Antibioticele reziduale din mediu accelerează dezvoltarea rezistenței bacteriene

Un studiu realizat la Shenyang Agricultural University și publicat la data de 13 noiembrie 2025 în revista Biocontaminant arată că cantități extrem de mici de antibiotice, similare celor detectate în soluri, râuri, ape reziduale și scurgeri agricole, pot accelera semnificativ răspândirea genelor de rezistență la antibiotice între bacterii.

Context

Rezistența la antibiotice este considerată una dintre cele mai grave amenințări la adresa sănătății publice globale în secolul XXI. În mediul natural, urme de antibiotice provenite din agricultură, uz veterinar, deșeuri spitalicești sau efluenți industriali sunt detectate frecvent în concentrații scăzute, adesea sub nivelul inhibitor pentru creșterea bacteriană.
Deși aceste concentrații nu omoară bacteriile, ele pot exercita presiuni selective subtile care favorizează păstrarea și transferul genelor de rezistență. Studii anterioare au sugerat că antibioticele pot influența atât transferul vertical de gene (moștenirea de la celula părinte), cât și transferul orizontal de gene (între bacterii de același sau diferit tip), însă mecanismele precise și efectele la nivel de concentrații ecologice rămâneau insuficient înțelese.

Despre studiul actual

Cercetătorii de la Shenyang Agricultural University au analizat patru antibiotice uzuale: tetraciclină, ampicilină, kanamicină și streptomicină, utilizând o gamă de concentrații de la niveluri extrem de mici, comparabile cu cele din mediu, până la niveluri sub-inhibitorii.
Aceste concentrații sunt tipic detectate în:

• apele râurilor și pârâurilor din zone agricole,

• soluri cultivate și efluenți din ferme zootehnice,

• deșeuri spitalicești și ape uzate urbane.

Pentru a caracteriza dinamica răspândirii rezistenței, echipa a conceput trei modele experimentale:

• Modelul de transfer vertical de gene, care urmărește modul în care bacteriile transmit genele de rezistență generațiilor următoare;

• Două modele de transfer orizontal de gene, incluzând:

  • conjugarea bacteriană (transfer direct de material genetic între celule),

  • transformarea (absorbția de ADN liber din mediu).

În paralel, cercetătorii au efectuat măsurători biochimice și moleculare pentru a identifica mecanismele care favorizează schimbul genetic, evaluând:

• nivelurile speciilor reactive de oxigen (ROS),

• permeabilitatea membranei celulare,

• conținutul energetic celular (ATP),

• și expresia genelor implicate în răspunsul la stres, transportul membranar și repararea ADN-ului.

Rezultate

Rezultatele au evidențiat că chiar și concentrațiile minime de antibiotice pot stabiliza și intensifica rezistența bacteriană.

• În modelele de transfer vertical, trei antibiotice (toate în afară de tetraciclină) au permis bacteriilor rezistente să-și mențină stabil rezistența pe o perioadă de 10 zile, chiar și fără doze letale.

• Unele tulpini au dezvoltat rezistență încrucișată la alte antibiotice, ceea ce indică o expansiune a spectrului de rezistență.

• Simulările matematice au confirmat că, în timp, populațiile bacteriene rezistente tind să crească și să persiste în medii contaminate cronic cu urme de antibiotice.

Efectele asupra transferului orizontal au fost și mai evidente:

• La concentrații de doar 0,005 mg/L, antibioticele au crescut de peste cinci ori frecvența conjugării între tulpini bacteriene.

• În experimentele de transformare, numărul bacteriilor care au absorbit plasmide purtătoare de gene de rezistență a crescut de până la 2,7 ori.

Analizele celulare au arătat că aceste efecte sunt mediate de creșterea stresului oxidativ și de modificări structurale ale membranei bacteriene, care devine mai permeabilă și mai receptivă la transferul de material genetic.
În plus, activarea genelor de răspuns la stres și de reparare a ADN-ului a facilitat reorganizarea genomică, iar creșterea nivelurilor de ATP a furnizat energia necesară proceselor de conjugare și transformare.

Concluzii

Concluziile studiului sunt clare: urmele infime de antibiotice din mediu pot amplifica răspândirea globală a rezistenței bacteriene prin mai multe mecanisme complementare.

Cercetătorii subliniază:

• necesitatea unei gestionări mai stricte a utilizării antibioticelor în agricultură și în spitale,

• controlul emisiilor în mediu,

• și revizuirea proceselor de epurare a apelor reziduale, care în prezent nu elimină complet aceste reziduuri.

Autorii recomandă, de asemenea, monitorizarea pe termen lung a concentrațiilor de antibiotice în soluri, ape și deșeuri, precum și integrarea acestor niveluri ecologice în evaluările de risc microbian.

Pe măsură ce rezistența la antibiotice continuă să evolueze dincolo de mediile clinice, înțelegerea acestor mecanisme subtile de diseminare devine esențială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de combatere a fenomenului.