală de amycretin sau placebo. Studiul a fost împărțit în cinci părți, evaluând doze ascendente de amycretin (0.3 mg, 0.6 mg, 1.0 mg) și regimuri de dozare multiple, inclusiv doze de întreținere pe o perioadă de 12 săptămâni la finalul fiecărei faze.

Rezultate

La finalul studiului, 101 participanți au fost tratați cu amycretin, iar 24 cu placebo. Ponderea de abandonuri a fost de 37% în grupul de amycretin și 17% în grupul placebo, cele mai multe dintre acestea fiind pentru motive non-sigurante, cum ar fi retragerea consimțământului. Majoritatea cazurilor de abandon în grupul placebo nu au fost legate de tratament, ceea ce sugerează un efect nocebo.

Evenimentele adverse emergente ale tratamentului au fost raportate de 92% dintre utilizatorii de amycretin, comparativ cu 100% în grupul placebo, în părțile B–E ale studiului. Simptomele gastrointestinale, cum ar fi greața (82%), vărsăturile (53%) și diareea (41%), au fost predominante, dar de intensitate ușoară sau moderată, în principal în timpul fazei de creștere a dozei. Incidența disesteziei a variat în funcție de doză, cu 18% în Partea B (60 mg) și 29% în Partea C (20 mg), dar majoritatea cazurilor s-au rezolvat.

Reducerea greutății a fost rapidă, dependentă de doză și susținută pe durata tratamentului.

Pierderile medii estimative de greutate la sfârșitul perioadelor respective au fost de:

• 24.3% cu 60 mg (săptămâna 36)

• 22.0% cu 20 mg (săptămâna 36)

• 16.2% cu 5 mg (săptămâna 28)

• 9.7% cu 1.25 mg (săptămâna 20)

În grupurile placebo, schimbările de greutate au fost minime: -1.1% (Partea B), +1.9% (Partea C), +2.3% (Partea D), și +2.0% (Partea E). Pierderile de greutate în grupul de amycretin au fost superioare placebo încă din săptămâna 4 și au continuat să se mărească pe parcursul studiului.

Markerii metabolici au arătat îmbunătățiri, odată cu pierderea în greutate. Nivelurile de glucoză plasmatică au scăzut cu până la 0.8 mmol/L, iar HbA1c a scăzut cu 0.6 puncte procentuale în cohorte cu doze mari, deși semnificația statistică comparativ cu placebo a fost inconsistentă.

Concluzie

Acest studiu demonstrează că amycretin este eficient în reducerea greutății și poate adresa multiple căi hormonale implicate în reglementarea apetitului. Această abordare inovatoare ar putea oferi o soluție mai puternică și durabilă pentru combaterea obezității, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma siguranța și eficiența acesteia pe termen lung.