Depresie majoră cu elemente psihotice și paranoia accentuată

Bună tuturor,

De câțiva ani mă confrunt cu niște probleme psihice insuportabile, care mi-au afectat randamentul, productivitatea și starea de bine în general. Acum câțiva ani eram un „tânăr” promițător, cu stima de sine foarte elevată, cu un IQ peste 130, foarte stabil emoțional, carismatic, în formă, etc. Reușeam tot ce îmi propuneam fără a depune mare efort, aveam capacitatea de a persuada prin argumente logice și o strategie care nu prea dădea greș, iar toate astea îmi întăreau convingerea că voi ajunge departe.
Doi ani mai tărziu, după cinci psihologi/psihoterapeuți și patru psihiatri (unul avea ambele calificări), am ajuns într-o stare deplorabilă, cu o stimă de sine aproape inexistentă, cu percepția plină de erori de gândire și paranoia, anhedonic, fără speranță și singur (plecat la studii în afara țării șă cu părinții rămași în țară). Starea s-a înrăutățit progresiv (așa cum prevedeam), mi s-a spus de către niște specialiști în tulburări mintale că sunt cel mai complex/dificil caz pe care l-au văzut. De la niște simple insecurități, s-a ajuns la izolare completă (de câteva săptămâni nu am mai fost la cursuri, medicamentație nu mai iau, am fost atât de anhedonic și demotivat încât nici nu m-am mai dus la psihitaru; părinții mei, deși sunt niște oameni realizați și respectați în ceea ce fac, sunt foarte ignoranți și suferficiali, îmi spun să ies afară și să mă plimb că-mi trece) față de societate și familie. Observ că tiparul meu de gândire s-a deteriorat, având concepții și convingeri bizare, alergând pe holuri pentru că am impresia că rezidenții din campus vor râde de mine și mă vor umili, disprețui, abuza. Dacă acum câțiva ani nu înțelegeam cum poate reflecta un om la sinucidere, azi mi se pare ceva logic și o consecință posibilă, chiar probabilă. De asemenea, mă culc în jurul orei 6:00 și mă trezesc la 14:00, nu mă mai pot concentra nici pe obiective banale, capacitatea de a vorbi în limba străină în care studiez s-a diminuat considerabil, modul de a percepe lucrurile este degradat, având impresia că toată lumea e înpotriva mea, apreciindu-mă a fi neatrăgător (disfuncții sexuale de un an, înainte fiind cu libidoul mereu ridicat) și, poate cel mai dureros, ajungând să am un IQ de aprox. 95.
Mai sunt o grămadă de lucruri importante de spus, dar consider că nu e cazul să pierd timpul nimănui (șic!). Cred că regresia avută de mine nu este foarte probabil să fie recuperă vreodată și de asta mă gândesc la o ultimă soluție. Am mai avut un episod major de depresie la 8 ani care s-a remis la 16 ani, cu ședințe intensive de psihoterapie și fără medicamentație. Am fost, de asemenea, diagnosticat cu ADHD la 10 ani. Doar eu știu cât de anevoioasă a fost tratarea episodului care, până la urmă, s-a concretizat cu greu. Știu că probabilitatea să rămân pe tratament de-acum încolo (toată viața) este mare și probabilitatea de recidivă este de peste 70% (ținând cont de durata primului episod și de severitatea acestuia). Mai vorbesc de costuri, efecte secundare, rezistență la tratament?
Mi-am promis că voi mai face un efort în această vacanță în a vedea un psihiatru, dar aș vrea să fie unul foarte bun, cu multă experiență, cu studii clinice la activ și cu competențe în psihologie/psihoterapie, care să fi tratat cu succes cazuri dificile. Ceva idei? Mulțumesc anticipat

Trebuie sa aveti rabdare sa gasiti un tratament care vi se potriveste. Uneori trebuie schimbate mai multe tratamente pina se realizeaza acest lucru. Eu am schimbat 6. Sunt peste 20 de antidepresive. Sigur vi se potriveste ceva. In cazurile rezistente la tratament se combina un ad cu un antipsihotic. De asemenea puteti face sedintele la psiholog in limba romana, pe Skype, ca sa va fie mai usor si mai putin costisitor.
Sanatate multa va doresc!

Eu mi-am tratat anhedonia cu antidepresive. A mers.
Uneori e nevoie de mai multa rabdare sa gasesti ad-ul potrivit.

Sa stiti ca o afectiune psihica nu schimba coeficientul de inteligenta. Poate modifica doar viteza gandirii. Nu e acelasi lucru.
Problemele legate de potenta pot fi efecte secundare de la medicamentele pe care le-ati luat, dar acestea se pot schimba.
Va doresc sa va gasiti o schema de tratament care sa va fie buna, cat mai curand, si multa sanatate.

Coeficientul de inteligență IQ măsoară capacitatea de a rezolva sau găsi soluții optime într-un timp cât mai rapid. Aici sunt două componente: rapiditatea gândirii și capacitatea de a rezolva sau găsi tipare. Ambele compun IQ. Când scade viteza de gândire, scade IQ-ul
Scăderea libidoului e un efect secundar al medicamentației când e luată, dacă se oprește tratamentul după două luni dispare. Dacă ea continuă, e probabil să fie patologică, deci nu ca efect secundar al mediamentației, ci pe fond psihic. Scăderea libidoului a început înainte de a lua medicamentația, deci e independentă de ea, înseamnă că are alte cauze.

Am vrut sa spun nivelul de inteligenta. Scuze.
Depresia poate influenta libidoul.
Fii si tu mai flexibil cu ceilalti si cu tine insuti!
Nu prea e bine sa cautam perfectiunea. Ne face mandri.
Inteligenta emotionala este mai importanta decat IQ-ul.

Da, din păcate depresia poate influența libidoul, în cazul meu aș îndrăzni să spun că o face.
Rigiditatea mea cred că vine tot din niște labilități emoționale, perfecționismul la fel. Am niște traume din niște experiențe cu psihologi și psihiatri... Din punctul meu de vedere, este o responsabilitate imensă să fii oricare dintre cele două pentru că oamenii care apelează la tine au probleme exact cu modul de gândire, poate cea mai importantă funcție a unui om. Și am fost dezamăgit de lipsa de pregătire a unora, precum și de prezența unor probleme emoționale personale care să provoace preconcepții (un termen mai precis “bias”). Plus că, dacă nu au ajuns la o iubire și stimă de sine optimă, consider că nu prea te pot ajuta; doar după ce Reușești să fii bine cu tine poți analiza (oarecum) obiectiv pe alții, și nu prin prisma problemelor tale. Asta pentru că au contribuit, fără să vrea asta expres la adâncirea și agravarea problemelor mele. De asta caut pe cineva cu rata de succes mare și recenzii pozitive de la toate clasele sociale...
Problema aici e că omul este “propulsat” de serotonină, dopamină și alte sub

Am avut un text mai lung scris, dar code-ul de pe site l-a șters. Sunt multe bug-uri din păcate pe site, la o rapidă anaiză am văzut că sunt 6 erori pe o pagină. În fine, nu mai reiau ce am scris (câteva sute de cuvinte), nu mai am răbdarea necesară, voiam să vă întreb dacă știți vreun psihiatru pun pe raza/aria Pitești București. Am experiențe diverse, majoritatea neplăcute cu cei din Pitești, dar nici în București nu am întâlnit pe cineva care să mă fi ajutat. Păreau că sunt mai bine informați cei din București, deși aveau și ei anumite lacune.

Va scriu pe Privat.