Experiențele religioase și spirituale transformatoare: între vulnerabilitate și conexiune

Un număr semnificativ de oameni afirmă că au avut o experiență religioasă sau spirituală transformatoare (ERS) care le-a schimbat viața. În sondajele naționale din SUA, între 35% și 41% dintre respondenți au declarat că au trăit astfel de momente cu impact profund. Deși efectele benefice ale implicării religioase asupra sănătății și stresului sunt bine documentate, efectele de lungă durată ale experiențelor religioase transformatoare au fost până acum puțin investigate.
Studiul publicat în revista Stress and Health, bazat pe date longitudinale din cohorta National Longitudinal Study of Adolescent to Adult Health (Add Health), urmărește legătura dintre aceste experiențe și o gamă largă de indicatori ai sănătății fizice, mentale și sociale de-a lungul a 14 ani, de la adolescență la maturitate.

Dubla natură a experiențelor religioase transformatoare

Experiențele religioase transformatoare sunt fenomene complexe care implică o dizolvare temporară a sinelui și o senzație crescută de unitate cu ceva mai mare decât individul – fie Dumnezeu, natura, umanitatea sau universul. Acestea pot fi o sabie cu două tăișuri: pot induce o stare de conexiune profundă, dar și vulnerabilitate psihologică.

Pe de o parte, pierderea temporară a granițelor eului poate facilita dezvoltarea spirituală și empatia; pe de altă parte, poate duce la depersonalizare și la dificultăți în reintegrarea experienței în viața cotidiană. Literatura recentă subliniază că interpretarea și sensul atribuit acestor experiențe joacă un rol decisiv în efectele lor psihologice ulterioare.

Vulnerabilitatea psihologică și contextul advers

Analizele calitative anterioare au arătat că multe ERS apar în contexte de suferință psihologică sau traumă personală. Într-un eșantion de 161 de persoane, 23% au relatat că experiența lor a fost declanșată de evenimente negative precum boală, pierderea unei persoane dragi, dependență sau depresie. Datele din General Social Survey confirmă că evenimentele medicale și pierderile personale sunt printre cele mai frecvente cauze ale transformărilor spirituale.

Astfel de experiențe pot fi urmate de stări emoționale contradictorii: exaltare și sens, dar și anxietate, confuzie sau sentiment de pierdere a controlului. Atunci când persoana nu reușește să integreze experiența în sistemul său de sens, aceasta poate genera inseguranță existențială și o vulnerabilitate crescută la tulburări psihice precum depresia sau tulburările disociative.

Simptomele de depersonalizare și derealizare, adesea asociate cu ERS intense, sunt indicatori predictivi pentru evoluția negativă a depresiei și altor afecțiuni psihice. Prin urmare, o parte din efectele adverse ale ERS pot proveni din acest impact disociativ asupra sinelui.

Conexiunea și sensul: latura benefică a transformării

În același timp, slăbirea temporară a sinelui poate permite o reconectare profundă cu lumea și o creștere a sensului existențial. Conform Vulnerability–Wellbeing Model, ERS poate acționa ca o punte între traumă și creștere post-traumatică, facilitând reinterpretarea suferinței și regăsirea unui scop în viață.

Numeroase relatări descriu transformări pozitive: creșterea compasiunii, a altruismului, a acceptării de sine și a deschiderii către ceilalți. Cercetările experimentale cu psilocibină arată efecte similare: pierderea ego-ului și sentimentul de unitate sunt asociate cu scăderea depresiei și anxietății, precum și cu o creștere a altruismului și conexiunii sociale.

Studii longitudinale pe supraviețuitori ai stopului cardiac care au trăit experiențe de moarte clinică au arătat, de asemenea, că aceste persoane dezvoltă, pe termen lung, o mai mare deschidere, implicare familială și sens al vieții.

Metodologie

Analiza a inclus 10.529 de participanți din studiul Add Health, urmăriți în trei etape între 1994 și 2008. Experiențele religioase sau spirituale transformatoare au fost raportate în perioada adolescenței târzii, iar efectele lor au fost evaluate la începutul maturității. S-au luat în considerare 38 de indicatori de sănătate și bunăstare, acoperind domenii fizice, mentale, comportamentale și sociale.

Covariatele au inclus factori demografici, economici, psihologici și religioși din adolescență, pentru a controla influențele externe și a estima efectele reale ale experiențelor ERS. Analizele statistice au fost efectuate în Stata 17.0, folosind regresii multiple, ajustări prin imputare multiplă și corecție Bonferroni pentru testări multiple.

Rezultate principale

Circa 17% dintre participanți au declarat că au avut o experiență religioasă sau spirituală care le-a schimbat viața, la o vârstă medie de 18,7 ani.

Profilul celor care au trăit experiențe religioase sau spirituale transformatoare

• Au provenit din familii cu venituri mai mici și au avut o probabilitate mai mare de a primi ajutor social.
• Au experimentat relații familiale dificile (absența unui părinte, control excesiv, maltratare).
• Au prezentat scoruri academice mai mici și o prevalență crescută a simptomelor depresive.
• Au fost mai implicați religios, frecventând slujbe și rugându-se mai des.
• Au avut o probabilitate mai mică de a proveni din gospodării cu fumători, sugerând discipline morale asociate cu religiozitatea.

Consecințe longitudinale

După experiența ERS, participanții au prezentat o combinație de efecte pozitive și negative:

• Creștere semnificativă a implicării sociale – cei care au trăit ERS aveau cu 21% mai multe șanse de a face voluntariat și cu 18% mai multe șanse de a vota.
• Creșterea singurătății – o creștere medie de 0,13 deviații standard, indicând o vulnerabilitate emoțională persistentă.
• Efecte mai puțin consistente asupra sănătății fizice, dar tendințe spre rate mai mari de depresie, diabet și tulburare de stres posttraumatic.

Rezultatele s-au menținut robuste în mai multe analize de sensibilitate, chiar și după ajustări stricte pentru factori demografici și psihologici anteriori.

Interpretare și implicații

Rezultatele confirmă ipoteza „sabiei cu două tăișuri”: experiențele religioase transformatoare pot atât vulnerabiliza psihologic, cât și stimula comportamente prosociale. Vulnerabilitatea rezultă probabil dintr-o instabilitate de sine și din dificultatea integrării experienței, în special la vârste tinere, când structura identității este în formare.

Pe de altă parte, nevoia de sens și conexiune ulterioară ERS pare să se canalizeze în activități comunitare, precum voluntariatul – comportamente asociate cu longevitate crescută și bunăstare psihologică. Astfel, experiența religioasă sau spirituală transformatoare poate funcționa ca o poartă spre reconectare și sens existențial, dar și ca o sursă de tensiune interioară dacă nu este bine integrată.

Concluzii

Acest studiu, unul dintre cele mai ample de până acum privind efectele longitudinale ale experiențelor religioase și spirituale transformatoare, arată că acestea nu sunt nici benefice, nici dăunătoare în mod universal. Ele reprezintă procese complexe de reconstrucție a sinelui, care pot genera atât suferință, cât și creștere personală și socială.

Integrarea acestor experiențe în modele de îngrijire psihologică, educațională și spirituală ar putea contribui la o mai bună înțelegere a relației dintre vulnerabilitate, sens și conexiune umană. În spiritul observației clasice a lui William James, aceste experiențe dovedesc că „putem trăi uniunea cu ceva mai mare decât noi înșine și în acea uniune găsim cea mai profundă pace”.