Neuronii dopaminergici susțin consumul alimentar hedonic și pot contracara efectele medicamentelor anti-obezitate

Un studiu publicat pe 27 martie 2025 în revista Science aduce noi dovezi privind mecanismele neurobiologice care stau la baza mâncatului hedonic – consumul de alimente pentru plăcere, nu pentru necesități energetice. Cercetătorii de la Universitatea din California, conduși de Zhenggang Zhu, au identificat un circuit cerebral bazat pe neuroni dopaminergici din aria tegmentală ventrală (VTA) care susține consumul hedonic și se opune efectelor de sațietate produse de agoniștii receptorilor GLP-1, precum semaglutida.

Context

Mâncatul hedonic joacă un rol major în apariția și menținerea obezității. În timp ce multe medicamente anti-obezitate vizează reducerea poftei de mâncare prin inducerea sațietății – cum este cazul agonistului GLP-1 semaglutidă – aceste tratamente nu sunt eficiente pentru toți pacienții. Una dintre ipotezele recente este că neurocircuitele responsabile de plăcerea alimentară pot contracara efectele de sațietate ale acestor medicamente, favorizând revenirea comportamentului alimentar excesiv.

Despre studiu

Folosind tehnici avansate de cartografiere neuronală specifică pe celule și optogenetică calibrată prin fotometrie în creierele șoarecilor, cercetătorii au identificat un circuit funcțional între regiunea peri-locus coeruleus și aria tegmentală ventrală (VTA). Neuronii dopaminergici din VTA (numiți VTADA) s-au dovedit esențiali pentru menținerea comportamentului de consum hedonic, stimulând continuarea mâncatului de alimente plăcute la gust.

Stimularea artificială a acestor neuroni a condus la creșterea duratei și cantității de alimente consumate, în timp ce inhibarea lor a redus consumul, fără a afecta inițierea acestuia. Acest lucru sugerează că neuronii VTADA acționează în mod specific în faza de consum, mai degrabă decât în inițierea sau încheierea comportamentului alimentar.

Rezultate

• Activitatea neuronilor dopaminergici VTADA a crescut în timpul consumului de alimente plăcute, susținând persistența mâncatului hedonic.
• Inhibarea acestor neuroni a redus consumul de alimente gustoase, chiar și în prezența semnalelor inițiale de poftă.
• Semaglutida, un agonist GLP-1 care induce sațietate, a inhibat temporar activitatea neuronilor VTADA și a redus ingestia de alimente.
• Totuși, după pierderea în greutate, efectul supresiv al semaglutidei a slăbit, iar comportamentul de mâncat hedonic a revenit.
• Inhibarea țintită a neuronilor VTADA a anulat această revenire a comportamentului alimentar hedonic.

Concluzii

Acest studiu oferă prima demonstrație clară a rolului neuronilor dopaminergici VTADA în menținerea mâncatului hedonic, sugerând că aceștia pot anula efectele anorexigene ale medicamentelor GLP-1. Acest mecanism poate explica de ce unele persoane revin la obiceiuri alimentare nesănătoase după tratamentul cu semaglutidă.

Comentând asupra rezultatelor, Dana Small, expert în neuroștiințe, a subliniat în articolul asociat din Science că diferențele interindividuale în adaptarea acestui circuit ar putea explica variabilitatea răspunsului la tratamentele cu GLP-1. Ea propune ca viitoarele terapii să vizeze blocarea adaptării acestui circuit dopaminergic, pentru a crește eficiența tratamentului anti-obezitate la un număr mai mare de pacienți.