Expunerea prenatală la ftalați și scorurile de inteligență la preșcolari: dovezi ale efectelor neurotoxice subtile ale DiDP și diferențe legate de sexul copilului

Un studiu recent publicat în Environment International pe 1 august 2025 aduce primele dovezi convingătoare că expunerea prenatală la anumiți ftalați, în special DiDP, poate afecta în mod subtil dar semnificativ scorurile de inteligență la vârsta preșcolară. Cercetarea subliniază importanța evaluării efectelor cumulative și diferențiate pe sexe ale acestor plastifianți omniprezenți în produsele de consum.

Context

Ftalații sunt compuși chimici utilizați pe scară largă ca plastifianți în produse precum ambalajele alimentare, podelele din vinil, jucăriile și cosmeticele parfumate. Aceștia sunt capabili să traverseze placenta și să interfereze cu hormonii tiroidieni și steroizii sexuali care reglează dezvoltarea cerebrală fetală. În Canada, aproape toate gravidele sunt expuse la acești compuși, iar efectele lor neurodezvoltative sunt din ce în ce mai atent studiate.

Studiile anterioare au oferit rezultate mixte, rareori luând în considerare efectele combinate ale amestecurilor de ftalați, deși copiii sunt expuși simultan la mai multe substanțe. De asemenea, au fost observate posibile diferențe de susceptibilitate între băieți și fete, însă mecanismele implicate rămân incerte.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat 511 perechi mamă–copil din cohorta MIREC (Maternal-Infant Research on Environmental Chemicals), desfășurată în zece orașe canadiene între 2008 și 2011. Participantele au fost recrutate înainte de 14 săptămâni de sarcină, iar copiii au fost evaluați la vârsta medie de 3,4 ani.

Metodologie:

• 20 de metaboliți de ftalați au fost măsurați în urina maternă la 6–13 și 16–21 săptămâni de gestație, prin cromatografie lichidă ultra-performantă cu spectrometrie de masă în tandem.

• Concentrațiile au fost corectate în funcție de densitatea urinară și exprimate ca sume molare ale compușilor părinți (de exemplu, ΣDiDPm pentru Di-isodecyl phthalate).

• Inteligența copilului a fost evaluată folosind Wechsler Preschool and Primary Scale of Intelligence – WPPSI-III, oferind scoruri pentru:

  • FSIQ – coeficient total de inteligență

  • PIQ – inteligență de performanță

  • VIQ – inteligență verbală

• Modelele de regresie liniară multiplă au estimat variațiile scorurilor IQ pentru fiecare dublare a concentrației urinare de ftalat, ajustând pentru factori de confuzie (vârsta mamei, fumat, statut socio-economic, scor HOME).

• Modele WQS (Weighted Quantile Sum) au analizat efectele amestecurilor de ftalați.

Rezultate

Compoziția populației:

• Mamele aveau în medie 33 de ani; 83% născute în Canada

• Doar 4% sub pragul de venit minim

• Scorurile HOME (medie = 47/55) indicau un mediu de îngrijire favorabil

• Copiii au avut scoruri cognitive ușor peste medie: FSIQ = 106.9, PIQ = 103.2, VIQ = 109.3

Expunere:

• MCiNP (metabolit al DiDP) a fost detectat la 89% dintre participante, fiind cel mai frecvent dintre cei legați de efecte negative

• Media geometrică pentru ΣDiDPm a fost doar 0.27 µg/L – cea mai scăzută dintre toate ftalații analizați

Efecte individuale:

• Fiecare dublare a ΣDiDPm s-a asociat cu:

  • Scădere de 0,6 puncte FSIQ

  • Scădere de 0,6 puncte PIQ

  • Scădere de 0,5 puncte VIQ

• MMP (monometil ftalat) s-a corelat cu creșteri de 1,6–1,7 puncte în toate scorurile IQ

• MBzP (monobenzil ftalat) a prezis +1 punct la PIQ

Diferențe în funcție de sex:

• Asocierea negativă ΣDiDPm–VIQ a fost semnificativă doar la băieți (−1,1 puncte per dublare, p interacțiune = 0.04)

• Asocierea pozitivă MMP–PIQ a apărut doar la fete (+3,2 puncte per dublare, p interacțiune = 0.024)

• Alte interacțiuni legate de sex nu au fost statistic semnificative, dar au urmat aceeași tendință

Modele WQS (amestecuri):

• Nu s-au observat efecte semnificative ale amestecurilor asupra scorurilor IQ

• Coeficienții de amestec au fost apropiați de zero, sugerând anularea efectelor opuse ale metabolitului benefic (MMP) și nociv (DiDP)

Rezultate suplimentare:

• Gravidele cu băieți au avut niveluri mai mari de ΣDiBPm și MCPP comparativ cu cele care purtau fete

• Analizele de sensibilitate care au înlocuit ΣDiDPm cu MCiNP sau au ajustat pentru IMC au confirmat și amplificat rezultatele (ex: PIQ −1,35 puncte)

Concluzii

Studiul arată că expunerea prenatală la DiDP este asociată cu o ușoară, dar semnificativă, scădere a scorurilor cognitive la vârsta preșcolară, în special:

• La băieți – inteligență verbală (VIQ) este afectată semnificativ

• La fete – MMP s-a corelat cu îmbunătățiri ale performanței cognitive (PIQ)

Relevanța publică este majoră: o scădere de un singur punct la FSIQ la nivel populațional poate afecta plasarea școlară, performanța educațională și câștigurile de-a lungul vieții.

Implicații pentru sănătatea publică

• Ftalații precum DiDP ar trebui reevaluați din perspectiva neurotoxicității, chiar și la doze joase

• Înlocuirea plastifianților nu este întotdeauna sigură – substituții inadecvați pot menține sau amplifica riscurile

• Părinții pot reduce expunerea evitând plasticele în contact cu alimentele și produsele parfumate

• Cercetările viitoare trebuie să includă biomonitorizare repetată, evaluarea amestecurilor și populații diverse pentru validarea acestor constatări