Medicamente antidepresive?

@fadeawatboy

Ma deprima cand te aud. Medicul psihiatru mi-a zis ca ma vindec. Insa eu cred ca medicamentele astea nu vindeca, te ajuta doar sa-ti prelungesti viata.

De fapt, despre ce discutam? Care sunt solutiile in clipa de fata?

1. O viata intreaga cu pastile. Daca se obisnuieste organismul e OK, dar sunt multe chestii pe care nu le poti face: alcool, condus masina, etc. In cativa ani te usti pe picioare, devii ca o momaie.

2. Renuntare la pastile dupa o perioada si intrare la dezintoxicare. Probabilitate f mare ca starile sa reapara si sa fie chiar mai urate decat prima data.

Mai vedeti si alte variante?

Daca iei anti-depresive, poti sa faci copii? Nu or sa se nasca cu probleme ?

Haideti va rog sa nu mai gandim negativ si sa credem ca ne vom vindeca.daca nu credem, atunci ce rost mai are sa luam pastilele alea? Prietena mea a suferit si ea 2 ani si a facut tratament timp de 18 luni si s-a vindecat complet, nu mai are nici o problema din 2002. Felul in care mi-a explicat ea situatia este ca pastilele te ajuta sa scapi de simtomele fizice ca sa poti sa lucrezi putin la psihic in sensul ca atunci cand esti coplesit atat de simptomele fizice cat si de cele psihice, este mai greu sa te controlezi.

Eu desi nu mai merg acum la psiholog, inca folosesc tehnicile de respiratie invatate acolo si lupt ff mult ca sa imi schimb modul de a gandi. Acum am o luna de cand iau Coaxil si ma simt f bine, tratamentul meu este pt 6 luni.

hello.
what a night!! ce mai curg postarile, imi place asta.
nelys:idea de a te "vindeca"peste noapte nu exista, creierul are o rata de refacere f grea, si neurotransmitatorii nu se restabilesc asa usor, dar treptat ajungi sa fi mai bine, faptul ca se vrea neaparat sa intervina o vindecare, face din contra sa produca si mai multa tensiune, insa aici timpul este cel mai bun prieten, iesi la o plimbare incerca sa te relaxezi, etc.si ce este mai important nu-ti impune nici o responsabilitate pe care sa nu o poti duce, vedeti de fapt noi suntem victimele propriei noastre societati defecte, suntem produsul ei.Da eu acum iau L-teanina, care ajuta tare mult, mai exact ce face ea:
-strabate bariera encefala producand efecte psihoactive.
-reduce stresul fizic si psihic, prin diminuarea"hormonului de stres"numit cortizol.
-are afinitati pentru neurotransmitatorul GABA(responsabil cu calmul si linistea)
-creste dopamina si serotonina, insa doar acolo unde este nevoie(daca este prea multa serotonina)
-sustine undele alpha wave(undele electromagnetice), necesare pentru relaxare.
-induce relaxarea fara a crea somnolenta sau dependenta.
-nu este toxica de nici un fel sau contraindicata.
-amplifica productia de T-cells responsabila cu apararea org. la infectii.

alexandruj:nu trebuie sa te deprimi defel, sau sa te sperii, recunosc ca sunt oameni care raspund pozitiv la AD, si cea ce conteaza si ti-a spus medicul ca te vei face bine, insa doar tu hotarasti asta.defapt AD-urile tin serotonina(nu toate)in sinapse in speranta ca daca se "scalda"acolo mai mult te vei face bine, dar nu maresc acest neurotransmitator daca este deficitar, iar la altii ajuta.
multa sanatate va doresc!

Fadeawayboy,

Multumesc pt raspuns, ma bucur mult ca ai gasit ceva ce functioneaza si am sa incerc si eu daca va fi cazul dupa ce termin cu Coaxilul dar sper tare mult ca nu:).

Implicatiile psihologice a ceea ce se intampla sunt de groaza in sensul ca intr-adevar societatea in care traim este cumplita, si presiunea si perfectionarea, si niciodata nu esti destul de bun. Eu am probleme in primul rand din copilarie, am crescut cu o mama perfectionista pentru care niciodata nu erai suficient de bun, si mereu trebuia sa te straduiesti si mai mult.

Cand m-am mutat de acasa am scapat de presiunea aia si am fost f bine, m-am mutat in Australia, o tara minunata, f relaxata unde pot sa spun ca a fost perioada cea mai fericita din viata mea. Apoi m-am mutat in America, si ca sa fac o analogie, am sarit in paradis in iad. Sa vezi acolo ce presiunea, totul te apasa, la munca, societatea robotizata.as putea povesti ore dar nu este un forum despre America, ci despre depresie.

Va doresc numai bine la toti:)

s-au vindecat multi, dar sa stiti ca toti au luat medicamente nu stiu acum de la ce anume s-au vindecat dar toti susti ca medicamentele ajuta intr-o oarecare masura.

FAZA CA TE VINDECA SEEROXAT E CHIAR TARE, EU AM LUAT TOT 18 LUNI SI NU M-AM VINDECAT DELOC DOAR M-AM SIMTIT F BINE CAT L-AM LUAT, EU ZIC CA PRIETENA RESPECTIVA S-A VINDECAT DE LA ALTCEVA SI A CREZUT CA E SEROXAT CEL AJUTATOR.

Ea nu a luat altceva, poate pentru tine nu a mers medicamentul asta pe termen lung...fiecare organism este diferit. Mie imi este greu sa cred ca nimeni nu s-a vindecat cu Paxil, ci doar s-a simtit bine pe perioada care l-a luat. O sa va tin la curent cu tratamentul meu cu Coaxil, sa vedem daca reusesc sa ma vindec cu el.

Nelys este o veste buna daca tu zici asa, eu nu l-am mai luat ptr ca mi-a distrus ficatul dar mi s-a parut o curiozitate ptr ca stiu un ffff multi care l-au luat l-au lasat a recidivat boala dupa cateva luni si tot asa de aceea m-am mirat dar iti dai seama ca imi pare bine sa aud si astfel de vesti

Anna, iti doresc din toata inima sa gasesti ceva care te vindece, asta imi doresc pt noi toti. Si eu sunt f speriata de ce se va intampla cand voi termina tratamentul dar vreau sa cred ca va fi bine. Intrebare pt Fadeawayboy, cat a durat pana si-a facut efectul remediul naturist? La mine principala problema a fost anxietatea si atacurile de panica, depresia a venit dupa, nici nu stiu care din ele este mai rea.

Bun gasit tuturor! Stie cineva daca alprazolam e acelasi lucru, cu xanax-ul ?

Buna.
Nelys:tratamentele naturiste sunt mai mult pentru preventie, inainte sau dupa, inainte daca observi din timp semnele unei depresii, oboseli nejustificate, usoara anxietate, si dupa cand ai capacitatea si vointa de a nu mai lua tratament alopat, asigura un drum sigur si fara recaderi catre vindecare.
Totusi 5-HTP(griffonia simplicifolia) care este varianta naturala a antidepresivelor, sa dovedit mult superior fata de antidepresivele chimice, intr-o serie de teste efectuate.Am vazut mai multe opinii care arata ca unii subiecti raspund mai greu la 5htp si altii mai rapid, adica unii pot lua 150-200 mg la zi si nu simt nimic, iar altii pot raspunde si la 50 mg, cum sunt eu.Aici 5htp poate fi luat in locul antidepresivelor chimice cu succes.
Si eu am luat Coaxil 8 luni de zile(acum un an), si pot spune ca ma ajutat mult, imi dadea o motivatie si concentrare buna, se sustine ca este neuroplastic si protector, si are beneficii care un ISRS nu le are, deci e bun si fara prea multe reactii adverse, insa din pacate starile au reaparut dupa ce ma-m oprit, asta la mine.Pentru celelalte tratamentele naturiste trebuie sa ai cat de cat o stare de echilibru pentru a incepe, pentru a vedea sa vezi efectele.Este adevarat ca si medicamentele alopate, chimice au fost produse pentru un singur scop, acela de a oprii afectiunile grave in ultima faza, de la cate atacuri de panica si neplaceri ne-au scapat, insa nu sunt facute de a fi luate zi de zi, asta trebuie retinut.

te salut NICK!ce mai faci? se pare ca nu l-am primit dar e ok, daca il mai ai salvat mai da-i inca o retrimitere, multumesc mult.
Numai bine!

cine a mai luat mianserin pe aici si in ce doza?

Multumesc Fadeawayboy, cu siguranta am sa cercetez problema mai bine. Ai dreptate, si eu cred in medicamente naturiste, dar mai mult pentru prevenire, eu am incercat si o cura de omega 3, 6, 9 si magne b6 dar nu am vazut nimic, am luat 3 luni. Si dupa, cum ai spus si tu, trebuie multa vointa, eu nu stiu daca am dar va trebui sa o gasesc. De-asta nici psihoterapia nu m-a vindecat, poate nu am avut destula vointa? Psihologul meu spune ca ma autosabotez ca sa evit luarea unor decizii, este f posibil. Oricum sunt speriata de ce mi se intampla si frica de a ma reimbolnavi ma chinuie permanent. Am fost o persoana f puternica si plina de energie inainte de problemele astea. Cred ca m-a lovit si criza de 30 de ani, inca nu am copii, trebuie sa iau o decizie in privinta asta dar evident intai trebuie sa-mi rezolv problemele. Decizii, evitare...:D

nelys nu te minti singura, psihoterapia te ajuta asa ca sa iti recastigi un pic increderea.sa nu crezi ca daca faci terapie nu mai ai atacuri de panica sau alte simtome. TREBUIE FACUT TRATAMENT!!!!!!!!!!!!!!11

Stiu Anna, ar fi fost bine daca ma faceam bine numai de la psihoterapie. Tu cum te simti cu noile pastile?

Da, l-am primit Nick, iti multumesc.Pot spune ca de cand cu 5htp situatia sa mai schimbat in bine, totusi stari mai sunt, dar sunt doar la inceput de drum, si lupta continua, principalul sa nu ne dam invinsi.Doamne ajuta.
O seara placuta!

nelys, eu ma simt cand bine cand rau, in special ma doare ficatul de la pastile.

ptr ana janette:
ai fost la viorel pop?daca da...cum te simti?

mi-a fost rau si vroia 200 ron pe care nu ii aveam, l-am rugat daca poate prin tel si a zis ca nu doar la cabinet.

Buna seara,

Citesc de cateva ore pe acest forum, si sunt in continuare nehotarata: ce sa fac? Sa iau Cypralex pentru depresie severa cu anxietate generalizata sau nu. Cand m-am intors de la medic eram convinsa ca, intrucat exista un dezechilibru biochimic, atunci sa-l tratez chimic, adica cu un AD( Cypralex).!!
Acum nu mai stiu ce sa fac, dar este trista ideea ca va trebui toata viata sa iau un medicament AD.
Pe scurt: in 4 ani sunt la a treia depresie. In 2006 am luat 7 luni Seroxat, m-am simtit ok, putin cam depersonalizata., mi-am gasit puterea sai nvat, sa-mi schimb serviciul, am fost activa si am avut chiar succes. Am renuntat crezand ca, gata. Nu am avut nici o stare de sevraj sau alte chestii pe care le tot citesc.
In 2008 am cazut din nou si am luat Cypralex pana in mai 2009 (deci tratament adevarat, 15 luni). Desi ma simteam bine dupa primele 2 luni am continuat in ideea sa nu mai revina depresia. Mentionez ca nu am avut nici atunci efecte secundare iar la renuntare de asemenea nu am aavut probleme.
Acum, februarie 2010, am mers din nou la medic pt. ca am ajuns din nou la starile acelea pe care nu as dori sa le mai traiesc niciodata: tristete, frica exagerata, sentiment de vinovatie, insomnii, plans facil, imposibilitatea de a mai merge la serviciu.., neincredere. Stresul imens de la serviciu si o relatii foarte tensionata de acolo m-au adus din nou aici.
Tot restul vietii va trebui sa iau un AD. Cand am luat Cypralex m-am simtit si eu un om normal, intreg. Doctorita spune ca trebuie sa ma bucur ca exista un medicament care pe mine ma ajuta precum insulina un diabetic sau medicam. pt tensiune, etc.
Ma aflu in imposibilitatea de a lua o hotarare acum. Iar de luni trebuie sa fiu functionala, activa si mai ales sa nu las sa se vada la serviciu adevarata mea problema. Oamenii, colegii, in general au intelegere doar pt. bolile fizice, ficat, rinichi, stomac...mi-e teama sa afle ca am depresie, desi o persoana care stie ce inseamna, m-ar "citi", indiferent cat incerc eu sa ascund..
Stiu sigur, insa, ca am incredere foarte mare in cei care sufera de aceeasi boala, gradul de empatie este imens.
Apreciez pe toti cei care vor sa ajute, care citesc, se documenteaza si comunica.
As vrea sa spun o incurajare, dar mi-e teama sa nu zic vreo stereotipie..
Intr-adevar nu se poate fara: credinta, nadejde, dragoste!!
Si totusi, eu ce fac???!!

ia-le daca nu te simti bine, de ce nu iei seroxat iar?

Lemsy, si eu spun sa le iei daca nu te simti bine. Si eu am stat aproape un an fara pastile in speranta ca va trece dar era tot mai rau, acum ma simt complet normala cu Coaxil, cu exceptia unor zile in care am putina melancolie si ma panichez imediat desi e normal sa ai si zile mai proaste, chiar si la o persoana care nu sufera de depresie si anxietate.

Si la mine s-a declansat din cauza stresului si eu am aceleasi temeri ca si tine, ca va trebui sa le iau mereu. Totusi am stat si m-am gandit la chestia asta si m-am gandit ca mai bine sa le iau decat sa nu, cine vrea sa traiasca in depresie? Plus ca exact cum ai spus si tu, nu mai poti functiona, nici eu nu mai puteam sa merg la munca, de fapt devenisem si foarte agorafobica, faceam atacuri de panica cand ieseam din casa.
Daca traiesti in Romania sfatul meu este sa nu spui nimanui de la munca de ce suferi, lumea are foarte multe prejudecati aici despre asta si sunt foarte neinformati. In strainatate este o boala mai acceptata sa zicem, nu stiu cat e de inteleasa dar macar nu esti judecat ca esti "slab" si ca nu poti sa-ti "impui". Cum ai spus si tu, daca e o boala de inima, rinichi, ceva ce se poate arata pe o analiza sau o radiografie, esti compatimit chiar, depresia e boala mofturosilor.

Oricum, nu esti singura, sunt foarte multi oameni care sufera de problema asta. Poate in cativa ani medicina va avansa sificient si in domeniul asta cat sa inventeze un tratament definitiv.

Daca vrei sa mai vorbsti cu cineva, suntem aici:)

Multumesc pentru raspunsuri, e clar ca nu se poate fara medicamente, trist, nu?
Ma pune pe ganduri ce se scrie totusi depre Cypralex, cum ca duce la MANIE. Daca poate cineva sa imi explice putin., eventual Socrate. Eu ma suspectez de mult ca am mania persecutiei, am imprersia ca toti au ceva cu mine si incerc sa controlez cat pot, sa nu se vada, dar ma chinui enorm. Oare cypralexul a aaccentuat aceasta manie?
Oare un psiholog te poate invata vreo tehnica sa nu iti pese, cum sa gestionezi o relatie cu un strain, pana la urma, care iti face cel mai mare rau? Am ajuns la un moment dat la ura, imi doream ca acea persoana sa moara. Se confunda cu raul pe pamnat, pentru mine. MARE PACAT, . Stiu ca atunci cand voi ajunge la iertarea adevarata, izvorata din suflet curat, nu din teorie, ma voi vindeca. Pana atunci ma chinui, ma invinovatesc pe minje desi mi s-a facut mult rau, vreau sa ma rog si nu reusesc.

Multumesc, Nelys, ai perfecta dreptate ca nu trebuie sa spun nimanui caci im voi complica existenta si asa chinuitoare de la serviciu.
Nu este o ironie amara ca ma chinui intr-un loc in care pricep foarte bine ce se face, ma descurc bine profesional dar nu reusesc sa gestionez relatiile cu cei din jurul meu!! Cred ca marii castigatori in societate sunt cei echilibrati psihic fie ei si mai putin inteligenti, harnici si talentati.
Asta e de la boala? Totul se explica in termenii de specialitate: neurotransmitatori, etc? Si un medicament va regla vreodata ce traiesc eu? Sunt revoltata pe mine ca am ajuns aici.

va doresc sa nu va mai chinuiti, sa se intample ceva, o minune, prin care sa vi se ia toata amaraciunea sufletului. Asta vine de la Dumnezeu, stiu.

Vreau sa va transmit tuturor cuvintele Mucenitei Maria din Gatcina, tamaduitoarea depresiei ( pomenita la 26 ianuarie), care considera ca deprimarea este o cruce duhovniceasaca.:

"Deprimarea este o cruce duhovniceasca. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte....Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei...Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai sema ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer....De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire, si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei...?.

Mie mi se pare extraordinar continutul acestor vorbe, probabil relevate de Duhul Sfant, si reprezinta o alternativa la toate explicatiile stiintifice pe care toti de pe acest forum incercati sa le patrundenti cu mintea voastra cercetatoare si dornica sa afle cat mai multe.

Da, si eu sunt furioasa pe mine pentru ca am ajuns aici.din pacate asta nu ajuta la nimic, din contra, iti face si mai mult rau. Uneori ma apuca furia cand iau pastila, in sensul ca ma gandesc ca daca nu as lua-o nu as fi eu, cum am ajuns EU sa iau o pastila ca sa fiu eu?
Pentru cei care au fost niste firi puternice, cum am fost eu, este si mai greu se suportat...

Eu am fost la psiholog si se pare ca solutia este rationalizarea.daca reusesti.
Sa reusesti sa rationalizezi ca exista necunoscute in viata, ca nu stim ce urmeaza si sa acceptam asta. In fond de aici vine toata frica si nesiguranta.
Oamenii inteligenti suporta si mai greu boala asta si nu degeaba se spune, fericiti cei saraci cu duhul. Pentru ca ei intr-adevar sutn fericiti, tocmai pentru ca nu despica firul in 4 si iau viata asa cum este.

Stigmatizarea pentru boala asta este greu de suportat, mai ales cand si cei din familie nu te inteleg, tocmai am avut un episod de acest gen cu o matusa idioata care m-a intrebat ce as fi facut daca aveam 2-3 copii sau mai stiu eu ce? Ce argumente de creier de gaina...scuze, sunt putin nervoasa. Asta este IGNORANTA celor care ne inconjoara si habar nu au prin ce trecem. Sugerez la toata lumea sa tina boala pentru ei, nu prea veti gasi empatie din partea celor care nu au trecut.

Dragele mele

Eu iau euthyrox toata viata pt tiroida, altii iau pt tensiune, si noi pt depresie...dar nu e pt toata viata sa stiti multi s-au vindecat...iar legat de pocainta sa stiti ca asa este. Eu am dat 4 acatiste pt 40 zile la 4 biserici, m-am rugat fff mult si desi m-am certat cu dzeu de cateva ori chiar urat mi-a raspuns frumos de ce am ajuns aici prin diferite mijloace. Acum starea mea s-a ameliorat si fizica si psihica. Eu am promis in schimb ca ma pocaiesc, adica sa traiesc in armonie cu poruncile lui.

Nellys, daca ai fi avut copii gradul de invinovatire ar fi fost mai ridicat, si chinul poate mai mare. Nu te supara pe matusa ta, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu au nici o vina cei care nu inteleg, nu au cum. Eu am propria maea experienta, in urma cu cativa ani buni radeam de un coleg de serviciu care avea asa ceva. Nu intamplator, probabil am facut si eu depresie. Si cel mai bine este sa nu mai cerem nimic oamenilor. Abia cand ajungem la aceaasta intepciune si vor veni gesturi de bunatate din partea unora, vom sti sa le apreciem. Din pacate e greu sa tinem boala pentru noi, la un moment dat simti nevoia sa povestesti, sa cauti intelegere, dar trebuie alesi cu mare grija acesti oameni.

Anajanette, e bine ca am ajuns la aceeasi concluzie in ce priveste pocainta, mai ramene sa punem in practica asa cum se cuvine.

Pace si liniste, va doresc!