Ești activ, dar totuși te îngrași? Oamenii de știință dezvăluie motivul

Obezitatea este o cauză majoră de morbiditate și mortalitate globală, responsabilă pentru peste 4 milioane de decese anual. Creșterea incidenței obezității pare legată de dezvoltarea economică, dar mecanismele precise rămân intens dezbătute. În acest context, studiul cercetătorilor de la Universitatea Duke investighează relația dintre cheltuiala energetică, compoziția corporală și dezvoltarea economică, folosind date empirice din 34 de populații diverse.

Metodologie

Au fost analizate 4.213 persoane cu vârste între 18 și 60 de ani, din populații care variază de la vânători-culegători la societăți industrializate. Cheltuiala energetică totală (CET) a fost măsurată prin metoda izotopilor doubly labeled water, iar compoziția corporală a fost evaluată prin procentul de grăsime corporală și indicele de masă corporală (IMC). Nivelul de dezvoltare economică a fost caracterizat prin indicele dezvoltării umane al Națiunilor Unite.

Rezultate cheie

Compoziția corporală și dezvoltarea economică

• Populațiile mai dezvoltate economic au avut o masă corporală, procent de grăsime și IMC mai mari.
• Creșterea IMC este explicată în mare parte de masa corporală slabă, nu doar de grăsimea corporală.
• Procentul de grăsime corporală este un indicator mai fiabil al obezității decât IMC-ul în acest context.

Cheltuiala energetică și economia

• CET, cheltuiala energetică bazală și activitatea fizică au fost mai mari în economiile dezvoltate, reflectând dimensiunea corporală crescută.
• După ajustarea pentru masa corporală slabă și alți factori, CET scade ușor cu dezvoltarea economică, dar efectul este minor și variabil.
• Nici activitatea fizică și nici nivelul de activitate fizică nu au scăzut semnificativ cu dezvoltarea economică.

Cheltuiala energetică și obezitatea

• Corelațiile între CET și grăsimea corporală au fost slabe și inconsistene între sexe și populații.
• Un increment de 1 deviație standard în CET ajustată pentru masa corporală slabă a fost asociat cu o scădere de doar 1% în grăsimea corporală la bărbați.
• Diferențele de grăsime corporală între grupurile economice au fost de aproximativ 10 ori mai mari decât cele asociate cu variațiile în cheltuiala energetică.

Interpretare: dieta, nu activitatea fizică, este motorul obezității

Analizele sugerează că creșterea aportului caloric este principalul factor care contribuie la obezitate în contextul dezvoltării economice. Populațiile dezvoltate, deși mai inactive, nu au o cheltuială energetică redusă semnificativ, dar consumă mai multe calorii. De asemenea, procentul crescut de alimente ultraprocesate în dietă este asociat pozitiv cu procentul de grăsime corporală, chiar și după ajustări pentru indicele dezvoltării umane, sex, vârstă și cheltuiala energetică.

Rolul alimentelor ultraprocesate

Accesul la alimente ultraprocesate a crescut semnificativ la nivel global. Acestea:

• au costuri reduse și durată lungă de conservare;
• pot perturba semnalele de sațietate prin hiperpalatabilitate și densitate calorică ridicată;
• cresc absorbția netă de calorii prin digestibilitate ridicată și reducerea pierderilor fecale de energie.

În eșantionul prezent, procentul de calorii provenite din alimente ultraprocesate a fost corelat semnificativ cu grăsimea corporală, în timp ce consumul de carne per capita nu a avut aceeași asociere.

Implicarea activității fizice

Chiar dacă nu este cauza principală a obezității moderne, activitatea fizică rămâne esențială pentru sănătate, având beneficii cardiovasculare și psihologice dovedite. Nivelul de activitate fizică este în scădere la nivel global, în special în țările dezvoltate, iar bolile cardiovasculare sunt în creștere.

Concluzii

• Diferențele în aportul caloric sunt de circa 10 ori mai influente decât variațiile în cheltuiala energetică în explicarea obezității.
• Intervențiile în sănătatea publică ar trebui să prioritizeze calitatea dietei și să reglementeze mediile alimentare pentru a reduce expunerea la alimente ultraprocesate.
• Este recomandată utilizarea procentului de grăsime corporală în locul IMC în studiile de monitorizare a obezității.
• Dietă și activitatea fizică trebuie privite ca complementare, nu interschimbabile.

Reglementarea sistemelor alimentare moderne astfel încât să maximizeze disponibilitatea energetică fără a promova diete sărace în nutrienți reprezintă o provocare urgentă pentru sănătatea publică globală.