Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Wild_rose, la nebuni nu ajungi sigur...esti mult prea rationala, reciteste-te si vei vedea.
Si nici eu, si nimeni de aici nu va ajunge acolo. Am curaj sa pariez pe ce vreti voi!
Sunt ganduri specifice unui om anxios, iar anxietatea e nasoooooaaaala, dar la nebuni nu vom ajunge.

Mi-am amintit in momentul asta de o sora de-a mamei care si-a pierdut fiica foarte tanara, la 22 de ani, eu pe atunci aveam vreo 7.
Ei, batrana da, din cauza socului puternic n-a rezistat, a facut un fel de psihoza imediat la auzirea vestii cred. Ideea e ca venise la noi sa ne ia pentru inmormantare si vorbea cu mama. Vorbea bizar! Acum spunea ca e terminata, acum ca se duce s-o ia sa mearga la oras...la plimbare.
Cat eram eu de copil am retinut asta, mi-o amintesc atat de bine, avea privirea pierduta si vorbea incoerent,
Gata, destul cu povestitul, asta vroiam sa spun ca femeia aia saraca nu avea coerenta, devenise irationala..oricum fereasca-ne Dumnezeu.

Acu, sa revenim la alea noastre, tu esti gravida si hormonii de sarcina pot sa-si faca de cap! Asadar poa sa fie si de la sarcina starile astea si mai ales gandurile.
Iti recomand insistent macar terapie de sustinere cu un psiholog bun, daca esti in Bucuresti. Sophie a noastra te poate ajuta!

Sarit, iti inteleg singuratatea si neputinta si te invit aici de cate ori simti nevoia sa te descarci.
Ah, putem sa discutam si in afara TOCului numa sa nu-l transformam intr-un subiect culinar:))))

Va pup pe toti

fetelor imi era plin mailul, wild rose stai flexi si eu ma regasesc in ceea ce ai scris tu acolo, si acum am indoieli k as putea face fel de fel de complicati ca na cred ca asa suntem noi, tot timpul apare ceva nou, uite acum am luat prima data prozac si astept, m-am ingrasat intre timp 3kg si nu stiu ce sa fac, sper sa nu ma ingrase acest prozac ca chiar nu vreau, o sa incerc macar sa nu mai iau cina,...pui mei de boala.oricum are dreptate prozac nu suntem noi de nebuni, wild stai lin si alte cadre medicale sufera de aceasta boala nu esti singura, eu de exemplu sunt asistenta si asta nu ma ajuta cu nimik, ieri am intrebat-o pe terapeuta mea daca intradevar tocul se vindeca, si mi-a raspuns ca da se poate dar cu rabdare, eu am avut rabdare deja 2 ani in care am avut un diagnostic gresit, si de abia anul trecut in toamna tarzie am descoperit ce am, oricum va pup pe toti si toate, Prozac tu ai chestia asta de mult timp ?si oare toate antidepresivele ingrasa?hai k va pup.

Salutare natiune!
Wild Rose Criss pai ce facem?? Ne predam? Fata, sa nu mai aud de ganduri de astea(stiu ca suna cam dur, cand ma gandesc ca la fel mi se spuneasi mie si eu simteam ca s-a terminat totul).
Gandeste-te ca e ceva de moment ca, nu asta e starea ta de normalitate, ca mai devreme sau mai tarziu o sa treaca! Si crede-ma: O SA TREACA! Poate o sa mai dureze dar o sa fie bine!
gandul ca ajungi la nebuni??
So what?
Am fost tinut sub lacat, chiar daca erau doar ganduri urate care imi treceau prin minte si care nu reprezentau dorinta mea!Am stat la NEBUNI, nu cred ca acolo era cel mai potrivit loc pt.gandurile mele, dar inca societatea nostra e la nivelul care e!
probabil ca nimeni nu vroia sa isi asume riscul ca gandurile mele sa fie puse in practica, insa nici nu s-au gandit ca izolandu-ma cu toti ceilalti cu diverse alte boli imi fac si rau!
IDEEA CARE E. SUNT VIU, SUNT 90% BINE SI MERG INAINTE!
SPER CA ASTA SA FACI SI TU, SA NU TE MAI GANDESTI LA SPITAL SI MOARTE, MAI ALES CA PORTI VIATA IN TINE.
INCEARCA SI UN PSIHOLOG, PE MINE M-A AJUTAT MULT, COSTA INSA MERITA
IARTA-MA DACA COMENTARIUL MEU PARE MAI DUR, INSA NU VREAU SA MAI VAD ATATA SUFERINTA, NU VREAU CA SI ALTII SA AJUNGA JOS DE TOT PT. A INCEPE SA URCE!

Wild_rose, imi pare rau dar nu am primit nimic pe privat. De fapt nici nu stiu ce inseamna si unde ar fi acest privat ca n-am identificat asa ceva inca pe forum.

O sa incerc sa iau pe rand problemele descrise de tine si si lucrurile care apar in general la TOC sau NOC si o sa va dau cate o mica chestie de facut care sa va ajute sa progresati cate putin.

Apropo, nu exista nicio diferenta intre TOC si NOC - sunt doi termeni pentru aceiasi problema de anxietate.

Pana cand o sa incep maine cu micile teme sau proiecte azi va dau o tema de gandire.

Am avut o pacienta care trecuse prin niste evenimente f triste si isi pierduse cheful de viata, sensul si rostul. Ea tot mereu se plangea ca nimic nu mai are rost - ca de ce sa mai mearga la munca, de ce sa se mai chinuie, de ce sa mai lupte ca oricum moare, toti murim, ...pentru ce sa mai traim?
Am lasat o sedinta, doua si apoi i-am preluat discursul si am continuat "oare ce rost mai are sa vina primavara? ca oricum dupa cateva luni vine toamna si apoi iarna... ce rost are sa infloreasca copacii ca oricum le pica frunzele, ce rost au anumite plante ca oricum nu folosesc la nimic, ce rost are sa vina berzele ca oricum pleaca din nou... ce rost are sa vina dimineata ca oricum vine iar noaptea, ce rost are sa mancam ca oricum ni se face iarasi foame, ce rost are sa se nasca mieii, pisoii, cateii... oricum cresc si mor etc. Iar apoi ca si tema de casa a avut sa contemple inflorirea unei magnolii, a unei flori.

Faceti asta si o sa aveti o revelatie. Nu va spun acum ce efect a avut asupra pacientei mele dar o sa aflati si singuri si discutam dupa aceea.

Noapte buna si Doamne Ajuta ! :)

salutare la toti.am din nou o perioada proasta.o stare mai ridicata de anxietate din cauza gandurilor.stiu ca perioadele acestea vin si pleaca dar e greu sa te autoconvingi singur, ca chiar asa e.sper si cred ca usor usor imi voi reveni pt ca am mai multe lucruri importante de facut luna aceasta si am nevoie sa ma simt cat mai bine.va respect pe toti si va urez o seara cat mai linistita

Frati si surori crestini, sa aducem in acest spatiu comunicativ, chemarea lui dumnezeu, el ne cheama pe toti de pe acest forum sa ne intoarcem la pocainta, ne vindeca de boli si suferintele psihice.
Deci iata ca ne cheama Dumnezeu si prin acest semn al boli si prin necazuri si suferinte, NE CHEAMA SA-L CUNOASTEM.

Multumesc pentru raspunsuri...oameni dragi.Am fost ieri la psihiatrul la care mai merg eu..si mi-a spus ca e depresie moderata si sa am grija sa nu se transforme in severa...si cam atat mi-a spus...plus ca am facut o sedinta de hipnoza...Dar azi parca m-am trezit mai plina de viata desi afara e urat. Amy_c o sa fac tema propusa de tine cand vor incepe sa infloreasca florile...pana una alta mi-am cumparat niste floricele in ghiveci...primule mai exact si le ingrijsc in fiecare zi pana vine micul print!!...
Indic 39...nu ma dau eu batuta asa usor...plus ca imi doresc mult de tot sa fiu medic stomatolog...deci...lupt pana voi obtine sanatate deplina si pana voi putea sa practic.Va pup si va urez o zi buna si week-end placut!!!!...

In cele mai urate momente ale unei zile, singurul refugiu sunteti voi, acest forum minunat, care imi da speranta si totodata dorinta de a merge mai departe asa, greu cum este. Va multumesc ca suntei aici, si ca reusiti mare aprte din viu cu vointa uriasa sa faceti fata tututor problemelor vietii. Ma linisteste sa aud de la Prozac, ca nu vom ajunge "la nebuni"... In fond e o amarata de anxietate in care, mai deunazi, nici nu credeam, mi se parea o fita. Despre mine ce sa zic, am zile bune, foarte bune si zile urate rau. Ma intreb, asa o fi mereu de aici inainte? Eu eram o fata plina de viata, dorinica de absolut orice tine de activitati optimiste, de job, de familie, nu inteleg unde am alunecat in aceasta groapa urata. Insa, resurse simt ca mai am. Hai sa nu ne dam batuti si sa fim noi exemplele de vindecare care, se spune ca exista, insa si cu ajutorul nostru. Nu v-am zis, eu sunt din Gorj, si am 33 de ani si o fetita minunata in clasa I. va pup si abia astept sa va citesc ! Cum se dau mesaje pe privat?

Salut,
Amy m-am gandit si am tot contemplat si am ajuns la concluzia seaca, ca asta e menirea floricelei respective sa infloreasca, apoi sa "moara" si apoi iarasi si tot asa. Asta e menirea ei./
Nu stiu cum naiba sunt revelatiile astea, ca eu ca fire is tare seaca, adica foarte pragmatica. Lucrurile trebuie sa fie functionale si cam atat. Desigur nu-s lipsita de sensibilitate, sunt lucruri care ma impresioneaza de mor, ei da sa nu ma omori cu esenta si quintesenta lucrurilor ca sunt in ceata de mor!
Astept si de la alti colegi sa dezvolte, poate am mai mult noroc sa ma "luminez " si eu.

Azi am avut un soc. Un soc din care nu pot sa-mi revin, respectiv mi-am vazut pe un site de socializare o prietena din copilarie. Mamaaa ce-a imbatranit-mi-am zis!
Apoi mi-am amintit ca cei 20 de ani n-au trecut numa peste ea, ci si peste mine, ca atare...am imbatranit.
Am imbatranit si gata.
Dar...cand???
Va pup, ma intorc cand ies din butoiul cu melancolie:)

Frati si surori crestini, sa aducem in acest spatiu comunicativ, chemarea lui dumnezeu, el ne cheama pe toti de pe acest forum sa ne intoarcem la pocainta, ne vindeca de boli si suferintele psihice.
Deci iata ca ne cheama Dumnezeu si prin acest semn al boli si prin necazuri si suferinte, NE CHEAMA SA-L CUNOASTEM.

Insistenta aceasta a benificilor crestine in vindecare cu doamna Bleuciel

Helooooooo! Im back!

Am citit cu rabdare posturile voastre, mama ce activitate. Daca am trecut ceva cu vederea sa stiti ca e din cauza oboselii.

Asadar si prin urmare, Vivi, ia mamica pastilutele alea, doze mici care se maresc treptat si o sa se instaleze treptat starea de bine.
Wild rose, ce face baiatul din burtica? Cum zicea si Prozac, daca poti, nitica terapie te poate ajuta muullt de tot. Astea sunt ganduri anxioase, ganduri tocaite ce zici tu acolo. Cu totii trecem sau am tyrecut prin asta. Si Mari, care a facut o fetita cu tot cu tocul ei, o fetita care are acum... am uitat cate luni are. Da e o printesa frumoasa, din cate stiu e cam de-o seama cu fetita surorii mele, deci 6-7 luni. Daca esti din Bucuresti chiar stiu unde sa iti recomand sa te duci. Daca nu, spune-mi de unde esti si o intreb pe terapeuta mea ce medic/terapeut e cel mai aproape de tine. Tocul cedeaza foarte bine la terapia cognitiv comportamentala si terapeuta mea este formatot in asociatia romana de terapii cognitiv comportamentale.

Sarit, mergi inainte cu terapia. Daca simti nevoia de medicatie, nu ezita sa vorbesti cu medicul tau. Am mai spus-o si o s-o spun de cate ori e nevoie:

-TOC este o suferinta fizica care include niste stari neplacute care intra toate sub o umbrela numita anxietate, adica cresterea nivelului de adrenalina care duce de la senzatii de nod in gat pana la blocaje musculare si alte porcarii. In corpul nostru se intampla niste procese biochimice care fac sa ne simtim aiurea.
-Exista o foarte mare si falsa impresie ca daca iei medicamente "de cap", inseamna ca ai ajuns rau. Fals! Fals! Fals! Care e diferenta intre scaderea nivelului de nus tiu ce acizi din stomac care duce la aparitia ulcerului si scaderea nivelului de serotonina care duce la aparitia starilor de anxietate? Si una si cealalta sunt suferinte ale corpului meu. De ce sa-i dau uneia pastile si celeilalte nu???
Diferenta apare la medicatie pentru ca pastilele de stomac sunt mai usor acceptate, pe cand cele pt "cap" sunt scuipate intre ochi (scuzati expresia) si asimilate cu ideei precum "am ajuns rau, am ajuns o leguma, am ajuns la nebuni, eu nu-s de dintrastea, numai nebunii le iau, etc". Mai ziceti ca mai stiti si voi.
In ce priveste medicatia, mai bine e sa iei decat sa nu iei si sa-ti fie rau.

Cel mai bine functioneaza schema: inteleg ce mi se intampla, accept ca am o problema fara ca acest lucru sa insemne ca am ajuns o leguma, si fac tot ce mi se poiriveste ca sa fiu sanatos.sanatoasa. Daca mie mi s-ar spune: siphie, un caca de pisica pe zi si n-o sa te mai apuce niciodata, probabil ca m-as pune pe dieta :-)

Prozac, draga mea, eu cred ca mataluta tre sa fii nitel ascultata si ghidata de Adela sau cineva ca Adela. Pt ca si exercitiile, daca nu te prinzi (ca nu suntem masini) ce functioneaza la ele si ce nu functioneaza, este foarte posibil sa nu te ajute asa cum speri sa te ajute. Si in plus, eu cred ca tu oricum esti intr-o situatiune care nu-ti place (cu job si asa mai departe) si e greu sa-ti treaca si o durere de masea, daramite tocu;etul. Eu una, dupa atatea sedinte, am destule chestiuni pe care nici acum nu le-am priceput pt ca atunci cand vorbesc despre ele, mis e ridica in asa hal anxietatea, incat nu stiu ce sa fac ca sa-mi treaca, asa ca am exercitii pe care da, recunosc, le evit. Nu exercitii date de Adela neaparat, dar expuneri mici de care stiu doar eu ::)))))

Andrei, monser, pupi si tie. Mergi asa ca mergi bine!
Indic, te vad in forma. Ma bucur mult!!!

Filipmariuss, suntem de acord cu totii sa speranta si credinta te ajuta foarte mult, dar suntem departe de a transforma acest forum intr-un loc unde religia sa devina ceva stresant! Iti multumim pentru aprecieri. Doamne ajuta si pt tine!

Eu sunt bine. Toculet mai musca rar si cu cate un dintiosr, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Am trecut acum printr-o perioada extrem de solicitanta si vreau sa ma hodinesc ca sa nu ma trezesc cu ochii pe pereti.

A, FOARTE IMPORTANT. SCRIU CU LITERE MARI CA SA NU SE PIARDA MESAJUL PRINTRE CELELALLTE.

MULTA LUME DE AICI ARE COMPULSII MENTALE!!!!! Dec, vin ganduri, oar cumpulsia, adica actiunea de a le alunga e sa te gandesti ce ce au venit! Si sa gasesti explicatii. Spun asta pt ca eu asta fac!!!! Pe asta imi pierd eu timpul, pe gasit explicatii la mine in cap si inclusiv pe verificari pe net si asa mai departe. Acum am ajuns la performanta de a-mis pune: singur exista o alta explicatie pt treaba asta decat ideea ca as fi o perversa sau o netrebnica, iar explicatia o voi gasi mai tarziu!!!! Si functioneaza! Eu am ajusn sa-mi spun "catelus cu parul cret" ore intregi la culcare ca sa nu caut explicatii pe tema care ma macina, adica sa nu fac compulsia. Nu-i nimic ca ziceam catelus cu parul cret, asta nu e compulsie ca nu e actiune de neutralizare a gandului, ci rezistenta la compulsie, adica la a cauta ce si cum.

Asa, sa revin. Fratele meu e foarte ok. Nu are probleme cu jocurile, a fost o presupunere a familiei mele disperata ca asta nu comunica ce are. Si are o gramada de probleme pe cap, toata lumea se intereseaza de viata lui si vfrea ceva de la el, de la aia mica care, na, are nevoie de tac-su, pana la mama, tata care il bazaie intr-una la cap. Din pacate tata e foarte rau cu el si-l judeca mereu ca aia n-a facut, ca e un prost si betiv... sufar foarte mult din cauza asta pt ca tata e cel care are o problema! Ar vrea ca fratele meu sa faca habar n-am ce, si nu e in stare sa-l trateze cu blandete!!!! Da-l pun eu la punct si pe tata.

Am fost o saptamana la ei in oras, ca fratele meu a trecut printr-o situatie dificila. Are o firma si a contractat niste oameni la lucru, in constructuii. Cu totii stim ca acolo e hale mare, asa ca el nu a fost platit, n-a putut sa plateasca si unul dintre muncitori i-a trimis recuperatorii pe cap!!! Asa ca m-am dus cu o falca in cer si una in pamant, am vorbit pe la toate politiile pe care le cunosc... si intr-un final am rezolvat situatia. Fratele meu era intr- stare de stres si anxietate cum nu va pot descrie. In ultimul an a inceput sa aiba probleme cu alcoolul, o recunoaste si a fost la medic sa puna la punct o strategie de recuperare. Si, n-am vazut asa ceva in viata mea. O bere sa bea si incepe sa se vada ca a baut, adicatelea e beat. Organismul lui nu metabolizeaza cum trebuie alcoolul, adica nu filtreaza mai nimic si asta se intreaba cum naiba de la doua beri merge pe cinci carari. Asa ca am facut treaba buna pe acolo. Acum l-am luat cu mine la Bucuresti poate il comnving sa se mute aici ca ar fi mult mai usor si sa faca terapie si sa isi gaseasca proiecte.

Iata ca am scris un roman, dar trebuia sa dau raportul!

Revin, scuze, da mi-a fist lene sa-mi corectez greselile de scriere... :-)))

Sophie draga Dumnezeu te iubeste, e destul sa acordam putina atentie ce-a de mai jos.

Dumnezeu a lucrat si lucreaza pentru suferintele fiecarui dintre voi ca sa fie usoara si suportata.

Prozac Emil, Dumnezeu ne-a dat fiecarui dintre noi libertatea de alegere, intre bine si rau, suferinta si fericire.

Indic39, Amelia, Vivi 86, Iulian Marcel, wild Rose, Elini si Sophie(pe restul nu leam afisat si ma refer si la voi), Suferinta aceasta care multi dintre voi o marturisesc pe acest forum, aici este Dumnezeu si va asculta pe toti, El ne cere marturisire si curatire de pacat ca sa scapam de suferinta.

"Te laud ca sunt o faptura asa de minunata!
Minunate sunt lucrarile tale
si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" - Psalmul 139.14

Am observat in acest forum 80% din ceea ce trebuie facut, ne apropiem mai mult ca oricand de acel ceva(ma refer la fiecare dintre voi ceea ce va atrage ca prim loc).Intotdeauna a existat acel ceva, dar ce anume?
Daca ne reintoarcem cu gandul(un proces psihic pentru reevaluare) la toate ceea ce am postat, acel ceva trebuie sa fie existat.

...poate inefabilul poetic, sau...pur si simplu, crucea... nu stiu la ce v-ati gandit. Ma bucur sa aud de pragmatism intr-un spatiu uitat de "cele bune"...Doar Imnul care ne mai aduce aminte: "Desteapta-te...din somnul cel de moarte"...

In rest, ninge ca la Polul N,...incerc sa-mi tin mintea ocupata, nu cu orice /oricine...

Va pun o melodie, care-mi place mult.

http://www.youtube.com/watch?v=9A1qZwzpS34

.nu despre cruce ar putea fi vorba, gresisem,...(c, est le brouillage).

Amy, in legatura cu tema tin minte ca Octavian Paler a fost intrebat odata care este dupa parerea lui sensul vietii si raspunsul lui a fost "viata insasi".Nu sunt eu vre-un mare filozof dar raspunsul mi s-a parut genial.Calatoaria e cea care conteaza si nu destinatia.Si calatoria poate fi placuta chiar si pentru noi tocaitii daca invatam sa privim lucrurile din perspectiva asta.

Sophie nu stiu de unde ai atata energie si curaj dar mi-as dori si eu o sora care sa ma scoata din rahat la nevoie.Poate vorbesti cu ai tai sa ma adopte si pe mine:-).Oricum ma bucur ca fratele tau e ok.Chiar daca nu 100% oricum nu e atat de grav cum credeai.

Buna Shopie13...merci de incurajari...merg la psihiatru in iasi pentru ca acolo stau si acolo fac facultate de medicina dentara...ultimul an...Daca cunoaste terapeuta ta pe cineva specializat in asa ceva si poate sa imi indice ti-as ramane recunoscatoare..totusi, psihiatrul meu considera ca e o depresie moderata si nu TOC...acum nu stiu...nu sunt eu specialistul in probleme psihice...Cat despre bebelus...e bine cred...misca...e vioi...la ecografie totul a iesit bine...Cat despre sensul vietii...da Andrei09 asa gandeam si eu pana sa ma apuce "nebunelile"...si ce frumoasa era viata...o iubeam de-a dreptul.dar ceva mi-a intunecat lumina...si iubirea...si nu stiu ce...Indic39...ma bucur enorm ca esti 90% bine...poate da Domnul si te faci 100% bine...dar eu nu stiu cand sau cum as putea sa ajung la starea de bine...poate doar printr-o minune...si cum minuni nu se prea intampla...nu stiu ce as mai putea face...Oricum multumesc tuturor pt mesajele incurajatoare...si va pup, prieteni dragi...daca imi permiteti sa va spun asa!!!...Ne mai auzim noi...ca eu si cu baietelul meu ne-am propus sa nu ne dam batuti si sa invingem "demonii" mintii...ca eu asa le spun..Toate cele bune.dragii mei...

Salutare la toata lumea de pe acest forum. Sunt Alexandra si imi doresc sa va spun ca sunteti foarte curajosi. Eu nu sufar de aceasta tulburare, insa prietenul meu se lupta sa tina in frau toc-ul...Nu mi-e usor sa-l vad cum se chinuie, traiesc fiecare emotie cu el si atunci cand are perioade proaste nu stiu ce sa fac sa-l scot din starea asta. Oricat de mult m-am straduit sa-l fac sa zambeasca parca e in zadar.E cumplit sa nu mai poti sa te bucuri cu adevarat de lucrurile marunte care poate altadata iti ridicau moralul. In plus am si eu stari de suparare destul de des si imi este frica sa nu-l influientez si sa-l molipsesc cu starea mea in zilele sale mai bune.
Daca as putea as face o magie si sa dispara TOC-ul la toata lumea, si in locul ranilor pe care le-a provocat tulburarea as presara veselie, bucurie, si toate cele necesare pentru a fi fericit.
Imi doresc din suflet sa invingeti toc-ul, sunt sigura ca sunteti ambitiosi si nu va lasati batuti.Viata asta e frumoasa si merita sa va acordati timp pentru zilele cu soare care va asteapta.
Cu ajutorul lui Dumnezeu veti descoperii reteta fericirii. Va pun si va doresc multa sanatate.

:(((((((((((

Draga Sanda,

Nici eu nu sunt f. bine, totusi nu intotdeauna putem face ceea ce ne dorim. Depinde de circumstante. Ajungi in viata sa fii impins din urma de unele responsabilitati pe care le ai asupra ta pt. cei care depind de tine zilnic in lucruri banale pt. tine, dar f. importante pt. ei.

Nu am avut niciodata curiozitatea unor experiente noi, de genul celor la care se gandeste de prietenul tau - nici nu stiu exact ce gandeste el in primul rand - e vorba de obligatii in sensul strict al cuv. pe care le am de rezolvat neaparat!! El nu banuieste cum merg lucrurile in mod concret...sper sa putem vorbi cumva si despre TOC_ul asta, daca chiar nu poate fi depasit printr-un efort de vointa. Nu puteti folosi un tratament usor ? - si eu sunt inca sub tratament datorita sindr. depresiv de aproape 3 ani. Multumesc mult pt. sustinere, pt. tot !!! Si nu te supara pe mine. Este un cuvant numit: rabdare. Sorry. Multumesc pt. intelegere.

Hello,

Wild Criss, o a doua opinie nu strica niciodata. Oricum, din descrierile tale de pana acum reies niste gamnduri intruzive si asta seamana a TOC. Poate nu e, eu nu sunt medic, dar tot spun ca o a doua opinie poate ajuta. Daca vrei, iti trimit in privat contactul Adelei Salceanu, tipa de care spuneam si care e formator si presedinte sau vicepresedinte al asociatiei de terapii cognitiv comportamentale. Si Andrei merge la ea si poate sa-ti confirme ca e o tipa super ok.

Sandaa, seti o fata foarte curajoasa ca ai venit pe la noi :-) Eu mi-as fi dorit ca barbatul meu sa faca mai multe eforturi sa inteleaga povestea asta, dar nu le-a facut. Asa ca l-am lasat :-) Poate ne viziteaza si prietenul tau, mai dam un umar, un sfat, dupa cum trebuie!

Andrei, camd vine vorba de oamenii pe care ii iubesc, si in general de lume care sufera de injustitii, ma fac luntre si punte! Asta pt ca au facut-o si altii pt mine si stiu cum e sa ai nevoie de o mana de ajutor.

Filipmarius, asa cum spuneam, acest forum are respect pentru valorile tuturor. Nu am vrut sa-l transformam niciodata intr-un forum religios. Daca am fi vrut, s-ar fi intamplat asta. Fiecare are credintele lui, fiecare spera in ceva si toata lumea are dreptul la diversitatea opiniilor. De aceea te voi ruga sa fii retinut in comentariile religioase. Aici are loc toata lumea, de la atei, la credinciosi si invers pt ca discutam o suferinta: TOC. Nu vreau sa intru in nici o polemica vis-a-vis de ce si cum a lasat Dumnezeu si daca a lasat. Valorile noastre cele mai de pret aici sunt umanitatea si respectul.

O seara buna tuturor!

va rog sa ma ajutati si pe mine sant casatorita am 24 de ani si foarte grasa
an 120 de kg si inaltime 1, 73 si nu am putere sa fac cura de slabire
incep tot timpul da nu o duc pana la capat niciodata, nu mananc 3sau 4 zile aproape nimc dar in schimb beau apa multa nu ma pot duce la fitnes ca lucrez in casa ingrjesc un batran si nu pot iesii.va rog ajutati-ma si pe mine sa slabesc .daca stiti o dieta buna si sigura as vrea sa o incerc
multumesc

Buna sophie...e al treilea psihiatru la care cer parerea..primul mi-a spus ca e o tulburare de panica, al doilea nevroza si al treilea depresie...:-??...pup...o zi buna!!

Wild Criss, sa numar psihiatrii la care am fost eu? Imi e rusine!!! Nu-mi mai e rusine pt mine, ci pentru ei. Inca nu inteleg cum pot unii sa-si ia niste diplome de medici si sa treaca pe langa sau sa nu aiba habar cu ce se mananca tratamentul...Eu cred ca, din pacate, acest domeniu al medicinei este plin ochi de incompetenti. ti-am spus, eu a trebuit sa-mi dau seama singura singurica de faptul ca am compulsii mentale! Ajutorul meu mare a fost acest forum unde intram sa citesc despre fatul ca si altii sufera de niste chestii care mi se pareau cunoscute (dar nu stiam inca ce e cu mine, cu toate ca ma vazusera multi doctori)... si intr-o zi am dat search pe net pur si simplu ocd and religion. Pt ca eu am ruminatii pe teme dintr-astea. Si am gasit un articol de care am tot povestit, semnat de medicuil american Fred Penzel. A fost punctul de rezistenta in recuperarea mea. Acolo mi-am regasit suferinta. Si de atunci incolo, (cam in acelasi timp am dat peste Adela) a inceput urcusul.

Nu vreau sa spun ca medicii care te-au vazut sunt intr-un fel sau altul, dar una peste alta nu prea te-au ajutat sa te simti bine. Scuza franchetea... e poate si pt ca eu am dat averi, realmente, averi pe terapii care mi-au servit doar ca si cultura generala. Ti-am spus, daca vrei, te pot ajuta cu un contact de la Adela... sau chiar cu cartea lui Penzel pe care mi-am comandat-o mai demult.

Ioana Adriana, cred ca trebuie sa mergi la un nutritionist bun care sa -ti faca biste analize, sa vada ce proces metabolic ai si cum te poate ajuta. Forumul nostru e pt TOC asa ca, eu una, mai mult de sfatul asta n-am. Eu am un proces metabolic exact invers, eu slabesc ca un caine batut de-mi flutura pantalonii pe oase. Asta in perioadele de stres maxim! Na, fiecare cu ale lui! :-)))

Ioana Adriana ai mare grija cu dietele astea pentru ca sunt multi tampiti care isi dau cu parerea si daca te iei dupa prostiile lor s-ar putea sa-ti faci mult rau.Vorbeste cu un nutritionist adevarat (cum te-a sfatuit Sophie) si daca nu te poti duce la fitness sunt fel de fel de cd-uri cu asa ceva si poti face si acasa.Iti recomand Tae-Bo sau Pilates.Daca ai un parc in zona ai putea sa alergi in fiecare dimineata 10-15 min.

Wild Criss daca simti ca terapeutul tau nu te ajuta schimba-l.Eu nu aveam o parare foarte buna despre psihologi pana am intalnit-o pe Adela Salceanu.Daca vrei un diagnostic si un tratament corect iti recomand cu toata caldura sa te duci la ea.

Sophie stiu, si eu fac cam la fel.

Buna lume...si LA MULTI ANI tuturor femeilor!!!!...Sophie13...daca poti da-mi contactul de la Adela...desi eu sunt din iasi.Indic39...nu stiu cum ai reusit dar poate voi reusi si eu.Daca stiti pe cineva in Iasi la care sa merg va rog sa imi lasati pe forum...va pup...o zi minunata si o primavara frumoasa!!!...VA pup...si va multumesc pt suport si incurajari...:-*

Vreau sa urez tuturor doamnelor la multi ani, liniste sufleteasca si cat mai multe bucurii.

LA MULTI ANI DOAMNELOR sa fiti iubite si sanatoase va doresc din tot sufletul.