Grup de suport pentru TOC-CAP 15

pt domnul doctor Valentin Matei

de doua luni iau serlift, m-am simtit mai bine, dar acum ametesc, ma simt slabita si gandurile obsesive nu au disparut.serlift-ul este un produs romanesc, comparativ cu celelalte medicamente este eficient?sa merg la medic sa-mi recomande alt medicament?effectin iau de 4 ani, iar de cand iau serlift am incercat sa renunt la efectin, dar nu am reusit.daca nu iau efectin ma simt mult mai rau.ce medicament pot sa iau, dar sa nu renunt nici la efectin?
multumesc!

sophie,
te rog poti sa-mi dai numarul tau de telefon prin prozac?am id-ul tau, dar nu mi-ai dat accept.nu am reusit sa nu mai am obsesii religioase si as vrea sa vb putin cu tine, daca poti.

multumesc!

POSTEZ UN MATERIAL DE RESTRUCTURARE COGNITIVA PE CARE L-AM PRIMT DE LA PSIHOLOG SI CARE POATE VA AJUTA IN MOMENTELE CAND GANDURILE VA CHINUIE RAU DE TOT!





RESTRUCTURARE COGNITIVA !!!
Nu imi place ce se petrece cu mine in aceasta situatie, si este important sa vad clar ce se intampla exact pentru a putea face fata mai bine.Rareori este vorba de o situatie de viata sau de moarte.Situatia nu este atat de grava si trebuie sa ii fac fata cu detasare si calm.Chiar daca nu voi reusi pe deplin acest lucru nu inseamna ca sunt un ratat, un om fara valoare.Am dreptul sa imi exprim sentimentele, indiferent ce vor spune ceilalti.Voi fi preocupat sa gasesc o solutie cat mai buna la problema mea fara ca acesta sa ma copleseasca.De fapt ce catastrofa se va produce daca voi esua in aceasta situatie. Cum pot ceilalti sa ma perturbe atat de tare de vreme ce eu nu le dau voie. Pana acum am depins de altii care ma aprobau sau nu, dar nu voi mai fi dependent de ei in ceea ce priveste sentimentele si valorile mele personale.Am valoare pentru mine insumi, macar pentru faptul ca exist.Am dreptul sa ma simt din cand in cand frustrat si am dreptul sa-mi manifest deschis sentimentele fara sa ma autoblamez, sa simt teama sau culpabilitate.Chiar daca unii ma dezaproba aceasta nu inseamna ca ma resping pe toate planurile ca om.
Observ cum aceste ganduri mai rationale se asociaza cu sentimente pozitive care la randul lor fac ca trupul meu sa functioneze tot mai bine.Observ cum corpul se relaxeaza, fruntea se destinde si cum am o senzatie de comfort psihic.Observ cum mintea devine tot mai limpede si mai clara, observ cum gandurile pozitive, sentimentele mai bune si raspunsurile organismului pun bazele unei metode mai bune de abordare a situatiilor neplacute.
Pe masura ce ma concentrez asupra unor idei tot mai rationale, acestea vor deveni, intr-o masura din ce in ce mai mare modul meu obisnuit de a gandi si reactiona.Pe masura ce ma concentrez tot mai mult asupra unor idei mai rationale si mai constructive, voi avea tot mai mult tendinta de a le aplica in viata in rezolvarea problemelor zilnice, de a le interioriza.
Incep sa ma vad pe mine insumi gandind mai rational, avand sentimente mai constructive, fiind mai calm si mai eficient, si toate acestea vor atrage dupa sine si sentimentul de bine psihic.

SE CITESTE DE 3 ORI LA RAND CU VOCE TARE!!

Buna seara oameni buni! Ati fost la vot ? Credeti ca iesim din criza? Oare TOC e totul pentru noi, oare il tinem noi aproape sau nu putem scapa de el? Cred ca astea sunt intrebari fara raspuns.
SOPHIE cum zice mama, omu perfect nu exista de unde atata dragoste, atata erotism, atata sustinere, mai demult nu aveau neaparat asa ceva oamenii si totusi intemeiau familii faceau copii etc.
Dar asta ar fi ok pt. un om fata TOC, pentru cineva asa de "GANDITOR si ANALITIC" cum suntem noi e foarte greu insa!Nu mi-o lua in nume de rau dar poate ne mai descretim fruntile.Macar tu stii ce te-a deranjat la ei, eu nu am gasit inca nimic, si totusi gandurile o luau razna atunci cand eram cu EA!
ANDREI mi se pare ca problema ta e oarecum asemanatoare cu a mea, dar imi poti da mai multe detalii?
Manifestari, cauze si eventual remedii! Asta in sensul in care am perioade bunicele dar si perioade in care cum sa intamplat ieri am privit printre poze si am gasit una cu fosta si iarasi primul lucru care mi-a venit in minte a fost : De ce m-am despartit de ea? E frumoasa, imi place, ma atrage si totusi/...
Si azi am avut o zi numai cu analize! Si asta ma blocheaza si nu stiui ce sa caut cum sa intru in altra relatie! Vreau foarte mult pe cineva, dar incet incet ajung din nou sa ma rezum la sex, pentru ca mi-e teama sa ma mai implic! Si eu sunt obisnuit sa dau totul intr-o relatie si dupa ce muncesc atat, cand vine ceva din tine si iti spune altceva, te da practic peste cap simti ca itit doresti sa mori sa ca se gata lumea!
Va salut cu respect pe toti!

Copii, haideti ca mi-a mai venit nitel mintea la cap. Parca s-au mai refacut niste circuite.

Laura, habar n-am unde mi-ai scris. Daca pe facebook, dau reject la toata lumea pe care nu o cunosc. -*
Uite cum e cu gandurile intruzive despre religie la mine: n-au disparut din prima; Dar incet am invatat sa ma pozitionez eu fata de ele. Am stat si m-am gandit: bre, de ce ma agit asa de tare? Eu, eul meu propriu si personal ce gandeste fata de simbolul asta, de icoana asta? Pai asta gandeste si n-are nimic cu injuratura sau mai stiu eu ce mi-a trecut prin creieri! Atunci gandul ixulica nu ma reprezinta!
Ganduri intruzive mai am! Putine si obosite si fara pic de sare si piper :-)
Dar nu le dau atentie... Uite, inainte sa-mi scrii, cauta please te net un articol; Cauta pe google Fred Penzel si religious OCD. Asta e articolul care pe mine m-a ajutat enorm!

Andrei, uite monser doi baieti care dau totul intr-o relatie! Si eu ma intrebam unde sunt barbatii astia? :-) Of, chiar asa, lumea sensibila si care investeste mult sa sufere asa de tare? Am vazut odata ICE AGE 1. Eram dupa o perioada horror din viata mea. Am ras sa mor. Era o scena cu Sid, animalul ala de vorbeste sasait) care invitase niste femele din specia lui sa faca baie intr-o baltoaca in namol. Si alea erau atat de incantate ca gasisera un mascul sensibil care isi si arata sentimentele... intr-o lume unde sensibilitatea e adesea perceputa ca slabiciune ;-)
Si eu am un lucru foarte clar in cap intr-o relatie unde sa ma simt neglijata si ultima roata la caruta, sa fiu tratata adesea cu egoism si machism, sa sufar ca un caine, nu mai vreau. Si asta imi oferea PP. Asa ca despartirea, chiar daca imi provoaca multa anxietate, era unica solutie la momentul respectiv. Va pup si va las! Va doresc o zi minunata!

(*modificat de administrator)

Ce mai faceti voi dragii mei? Indic39 interesant materialul si ai facut bine ca ni l-ai impartasit si noua asa poate macar ne va ajuta sa ne simtit cat de cat bine.
Incepeam sa am iarasi acele stari naspa dar Slava Domnului au plecat fuguta cu coada intre picioare dar ma simt bine nu ma afectat prea mult. Alte dati aveam niste stari de credeam ca doar moartea ma va elibera de acest chin dar sunt constienta ca aceasta nu e o solutie si ma inarmam cu multa rabdare. Asa trebuie sa faceti di voi sa va inarmati cu multa rabdare si veti trece cu bine peste tot. Credinta in Dumnezeu si autosugestia face minuni cand iti doresti ceva cu adevarat.
popp gasca!

Buna dimineata.Asteptam dimineata de azi sa pot intra sa vrb cu voi pt ca am citit zilele trecute msj voastre si nu pot sa-ti spun Prozac ce rau imi pare prin ce ai trecut dat fiind faptul ca si eu am trecut prin ceva asemanator pe la 17 ani care m-a marcat pe viata si dintr-o fiinta plina de viata si mereu vesela am ajuns o trista si o anxioasa.E adevarat ca si eu de mica am avut episoade de frica sau ginduri pt ca a-mi amintesc la fel avind anxiosi in fam dar nu le acordam atentie si dispareau.Si este adevarat ca sintem niste persoane ff sensibile care nu a-r putea face rau nici unei muste dar acolo in subconstient sint gindurile care fac atita rau.Eu la fel am avut noroc de un sot ce ma iubeste si m-a inteles mereu si pt copii mei si pt el treb sa fiu o invingatoare la fel ca voi toti.Eu as vrb mai mult dar eu la scris nu am atita rabdare de-ar fi sa vrb altfel nu m-as mai opri.Va las si va doresc o zi buna.Pup pe toata lumea

Sophie, indiferent ce fac, eu mereu nimeresc in baltoaca de namol cu cine nu trebuie :-).N-am sensibilitati exagerate, dar mi se pare aiurea ca tocmai fata cu care sunt sa fie o sursa nesfarsita de anxietate, stres si frustrare.

Indic nu stiu ce sa spun...De ce v-ati despartit?.Daca nu se mai poate face nimic cel mai bun remediu e sa-ti cauti alta prietena.Si incearca sa intri intr-o relatie cu sufletul deschis si fara frica ca s-ar putea termina.

Lumi, si eu mai am stari naspa, debia astept sa vina vara, ca m-am tampit stand in casa.

Sophie pot sa te adaug in lista de la messenger?

Andrei, esti super tare cu troaca de namol :-) Adauga-ma pe mess... Cand intru, iti dau si accept. Sper sa nu te rejectez din greseala... Mi s-a ai intamplat. Odata, la aparitia chat-ului, acu vreo n ani, eram tare priceputa.
Acum nu prea stau ca imi fura mult din timp, dar tie, monser, ti-oi acorda nitel, nu?

Acum, vis-a-vis de gagicile cu care esti, cam ce alegi? Eu am avut si esecuri si relatii reusite. Uite, cu primul ex (adica ala dinaintea lui PP) am avut o relatie de suflet extraordinara. Ne-am certat rau de vreo 5 ori in 6 ani, adica de vreo doua ori cand ne-am despartit prima data si de vreo trei ori, a doua oara. Relatia cu el mi-a cizelat personalitatea, am inflorit practic. Da erotic vorbind, n-aveam nici o treaba. D-aia s-a si dus in rahat... Cu PP aveam o chimie extraordinara, da si aia s-a dus in rahat... Asa ca, Dumnezeu cu mila :-)

Sophie, daca stiam sa aleg scapam de multe probleme :-).Nu cred ca exista oameni perfecti, dar exista oameni perfecti unul pentru celalat.Cam asta caut eu.si nu prea o nimeresc:-).
A, in legatura cu mess-ul vezi ca eu intru ca ocdadvisor, ca nu prea imi vine sa-mi dau numele complet.

Salutare tuturor! Andrei nici eu nu gasesc motivul palpabil al despartirii mele de EA! Atat ca gandurile legate de ea erau atat de multe si intense(Dar fara un continut exact, pe care sa il pot descrie) ca pe urma au aparut starile de rau, anxietatea si atacul de panica! Si de aici nedumerirea: Nu era ea ce vroiam, am eu ceva defect in interior?Am luptat din greu sa raman langa ea pentru ca nu puteam sa ii ofer un motiv pt. despartire, asa ca am ajuns la NEBUNI!(Scuzati expresia, dar asa e cunoscut spitalul acela!) Si de aici teama ca voi reactiona la fel, si nevoia de a sti ce pot face daca ma confrunt din nou cu starile acelea! Si vazand ca oarecum trairile tale se aseamana cu ale mele eram curios ce simti, cum se manifesta problemele tale si ce rezolvari ai gasit!



"Sophie, indiferent ce fac, eu mereu nimeresc in baltoaca de namol cu cine nu trebuie :-).N-am sensibilitati exagerate, dar mi se pare aiurea ca tocmai fata cu care sunt sa fie o sursa nesfarsita de anxietate, stres si frustrare. " Asta ai scris pe forum dar, nu ai spus de ce EA era o sursa pt. ceea ce spui.Faptele, actiunile ei iti produceau starile sau erau stari pe care nu le puteai controla si erau independente de actiunile ei!??
Mersi mult!

Ce mai faceti voi? Eu inca mai sunt pe colacul de salvare si sper sa nu "cad din nou in apa asta rece".
Scuze ca ma bag si io ca "magarul intre oi" dar Indic39 e mai bine sa crezi ca nu era ea aleasa ptr ca automat iti trebuie o persoana care sa-ti fie alaturi neconditionat si sa-ti inteleaga situatia. Daca EA nu a putut s-o faca inseamna ca nu era ptr tine. SCZ inca odata daca crezi ca sunt bagacioasa.
RESTUL pe unde o fi umbland? Nu au mai dat nici un semn.
Eu oricum va poop pe toti.

Salutare tuturor cu drag!
Indic39, Andrei09, din cauza ca-mi iubesc sotul cu disperare si el nu intelege asta sub nici o forma pentru ca el spune ca avem o varsta (45 ani), nu mai suntem tineri si trebuie sa-mi iasa din cap dragostea si sexul (barbatul cau care m-am maritat acum 21 ani nu era asa), am ajuns la NEBUNI.
Nu mai vreau sa iau medicamente si nici nu mai iau, caci ma fac dependenta de ele, iau doar sunatoare, passiflora, putin lexotan uneori la culcare, caci am mari probleme cu somnul (insomnie).
Nu am posibilitatea sa plec, caci cu siguranta daca nu l-as mai vedea o vreme, nu i-as mai simti respiratia in pat, nu i-as mai simti mirosul de parfum dupa care ma topesc, as reusi sa merg mai departe.
La psiholog stiu sigur ce sfaturi as primi: mergi mai departe si vezi-ti de viata ta, o viata fara el, dar e greu, aproape imposibil de facut lucrul asta cand inca mai ai sentimente pe care celalalt nu ti le impartaseste.
Asa ca incerc sa merg la gimnastica de 2 ori pe saptamana, sa vad filme care sa-mi ocupe mintea, la care sa cuget, sa cos goblen, dar e foarte greu, de ce, nu stiu.
Asa ca va inteleg perfect, nu stiu daca pe vreunul din cei suferinzi de depresie din cauze emotionale i-a vindecat sau macar ameliorat medicatia, daca da, as vrea sa stiu si eu cum.
Stiu sigur ca daca nu elimin cauza, medicatia nu ma ajuta si traiesc intr-un cerc vicios care imi omoara viata(neuronii).Ce ma doare cel mai tare ca nu ma mai pot bucura de nimic, de absolut nimic si mai ales ca sotul meu nu constientizeaza absolut deloc cat rau imi face indiferenta lui si lipsa de afectiune.
Va doresc tuturor sa nu treceti prin astfel de experiente si sa va faceti viata frumoasa si plina de impliniri din lucruri marunte alaturi de persoane tonice si iubite.
Va multumesc ca existati si ca ma ascultati si poate ca ma si intelegeti. SANATATE DIN BELSUG.

Buna, tuturor!

Prozac,

M-a miscat foarte mult povestea ta si, sincer, asa cum ti s-a mai spus, si eu cred ca ai un psihic foarte bun de vreme sub vivacitatea, optimismul si buna dispozitie de care dai dovada nu s-ar fi ghicit niciodata o istorie atit de trista, tragica pentru un copil. Ma bucur ca ai putut sa treci peste asta, asta arata cit de multa forta se afla in tine..
Apropos de copilarii triste, care ne marcheaza ulterior ca adulti, de mult ori mi-am cautat originea TOC-lui: sa fie in certurile si ulterior divortul parintilor mei, cind eu aveam 10 ani?? Sa fie in faptul ca mama, ramasa singura cu doi copii a crezut ca necrescindu-ne cu un tata alaturi, trebuie sa fie mai autoritara cu noi?! Nu am idee si am senzatia ca in ciuda tuturor tratamentelor pe care as putea sa le fac pentru TOC, la aceasta intrebare nu voi afla raspunsul niciodata.

Indic, multumim de material, mi l-am copiat si eu intr-un Word si am sa incerc sa-l citesc din cind in cind..

Mari sp, ca si tine, si sotul meu ma intelege si (inca) ma iubeste.. desi de-atitea ori ii pun rabdarea la incercare cu starile mele de anxietate.. E mare lucru sa ai o familie care sa te sprijine..!

Andrei, cit timp inca mai avem chef de glume inseamna ca nu sintem asa de rau pe cit vrea TOC-ul sa fim.. ma bucur sa vad pe cineva mai dispus, mai optimist.. Poate ne molipsim! :)

Indic, eu cred ca daca acest capitol al vietii tale e incheiat nu are rost sa-l mai sucesti pe toate partile.. e inutil. A spus cineva o vorba:" Cea mai buna intelepciune: uitarea si mersul mai departe." Si mai cred, daca imi permiti, ca urmatoarea relatie, ca si fiecare alta relatie, ar trebui abordata la modul "vazind si facind". Pentru ca de multe ori planificarea nu e totul.
(Ca si Lumi, imi cer scuze, daca ma bag unde nu e treaba mea.)

Diduta, in spaniola este un proverb: "mejor solo que mal acompañado" = "mai bine singur decit cu o companie neplacuta". Nu e o aluzie la vreun divort, Doamne fereste, nu as indrazni asa ceva, ci e mai degraba un sfat, o parere: poate abordind atitudinea lui, sotul tau va intelege starea ta. Asta pentru ca de multe ori, dupa ce "pierdem" pe cineva ne dam seama cit de important era pentru noi. Poate ca vazindu-te pe tine mai distanta, isi va da seama de dragostea pe care o are atit de aproape. E adevarat, insa, singuratatea in doi e foarte grea. Insa ar putea fi o "strategie".. Asa cum i-am spus si lui Indic, iarta-ma daca m-am bagat unde nu-i cazul..

Laura, Sophie: spuneati ca aveti obsesii pe teme religioase; asa cum am spus intr-un post si eu am.. si apropos de tema asta, Sophie, voiam sa iti spun ca articolul dr. Panzel, despre care am mai amintit, atit tu cit si eu, pe forum, nu m-a ajutat foarte mult. Nu pentru ca nu ar fi un articol bun, e scris foarte stiintific, ma refer la faptul ca are niste explicatii foarte logice, si pe intelesul tuturor. Insa asa cum spune si in articol, exista o bariera, cea a credintei, a "bagajului religios" cu care vine fiecare dintre noi, care poate face foarte dificil sa se treaca peste ceea ce o persoana crede sau a fost invatata sa creada.Adica, eu stiu ca stiintific vorbind, obsesiile astea sint o boala datorata serotoninei scazute (in combinatie cu niste factori psihologici si sociali, asa cum spunea si dl. dr.) etc etc. Insa in baza educatiei mele religioase, primite de-a lungul a douazeci si ceva de ani, exista un 1% in interiorul meu care "spune": dar daca nu e boala, daca sint, intr-adevar, spirite malefice, asa cum un preot mi-a si spus?? Tot acest 1% imi "spune" ca a ma baza exclusiv pe originea stiintifica a obsesiilor inseamna a face abstractie de Dumnezeu. Ceea ce pentru mine e cam acelasi lucru cu un pacat capital. Pentru ca am fost educata ca exista Dumnezeu, ca oamenii sint pedepsiti cu anumite boli pentru pacatele lor (sau chiar ale parintilor lor), ca aceasta pedeapsa sta in "firea lucrurilor" in religie (nu vreau sa spun "dogma religioasa"), etc.
Ca sa rezum, desi am inteles rationamentul dr. Panzel, care stiintific vorbind, mi se pare de foarte mult "bun simt", imi este foarte greu, aproape imposibil, sa trec peste principiile mele interioare religioase. Aici este punctul in care ma blochez, din care nu stiu cum sa ies.
Si ca sa exemplific, cu toata rusinea, am sa va destanui un ritual pe care il fac in fiecare seara si citeodata si peste zi. Am in casa, de mai multi ani, o sticluta cu mir de la Ierusalim. Datorita fricii de aceste spirite rele, sa le zicem, datorita faptului ca din cauza TOC-lui nu pot sa ma rog (incep rugaciunea si imi vin in cap in secunda urmatoare o gramada de ginduri urite referitoare la religie), datorita a ceea ce am citit mai demult prin cartile religioase, in fiecare seara, la culcare, le fac copiilor mei semnul crucii cu acest mir sfintit. Teoretic, nu cred ca ar fi ceva rau in asta. Insa, problema e ca daca nu fac asta, nu pot sa dorm, ma iau tot felul de ginduri cum ca li s-ar putea intimpla ceva rau copiilor etc. Stiu ca nu e in ordine sa fac asta in mod repetat, mai ales stiu ca nu e ok daca nefacind asta nu ma simt bine, de asta mi-e si teama sa n-o dau in patologic. De aceea, de mult ori ma intreb e TOC sau deja am dat-o in schizofrenie..??
In fine, v-am expus problema pentru ca ma macina demult si pentru ca m-am hotarit sa renunt sa mai fac aceasta compulsie si cred ca atunci cind avem o problema, a vorbi despre ea e primul pas in a o solutiona.
Al doilea pas ar fi sa cer ajutorul.. Si ca sa ma lamuresc cit de cit, am vorbit cu un preot caruia i-am spus doar in linii mari ca am citeodata ginduri urite referitoare asa, in general, la mai tot.. i-am dat de inteles ca si la biserica, sfinti, etc. insa nu i-am spus direct si nici nu i-am dat detalii. Mi-a spus ca toate probleme psihice sint ispite, ca vin de la cel rau si ca solutia nu sint medicii ci biserica. Pentru ca medicii te vor trata cum stiu ei: cu pastile, ca de-aia sint medici. Inafara de faptul ca m-am simtit neinteleasa, marginalizata de catre biserica (dar nu de catre Dumnezeu), referitor la raspunsul sau, cu toata credinta mea, nu am fost de acord decit pe jumatate: nu sint nici psihiatru si nici preot, dar ca om, eu consider ca solutia ar veni si de la medic si de la preot. Adica, cred ca medicatia (desi imi spunea cineva ca biserica este impotriva antidepresivelor ca si impotriva anticonceptionalelor) si rugaciunea, credinta, impreuna, pot ajuta foarte mult.
Pe de alta parte, discutind cu un psihiatru, mi-a spus ca preotul "propovaduieste" ceea ce a invatat el sa faca.. Insa acest psihiatru si, de fapt, nici unul din cei doi cu care am vorbit pina acum, si nici psihologul la care am fost, nu m-a intrebat ce fel de ginduri, nu a intrat in detalii. De aia, eu cind aud de la voi, ca va dau psihologii scheme de combatere a anxietatii sau a TOC-lui, cind vad (inteleg) cit de mult vorbiti cu ei, in psihoterapie, ramin surprinsa, pentru ca eu inca n-am gasit nici un psiholog care sa faca toate astea. Raspunsul era, invariabil, solutia: sedintele de relaxare prin plante aromatice, hipnoza si alte nimicuri ca astea, care doar ele nu pot ajuta foarte mult. Pentru a inlatura efectul trebuie sa gasesti cauza nu sa "ameliorezi" efectul cu sedinte de relaxare. Ei bine, ma bucur pentru voi, dar eu n-am gasit unul pe-aici sa aiba rabdarea asta cu mine.
In fine, inchei subiectul asta, pentru ca nu vreau sa va plictisesc, dar m-ar interesa foarte mult sa stiu ce parere aveti: sint inca in schema TOC-lui sau am trecut deja la schizofrenie??
M-ar interesa, de asemeni, sa stiu si parerea domnului doctor Valentin Matei.
Multumesc,

Va pup pe toti!

Malina, scumpa, si toti ceilalti,
Nu-ti, nu va mai, cereti scuze de fiecare data, sfaturile de la oricine sunt bine venite, le luam fiecare ca atare si facem cum credem noi ca e mai bine pentru noi.
Asa ca eu nu pot decat sa-ti multumesc si sa va multumesc tiuturor celor care scrieti aici.Tot binele din lume.

Indic, numai tu poti sa stii daca ea era sau nu potrivita pentru tine.
La mine problema e frica de a nu pierde persoana (relatia) respectiva.Frica asta iti da o stare continua de anxietate, un milion de ganduri naspa, de multe ori te face se te comporti ca un idiot si in final.pierzi tocmai ce incercai sa protejezi.Acum ca stiu chestia asta e mult mai bine dar inainte era dezastru.In legatura cu a doua intrebare sursa problemelor erau faptele ei nu panica mea care era aproape 0.

Diduta, omul are nevoie intodeauna de afectiune, indiferent de varsta.Cu cat mai multa cu atat mai bine.Sper sa inteleaga si sotul tau cat mai repede pt ca lispa ei creeaza mari probleme din multe puncte de vedere.

Malina, multa lume se teme ca ar putea trece la o faza mai urata cum ar fi schizofrenia.Realitatea e ca nimeni n-a patit asa ceva inca si unii au TOC de o viata.

malina74, ma simt mai bine de cand ignor aceste ganduri si ma rog sa dispara si sa ma ierte Dumnezeu.aceste ganduri au aparut in urma cu 3 luni dupa o perioada in care m-am stresat f mult, dar din pacate, de 4 ani iau efectin pt depresie si anxietate si m-am simtit bine pana s-au declansat gandurile acestea.stai linistita pt ca nu ai schizofrenie.trebuie sa gasesti tratamentul potrivit, sa nu te mai stresezi si sa fii optimista.daca o cunosti pe prozac sa-i ceri numarul meu de telefon, dar nu pe forum.chiar as vrea sa vb.
multa sanatate!

Ce mai face gasca mea?Eu inca sunt pe balonul de supravetuire cu toate ca era sa "cad de pe el si m-am redresat rapid. Am auzit la cineva ca se poate trai cu TOCUL o viata. Eram la un hipermarket unde cand asteptam la casa sa platesc, o tipa si vanzatoarea vorbeau despre acest lucru si din cate am inteles amandoua sufera de TOC. Asa ca va trebui sa supravetium cu el ne place sau nu.
Doar atat am avut de spus pe ziua de azi si poooop gasca TOCaita.

Laura, nu mi-ai scris :-)

Malina, pai dintr-astea am auzit si eu de la popi. Si m-am tampit si mai tare. Dar scrie Penzel ca desea popii sunt mult prea bagati in ale lor ca sa priceapa si altceva.
Eu mi-am pierdut multe din lucrurile care ma ajutau tocmai din cauza ca la biserica nu am gasit un sprijin real. Cum am trecut de asta? Pai pur si simplu am inteles ca e vorba de metafore in ce-l priveste pe bau bau, si ca ceea ce-mi trecea mie prin cap nu era real pt ca am facut expunere si exercitiu pe tema asta.
Apoi, filozofia mea s-a schimbat, daca e sa te pedepseasaca Dumnezeu, nu cred intr-o iota din ceea ce spune biserica. Cred ca daca nu ai grija de tine, te poti imbolnavi. Mai cred ca in evolutia noastra ca oameni, in evolutia genetica se intampla si lucruri care ne fac sa suferim, dar din care omenirea invata. Nu cred intr-o forta care da cu parul ca ai facut nus ce lucru rau. Cred intr-un Dumnezeu din care facem parte toti, intr-o lume intr-o continua miscare, intr-o continua evolutie pe care religia o interpreteaza in fel si chip. Biserica a ars oameni pe rug ca spuneau ca pamantul se invarte. Cred in puterea rugaciunii si in ceea ce semnifica ea pentru fiecare in parte. Fiecare se roaga intr-un fel anume pentru ca fiecare are anumite experiente de viata. Cred in simbolurile crestinismului pe care le regasesc in toate religiile de pe pamant. Cred in umanitate, in general. Cred ca nu exista noapte fara zi, barbati fara femei, cred in dualitatea lumii si intr-un Dumnezeu care nu are nimic de-a face cu bata si cu aruncatul cu pietre.
Cand am pierdut o sarcina si am innebunit de groaza ca am facut eu ceva rau, mama mi-a spus: draga mea, uita-te in jurul tau la copacii care infloresc, la florile lor din care iese un fruct care uneori se usuca. A facut ceva rau copacul ala? L-a pedepsit Dumnezeu? Si asta m-a ajutat mult sa-mi revin din cumplita vina pe care o simteam. Suntem elemente ale naturii. Nimeni nu pedepseste pe mineni.

Aceasta e filozofia mea si desigur, nu o impun nimanui. Malina, Penzel spunea ca credinta e una si TOC-ul e alta. Ca se intampla ca lumea sa nu poata sa faca exercitiile din terapie ca sunt prea incuiati popii. De aceea m-a ajutat. Pentru ca mi-am dat seama ca nu au facut mare lucru decat sa ma arunce intr-un abis si mai mare. Vreau si eu sa gasesc un om bun, un popa, care sa ma marite la un moment dat si care sa-mi spuna: fata mea, sufletul omului conteaza si experienta ta si ceea ce faci cu ea, nu dogmele noastre aiuristice pe care incercam sa vi le bagam pe gat si va speriem cand nu sunteti de acord cu noi.

Scuze, nu stiu daca mesajul meu te ajuta prea mult. Tu trebuie sa faci exercitii in functie de credinta ta pentru ca credinta ta e cea mai importanta. Si, un as in maneca. Ruminatia obsesiva pe o tema, draga mea, nu e credinta! E la fel ca la Prozac, la Cata, la Andrei. e ruminatie. Doar tema difera. Credinta, am descoperit eu, e motorul meu pe care nu il putean folosi ca intrau in el schemele obsesive. La fel ca si la tine cu mirul... E foarte frumos sa-i dai pe copii cu mir si sa le doresti sa fie bine. Dar daca nu-i dai, ce o sa se intample? Pe asta fa exercitii!

Va pup frumos!

Buna seara!
Lumi te rog nu iti mai cere scuze atunci cand iti dai cu parerea( si asta e valabil pt.toata lumea), cel putin vis-a-vis de mine! cred ca de asta suntem aici pentru a ne ajuta si a ne sfatui unii pe altii, si chiar daca sfaturile nu sunt ok pt. cel in cauza cred ca sunt date din inima si in iideea de a face bine! Asa ca veniti cu pareri, sfaturi cat de multe oricum fiecare o sa ia ce e bun din ele ma gandesc!

Diduta imi pare rau ca treci prin starea pe care o descrii, dar eu zic ca esti o fericita pentru ca ai inima plina de iubire, e un lucru foarte mare!!Sa poti iubi pe cineva neconditionat e un lucru mare! Ai incercat sa ii spui ceea ce simti si ce simti?
Da intradevar noi barbatii suntem mai reci, ne plictisim mai usor, dar chiar si asa nu e un capat de lume! Indiferent de ceea ce se va intampla viatza merge inainte crede-ma si apar noi motive de a iubi!!
Fii tare!!

Ce vreau sa va mai spun la toti: Nu va mai etichetati atat de repede in sensul in care poate nu la toti e TOC, si chiar daca e nu e un capat de lume, sa vedem ce putem face pentru a trai cat mai bine posibil, cu aceste date ale problemei!

Va doresc un weekend superb tuturor, si aveti grija de voi!!

Salutare dragii mei,
Malina si tuturor celorlalti va multumesc pentru compasiune. Nu-sh ce-am avut, nu ca-mi pare rau, dar am simtit in seara aia ca trebuie sa spun cuiva si l-am scutit pe sotiorul meu.
El stie, insa problema e alta: asigurarile, astea erau compulsiile la mine.
Si ceream asigurari de la sot, ca aveam io in minte ca el ma cunoaste cel mai bine si de la doctori.
Nu va speriati domnu doctor, nu sunam noaptea, dar daca aveam un nou simptom, sunam NUMAI pe dr sa-mi zica daca nu cumva am dat in altceva.
Pe doctor, ca el era specialistul, el ma stia si nah, era doctor. Abia dupa vreo doua luni de prozac pe 80mg am incetat cu telefoanele, asta era pe undeva prin 2003.
Cu preotii, n-am avut experiente nasoale ca nu le spuneam continutul obsesiei. Abia cand am cunoscut un preot care mi-a inspirat incredere am reusit sa-i spun si am avut o mare usurare cand mi-a spus ca nu-i vorba de posedare, de duhuri rele.
La "babe" sau vrajitoare, multam Domnului am avut suficienta ratiune sa nu ma duc sa-mi pape alea banii, asta mi-ar fi trebuit!!
Acum, nu stiu ce sa zic, cu ultimele postari pe internet ale nazbatiilor popilor mi-e fuaaaarte greu sa le dau crezare. Desigur, cred in Dumnezeu, in Sfinti, dar nu in ce imi zice popa.
L-am visat pe Dumnezeu cand eram mica, pe cuvant, era o imparatie asa formata din nori albi si acolo era EL si asa mi-am pastrat eu legatura cu Doamne-Doamne.
E ceva intim, dar cred ca e ceva care ne pazeste si in care cred ca ne ajuta.
Nu cred, poate fac rau si nu vreau sa influentez pe nimeni, in posturi severe. Am lume in juru meu cat cuprinde, care posteste si barfeste/minte/ataca pe la spate. Eu le zic farisei. Nu-l vad pe Bunul Dumnezeu, contabil sa monitorizeze pe fiecare cat si ce a bagat in gura. Pe bune, sa ma ierte daca zic prostii sau daca gresesc.
Asta nu e credinta...parerea mea.
Credinta este cand esti cu inima impacata ca ai ajutat un semen, ai facut o miluinta cum se spune si te-ai infranat cat ai putut de la pacate.Asta cred ca e credinta a unui credincios nepracticant cum sunt eu.

Hai ca m-am intins mult...
Eu sunt bine, multam Domnului si astept o mica si bine-meritata vacanta:)
Va pup frumos!

Buna, Prozac... ce dragut visul tau despre Dumnezeu. Eu l-am visat oadata pe Iisus in blugi :-) Ca la biserica la care mergeam noi la inviere se strangeau toti nebunii de adolescenti si se imbatau... si invierea se transformase asa intr-o petrecaranie pe care eu nu o intelegeam. Asa ca Iisus in visul meu avea si el aceesi nedumerire:-)

Din pacate afeciunea asta e ea atat de pacatoasa incat greu gasesti si un om cu creierii intregi si comletamente obiectiv care sa inteleaga. Da mai gasesti :-)

Eu sunt f obosita... iar... simt uneori ca viata mea se invarte atat de repede incat nu am timp sa rasuflu si sa tin pasul cu ea. Da tot nu renunt la ideea de a fugi pe o insula salbatica la un moment dat!

Buna la toata lumea!
Va trimit un site f interesant...puteti afla cum sa va depasiti gindurile..si ce sunt ele!
http://video.google.com/videoplay?docid=3318706451536274428#docid=5029819718138348522
Puteti citi in traducere si " Puterea prezentului" de acelasi autor...o sa gasiti acolo rasp la multe intrebari la care medicina inca nu a rasp!

Ce mai faceti voi? Eu de ieri nu ma simt prea bine am o stare cam naspa si probabil ca e de la vremea aceasta cetoasa si mai nou friguroasa. Pe mine vremea ma afecteaza mereu si asta e cel mai rau la mine dar trebuie sa ma inarmez cu rabdare sa inving starea asta care-mi da batai de cap. Sper ca voi o duceti mai bine decat mine.
Gugla dreguta, interesant articolul si sper sa-l citeasca cat mai multi poate ii va ajuta.
Eu va las cum si va pooop dulcee.

Hello Lumi, n-a mai dat soarele pe unde esti tu? Sper ca te simti mai bine!

Am si eu cateva zile nasoale. Ma freaca cand scheme mai vechi, cand scheme mai noi, da de frecat ma freaca. Am multa treaba saptamana viitoare si sper sa se aranjeze lucrurile...
Ce am observat la mine? Daca sunt foarte obosita si trecuta peste limita ingrijorarii, adica cu momente in care pur si simplu nu stiu cum o sa ma descurc, toculita vine si face ca toata alea.
Dar oricum, prin perioada asta trebuie sa trec :-) Ori eu, ori ea!

Salutare,
Sunt pe acasa si ma bucur tare mult ca ma mai odihnesc nitel. Tocu pare in banca lui. Incerc sa ma tin cat mai ocupata cu mintea.
In schimb am baiatu putin racit, cam tuseste si tre s-o tulesc cu el sa-l vada un doctor.
Va doresc o sapatamana usoara, oriunde ati fi!
Pupici

Hello, a mai iesit soarele si pe strada mea! Asa ca ii dau avant la treaba!
Mi-a cam fost rau ca a trebuit sa fac o expunere, adica vrand nevrand am facut un exercitiu care m-a pus nitelus in vartej! Si incepura gandurile cu daca si cu parca! Da s-au mai limpezit.

Prozac, insanatosire grabnica la baiat!