Enigma arborelui de cacao

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Würzburg analizează în detaliu felul în care se răspândește arborele de cacao. Acesta a fost condus în Peru de echipa de la Catedra de Ecologie Animală și Biologie Tropicală de la Julius-Maximilians-Universität (JMU) din Germania.
Oamenii de știință au aplicat clei pe florile de cacao în 20 de sisteme agroforestiere din nordul și sudul Peru-ului pentru a evalua speciile insectelor care vizitează florile acestui arbore în vederea polenizării lui. De asemenea, au analizat influența gradului de umbrire și a distanței până la cea mai apropiată pădure asupra activității acestor vietăți.

Rezultatele studiului au sugerat că, în pădurile de arbori de cacao din nordul Peru-ului, afidele (38%), furnicile (13%) și tripsul (10%) au frecventat majoritar florile arborelui. În sud, unde este un mediu mai umed, pe de altă parte, tripsul (65%), musculițele (14%) și viespile parazite (10%) au fost mai des întâlnite. De asemenea, cercetătorii au descoperit că numărul de insecte de pe florile de cacao a crescut cu cât plantațiile au fost mai umbrite. În sud, în schimb, insectele au preferat plantațiile mai puțin umbrite, cel puțin în sezonul ploios. Totodată, aceștia au observat că distanța până la cea mai apropiată pădure nu a reprezentat un factor decisiv pentru vizitele insectelor în niciuna din regiuni.

Echipa condusă de Justine Vansynghel a observat, de asemenea, că doar 2% din florile de cacao polenizate produc fructe de cacao. Cu toate acestea, polenizarea manuală a triplat acest procent la unul de 7%, însă biologul afirmă că este puțin. Unul dintre motivele din spatele acestui fenomen ar putea fi o cantitate insuficientă de polenizatori eficienți. Acest lucru este sugerat de faptul că au fost depistate 30 de boabe de polen pe floare, în medie, iar o polenizare reușită se poate obține dacă numărul este de patru ori mai mare.

Conform lui Vansynghel, în Indonezia se pot obține procente de până la 50 la sută prin polenizare manuală, deoarece plantațiile din acea zonă nu folosesc clone de cacao din America de Sud, ci unele cu randament mai ridicat. Pe de altă parte, plantațiile de cacao din Africa și Asia sunt amenințate de numeroase boli și variați dăunători, astfel încât monoculturile de mari dimensiuni pot fi afectate în întregime în scurt timp. În plus, un alt defect al clonelor non-native este producerea de recolte de bună calitate timp de cinci până la zece ani. Ulterior, plantațiile vechi sunt abandonate, iar cele noi sunt realizate prin tăierea pădurilor.

sursa: Science Daily
foto: Polenizarea manuală a arborelui de cacao prin frecarea a două flori pentru a transfera polenul. (Image: Carlos Ulloque-Samatelo / Universidad Nacional de Piura)