Grup de suport pentru TOC-CAP 15

din pacate ma simt tot mai rau odata presupun cu marirea dozei de sertralina (neliniste, tramurat, ganduri, agitatie) si mai ales pa gandul ca se poate agrava boala si ajung legat in vreun spital. cu medicul ak vb acum si mi-a zis ca ar fi normala reactia dupa medicamente, sa reduf daca nu ma simt bine doza si sa-l sun.

Buna Claudiu, La fel m-am simţit si eu la începutul tratamentului, mai nebuna ca la început, eram agitata, anxioasa, cu o mie de gânduri care nu-mi dădeau pace, dar cu timpul înaintand cu tratamentul simptomele suparatoare s-au diminuat. Ştiu k e greu la început si îţi este greu sa faci fata dar v-a fi bine, crede-mă. Ai încredere in sertralina îşi va face treaba dar trebuie avuta răbdare. Eu când am început tratamentul simteam ca nu i-au ce trebuie si ca diagnosticul este greşit. Ii spuneam medicului ca mă simt rău si ca nu simt imbunatatiri spectaculoase nici după 3 luni de tratament, in speranţa k v-a face ceva si îmi v-a schimba tratamentul, dar nimic el o tinea pe a lui si a avut dreptate...diagnosticul este corect dar primele luni de tratament sunt criminale, abia acum in a 4 luna lucrurile s-au linistit.Sper sa te ajute mesajul meu. O zi buna! Sănătate!

buna seara la toata lumea.nu stiu voi cum ati fost zilele astea dar eu am fost tare rau... simt ca nu mai pot uneori.azi de exemplu am fost foarte irascibil.m-am inervat din orice ( tv dat prea tare, vorbit prea tare in familie, chiar si rasfoitul unei carti etc).lucruri pentru care in trecut nu aveam nici o treaba.parca devin paranoic.toate astea ma fac sa fiu si mai nelinistit si sa fac atacuri de panica ( transpir, tremur, ma incalzesc).am impresia ca dau catrr phihoza sau ceva mai grav.parca aud tot timpul lucruri neobisnuite dar care pana la urma se dovedesc a fi sunete obisnuite.voi ati trecut prin asta?e ceva normal?

Da Claudiu, eu am trecut prin toate astea, aşa-i la început. Cât mai multă răbdare.

Buna!
Claudiu, toate tratamentele dau aceste reactii la inceputul lor, si eu am avut la inceput cu Cipralex, dar au disparut cu timpul, trebuie numai sa ai rabdare sa treaca perioada asta, pe urma poti stabili daca iti merge bine sau nu.
Eu am luat-o de la capat acum cu tratamentul meu homeopat, care imi da la fel niste stari de nu-ti pot descrie (de ex mi-e o frica imensa ca voi ramane fara job, si cu aspectul meu exterior ciopartzit nu ma va mai angaja nimeni, de aceea tot incerc s-o dreg pe alta parte, am slabit tot in ideea asta a aspectului, si mullte altele). Dar daca tot voi sari din tratament in tratament si nu dau ragaz unuia sa isi faca efectul, nu voi rezolva nimic. Si, nu sunt medic, cum am mai spus, dar din cate am citit, din anxietate nu poti da in alta boala, daca iti aparea ceva grav, aparea de la inceput...asa ca stai pe pace in privinta asta.
Sanatate!

Si multe multumiri lui Prozac, are grija de noi aici si numai vorbe bune, care conteaza muuult!

multumesc tuturor pentru incurajari.sanatate multa

Buna!

Ce mai faceti? S-a insanatosit toata lumea, de aceea e asa liniste aici :).?
Deci se pare ca numai eu ma mai lupt cu demonii :))))

nu este nici pe departe asa...sunt sigur.cred ca e lumea ocupata cu pregatiri pt ziua de maine nu?om fi noi nebuni dar avem suflet:))

Buna!
Eee ce mare zi...

Hop si eu cu un ochi pe fuga.
Nici eu nu sunt foarte bine, nici vremea nu e foarte prietenoasa, in plus am acumulat foarte multa oboseala. Lucrez nu mai putin de 16 ore /zi.
Tocu e in banca lui, anxiettea mai musca din cand in cand...

In rest, or trece toate.

Hai va pup

Claudiu, capu sus, oricat e d egreu. Nu dai in nici o psihoza. Din pacate asa e tratamentul asta la inceput. Dr ce mai zice?

Salut!
Katalyna e adevarat k sunt mai bine.dar nu de asta nu am mai intrat.nu prea am avut timp. Sunt implicata in niste proiecte care ma solicita si nu-mi mai lasa toc-ul sa-si faca de cap. Deci cred k mintea ocupata e salvarea noastra!!!
Pupici si sanatate!

buna ziua la toata lumea.eu dupa 2 saptamani de sertralina parca e mai bine.am zile si zile.dar tot raman gandurile negre ( sa-i fac rau copilului, sotiei, suicid, ca as avea ceva mai grav, ca boala deja avuta o sa recidiveze si doamne fereste le fac rau alor mei), ganduri si intrebari care ma fac sa ma intre daca nu am o boala mai grava, daca o sa-mi revin vre-o data. prozac cred ca tu sti mai bine despre ce vb.cu doctorul am vb mi-i recomndat sa iau medicatia si daca vreau ma primeste mai repede la consult.as avea sa-i pun 100 intrebari dar parca as sta si as mai lupta putin pana la data programata.e rau de tot sa stii ca-ti iubesti familia si tu ai ganduri de asa natura.dar toate or sa treaca. Cu Dumnezeu inainte.

Eu nu pricep un lucru. De ce cu medicatia de rigoare, toc-ul tot persista? Si starea anxioasa in general? Toata lumea ia cate ceva dar se plange ca nu ii e bine?
De aici ar rezulta ca medicatie=stare anxioasa cu tot pachetul, e ca o simpla ecuatie dubla, eu am scris numai rezultatul.
Mai bine nu ne-am mai indopa cu tot felul de medicamente, ca tot aia e...

Katalyna, asa este, insa suferinta este foarte redusa. Daca vrei e comparabila cu o durere de cap, te doare o dupa-amiaza dupa care a doua zi esti fresh.

Fara tratament, te doare continuu si nu trece cu nimic. Vorbesc de mine, nu imi permit sa vorbesc in numele nimanui.

Daca as stii ca exista un tratament naturist/homeopat care sa invinga aceasta boala as fi prima care l-as incerca, insa din pacate...nu exista.

Fara tratament eu nu stiu cum as fi suportat sau daca. Crede-ma este cumplit ca proaspata mama sa ai gandul ca vrei sa-ti omori copilul sau pe cineva drag. E cumplit. e Iadul pe pamant!

Ajunsesem la pragul de a nu sta singura cu copilul, cu propriul meu copil de teama de a nu-i face rau.

revin

acelasi lucru il simt si eu prozac.si nu inteleg de ce?cat timp ai avut aceste ganduri?daca nu am acest gand am altul dar tot il am.ma rog doar sa nu cedez.toata viata o sa luam medicamente?

Buna prozac!
Gandurile tale le-am avut si eu cand era fata mea bebe (acum are aproape 6 ani), si de atunci am fost sa imi iau tratament, pentru ca nu era normal ceea ce gandeam...si tot de atunci au inceput si anxietatile (panicam cand vedeam ca refuza sa manance, au fost niste probleme), oricum nu mi-am mai revenit la "normalitate".
Si acum sunt probleme la mancat si parca imi sapa in vechile rani...eu oricum o iubesc mult, si nu imi explic nici acum de ce aceste ganduri, ceva clar functioneaza pe dos.

Buna tuturor,
Aceleasi ganduri le-am avut si eu dar cu toate k inceputul tratamentului a fost groaznic, acum sunt bine si simt afectele benefice ale acestuia. Orice ar fi nu trebuie sa intrerupeti tratamentul.asta este parerea mea, la mine a functionat.
Sanatate!

Apropo de comparatia cu durerea de cap, eu, in cazul meu as putea spune referitor la tratam alopat, si nu numai, 'te doare capul, iei pastila, si te doare si mai rau' :))).
Albinuta, ma bucur cand spui ca a functionat, dar nu imi inchipui ca toate zilele sunt fara anxietati, astea vin si trec, de lasat, nu te lasa niciodata...(din experienta mea cel putin)

si nu v-a fost niciodata frica ca o sa cedati?eu daca nu ma gandesc la fiul meu ma gandesc la altcineva... si mi-e frica sa nu se intample..intradevar sunt la inceputul tratamentului ( de 2 sapt) dar aceste ganduri le am zi si noapte

Trebuie sa te gandesti numai la lucrurile frumoase din viata la familie, la casa la copil trebuie sa realizezi ca le iubesti si ca nu vrei sa faci un gest necugetat ca sa le pierzi...ferestete de surse din care provin ganduri cum ar fi televizorul, radio-ul etc...trebuie sa-ti dai seama inainte sa te prinda gandul ca nu e nimic adevarat

Am cedat o data, am aruncat cu o patura in ea, atunci m-am speriat rau, eram in spital si la capatul puterilor ca refuza sa manance, nu stiu dc am reactionat asa, pe urma, alta data, am altoit-o la funduletz mai tare si am impins-o, (avea 4 ani cam asa), din aceeasi cauza, refuza sa manance, si aia a fost ultima prostie care am facut-o. Nu stiu cum reusesc, dar ma abtin atunci cand ma enerveaza, e suficient cat rau am facut.
Iar tratamentul, ca sa fac o alta comparatie, si tot din experienta proprie, e ca un capac ce astupa o oala care fierbe.
In aparenta esti calm, dar tu continui sa te consumi cu ganduri pe dinauntru...mi-am pierdut increderea in antidepresive, cred ca daca iti doresti cu adevarat, poti depasi prin propriile forte momentele de slabiciune.

da, insa treb sa stie fiecare ca unii se confrunta cu un gen de ganduri si alte persoane cu alt gen...unii vor sa se razbune iar altii cred ca sunt ascultati cu microfoane, iar altii toate la un loc.

Tulburarea obsesiv-compulsiva poate fi rezolvata, chiar vindecata!

Undeva, in adanc, ti-a fost inoculata in mintea ta FRICA: frica de a nu muri, frica de a nu fi abandonat, frica de a nu sti sa te descurci etc. Fixarea mesajelor distructive s-a facut intr-o perioada in care erai dependent de cineva din toate punctele de vedere, erai neformat, neconsolidat, cu alte cuvinte totul s-a petrecut in copilarie.

1) Trebuie ajuns la CAUZA problemei!

Paranteza: atata timp cat medicamentele chimice pe care le tot luati nu fac decat sa atenueze pe termen scurt niste simptome, nicidecum sa rezolve o cauza, atunci sunt apa de ploaie! Boala sapa in continuare adanc in voi, pe furis, iar cand va exploda de-a binelea, o va face pana la capat, cu toate consecintele nenorocite.

2) Cauzele sunt in subconstient, iar radacinile lor se afla in copilarie. De-aceea e nevoie de psihoterapeut (nu psiholog, e prea putin!)

3) Obsesiile si ritualurile au la baza TRAUME.
Traume dezvoltate si procesate la nesfarsit de adult, dar fixate in subconstient de mintea unui copil.
Pentru a aduce constientul si subconstientul unui adult la acelasi nivel CORECT de perceptie, trebuie anulate traumele din trecut.
Cum faci asta? Cu pastile? Niciodata! Ci numai cu o minte sclipitoare de psihoterapeut, care are toate parghiile necesare sa-ti curete si deparaziteze mintea de lucrurile care te distrug.

Cu medicamente nu faci decat sa adormi temporar niste dureri si sa amani putin un sfarsit previzibil si bine cunoscut, insa cu psihoterapie poti repara, ai sansa asta!

Medicamentele se presupune ca au rolul de a te pune pe picioare. Daca rolul lor e unul pozitiv, de ce te fac dependent si mai ales de ce nu-ti rezolva boala?

Daca incetezi sa le mai iei, DE CE REVINE BOALA?

Daca le iei pe termen lung, DE CE ITI DISTRUG ORGANELE, iti aduc efecte secundare si in plus dependenta?

Toti cei care aveti aceasta boala nenorocita, la origine (in copilarie si adolescenta) aveti traume imense. Sa zicem ca ar avea dreptate psihiatrii (desi nu au) si voi sunteti defecti din nastere. Chiar daca ar fi fost asa, daca voi ati fi fost crescuti, educati si ati fi avut parte de iubire profunda si neconditionata intr-o familie normala, frumoasa, luminoasa, aceasta boala nu ar fi existat sau nu s-ar fi dezvoltat.
In afara situatiei in care exista inca de la nastere un retard mental grav si clar, orice se poate remedia/ VINDECA, pentru ca nu exista boli si tulburari psihice care sa apara peste noapte, ca ati fi voi defecti.

Bolile apar in timp, ca urmare a unor agresiuni psihice, fizice, emotionale duse pana la extrem. Apar ca urmare a unor interdictii care vi s-au pus pe viata si sufletul vostru; nu ati avut dreptul si libertatea sa alegeti, sa decideti, sa va exprimati asa cum o cerea personalitatea voastra! Nu ati avut dreptul la individualitate, nu s-a tinut cont ca fiecare copil e unic si trebuie tratat in unicitatea lui, in universul lui, nu in spiritul si dorintele (TIRANIA) parintilor! Cum credeti ca vor rezolva medicamentele chimice (care la randul lor produc perturbatii in creier si in tot corpul) ceva ce tine de relatii interumane esuate?!?
Te-ai imbolnavit pentru ca ti s-a subminat increderea in tine pana la desfiintare, s-a mers pana la anularea ta ca fiinta umana!

Prin ritualuri, obsesii si compulsii nu faci decat sa incerci sa te aperi!
De cine/ce te aperi? De tot ce ti-a fost inradacinat incorect in mintea ta de copil curat si nevinovat, dar lipsit de aparare si perceptie corecta a tuturor lucrurilor.

Cum rezolvi problema? Prin PSIHOTERAPIE de inalta calitate, cu un specialist adevarat. Nu poti curata psihicul cu un psiholog mediocru sau care la randul lui are problemele interioare nerezolvate; iti trebuie unul cu vasta experienta, cu calitate umana si sociala deosebita, si mai ales care sa stie exact pe ce pozitie se afla in raport cu toate, cu alte cuvinte unul care are toate framantarile si problemele mentale si de viata rezolvate.

E scumpa psihoterapia, e adevarat. Dar si medicamentele sunt scumpe si nici nu duc la vindecare, dimpotriva.

E pur si simplu o aberatie sa se sustina ca voi sunteti oameni bolnavi din nastere, defecti, si mai ales ca nu aveti nici o sansa sa va vindecati! Bineinteles ca se poate, trebuie insa sa nu mergeti intr-o directie (gresita) si fara sa aveti si planuri de rezerva. Solutiile le gasiti chiar si pe forumul acesta, de la tratamente naturale, unele vechi de milenii, altele neconventionale sau neacceptate de psihiatrie si industria farmaceutica (din motive evidente), pana la tratarea corecta a cauzelor cu un psihoterapeut competent.

Traumele nu vor putea fi NICIODATA vindecate/ anulate/ ameliorate cu medicamente!

Medicamentele sunt bune temporar, sa stabilizeze, dar daca faci din ele o componenta zilnica, atunci e vai si-amar de viata ta. Simptomele nu dispar, dependenta se creeaza, iar cand nu le mai iei, deja ai personalitatea alterata sau modificata iremediabil, ai organele interne (partial) distruse, ai creierul facut praf de substantele chimice si nu in ultimul rand ai psihicul si mai ravasit de boala care nu a disparut.

Te minti singur daca ajungi sa crezi ca medicamentele te ajuta sa ai o viata normala. Nu vei scapa de finalul urat care te asteapta pentru ca psihicul proceseaza in continuare comenzile gresite provenite din TRAUME, pana ajunge sa te distruga definitiv.


TRAUMA se rezolva cu PSIHOTERAPIE.

Vroiam sa va spun ca am eu nu iau benzodiazepine, am luat dar numai sub stricta supraveghere a medicului si foarte rar la nevoie.

Am gasit si chiar ajuta un produs pe baza de plante, se numeste Sedacur forte. Este nemtesc si este bun in starile de incordare maxima, teama.
Intrebati doctorul inainte de a-l lua. Eu l-am luat si ma simt fine, relaxata cu el.

Evit medicatia care ma blegeste pentru ca in meseria mea nu e loc de greseli, asta l-am luat seara si a doua zi am fost fresh.

Eu nu sunt medic, stiti asta, va spun numai dpdv al pacietului.

Claudiu, stiam ca nu voi ceda niciodata, ca iubirea mea fata de copilul meu e mai presus de un gand stupid, ingrozitor, stiam din punct de vedere rational.

Insa emotional, lucrurile stau altfel, la modul ca gandurile sunt atat de intruzive si atat de paralizante incatb te lovesc de fiecare data cu acceasi intensitate si provoaca acea stare cumplita de teama, deznadejde.
Oricat de pregnanta ar fi acea stare, ignor-o, ocupa-ti mintea cu altceva, orice.

O sa vezi ca incet, incet va ceda. Sigur

Seara frumoasa tuturor!

Buna ziua si bine v-am regasit!!
Sun si eu o tocaita de ceva timp si inceputurile mi le-am petrecut aici pe forum, de aceea cateodata ma mai intorc sa citesc si ma bucur sa vad ca Prozac e inca aici- te salut cu drag:). Si ca sa va spun cate ceva despre mine, am tulburare obsesiv compulsiva-ganduri obsesive si anxietate generalizata.
Gandurile mele au fost la inceputuri legate de mine si pe parcurs au luat diverse teme care mi-au dat batai de cap mari. Am luat si tratament o perioada buna de timp si trebuie sa recunosc ca ma ajutat enorm de mult cu toate ca am avut efecte adverse cu carul dar ce ma ajutat cel mai mult si ma ajuta in continuare este terapia cognitiv comportamentala. Sincer, sunt mandra de ziua in care am luat decizia sa fac terapie si multumesc lui Dumnezeu ca am avut norocul sa gasesc si un terapeut bun. Si ca sa nu ma intind prea mult, am 8 luni de cand am renuntat la medicatie, am avut si zile foarte bune, mai am inca si zile proaste si anxietatea imi da batai de cap dar sunt ok, invat usor sa-mi accept gandurile ca pe ceea ce sunt( false) invat sa treieasc cu ele, si sa ma axez pe alte lucruri importante pentru mine. Se zice ca nu gandurile sunt o problema ci felul cum le raspunzi acestor ganduri, daca le raspunzi cu frica atunci ele te vor bombarda in continuare caci, mintea ia acest gand ca pe un pericol si al aduce in prim plan mereu, daca alegi sa nu le raspunzi si sa le ignori atunci mintea asi va da seama ca nu e un pericol si te va lasa sa te concentrezi pe altceva.
Din pacate nu vad aici vorbinduse despre terapie, despre self help, despre mindfulness care sunt f importante... medicatia ajuta foarte mult dar continuarea medicatiei este terapia congnitiv comportamentala. Stiu ca multa lume nu-si permite din pacate psihoterapie, altii au inca retinerea de a-si povesti problemele-gandurile unui terapeut ( nu-i usor deloc stiu asta) dar acum cu netul asta sunt atat de multe informatii free, site-uri, forumuri despre toc care sunt f bine facute si ajuta foarte mult... Important este sa avem ambitie si speranta de mai bine, pt exista cu siguranta mai bine. Va pup si va doresc zile frumoase !!

Buna, la toata lumea!

Nota 10 lui "ciorapel", ai descris perfect ceea ce am vrut eu sa spun. Deci sunt absolut de acord cu tine. Suntem cu totii blocati energetic undeva, si ne tot invartim in jurul cozii, luam pastile cu pumnul, cand de fapt trebuie lucrat in acel punct care nu functioneaza. Iar efectele medicamentelor nu sunt cele asteptate de toti, amortesc durerea cum bine spuneai, iar in momentul in care nu le mai iei, se declanseaza iadul in toata splendoarea lui.
De asemenea, bine spus ca la baza bolii exista o trauma, eu o stiu pe a mea (un complex vechi din copilarie, nedepasit nici pana astazi), dar nu mi-am permis inca sa ajung la un psihoteraput, desi asta e cea mai buna solutie, ma voi gandi cum sa fac.
Oricum, eu iti multumesc, pe mine m-ai luminat, ai descris perfect ceea ce pentru mine reprezenta numai o teorie.
Sanatate la toata lumea!

Buna dimineata,
Deliad, te rog sa ne spui si noua cateva site-uri despre care amintesti.

Katalyna, sper sa reusesti prin terapie, multa bafta!
Claudiu, tu cum esti azi?

Eu, sunt ok, cu multa munca, dar si bucuroasa ca incepe week-endul.

O zi buna!

Multumesc Prozac, si ma bucur ca esti bine.
Eu inca mai bantui pe aici mai citesc pareri, inca nu m-am hotarat cu terapia, merg inca pe remediile homeopate care sunt oricum mai putin nocive, dar ma gandesc si la alternativa asta. In cazul meu este si problema de bani, remediile fiind destul de scumpe, psihoterapia de asemenea, iar ratele nu ma lasa in pace :).
Pup, weekend placut!

Buna Prozac,
Majoritatea site-urilor si forumurilor pe care intru eu sunt din UK si SUA. Din pacate site-uri in romana sau forumuri romanesti nu stiu desi mi-ar fi placut pt ca e cam greu cu engleza sau era la inceput, nu prea intelegeam dar traduceam cu google ce ma interesa sau daca vroiam sa intreb ceva pe cineva tot la fel, intai traduceam textul apoi dadeam paste pe forum. Unul dintre forumurile pe care eu intru mai des este OCD-UK forum.
Este un forum foarte bine organizat, gasesti f multe materiale folositoare si de asemenea oricand gasesti pe cineva sa-ti raspuna la intrebari. Tot de acolo am gasit link-uri spre alte site-uri, recomandari de carti self help, noutati in terapie si medicatie..