Atacuri de panică și atitudinea familiei

Salut. Mă numesc Adrian am 37 de ani și sunt bolnav de schizofrenie paranoidă de la 21 de ani când eram anul 3 la facultate. Am atacuri de panică cu frecvențe diferite de la zilnic la o dată pe săptămână. Îmi e frică de ceva nedefinit de un act de violența iminent, de ceva jenant pentru mine ce urmează să se întâmple, că o să mă latre un câine pe stradă etc.Ma distruge ca moral și mă ține în depresie. Acum 3 ani atacurile de panică veneau zilnic și țineau 3-4 ore. Am clacat și am am luat intenționat o supradoză. Am 20 de internări până azi inclusiv în 3 tari străine cu același diagnostic. Desigur mai e o problemă : epuizarea. Zac în pat cu zilele cu săptămânile. Doar cei care au luat tratament psihiatric știu despre ce epuizare vorbesc. Am devenit în 16 ani din student bursier in personajul lui Creangă care spune " moi sunt posmagii? " că sa fie ușor de înțeles. Dar aici voiam să ajung e epuizare și nu lene. Familia mea nu înțelege și asta mă afectează major. Îmi petrec zilele având dialoguri închipuite cu prieteni încercând să ii conving că sunt bolnav și nu comoditatea mă făcut să am o pensie de 10 milioane și să trăiesc cu părinții la 40 de ani. E cazul meu, nu al prietenilor mei. Deși mama știe că sunt bolnav doar ea mi-a internat (de 20 de ori ) zice că am avut așa o disfuncție o depresie și îmi zice aproape zilnic leneșule și alintatule. Eu vorbesc singur din cauza asta. Fratele zice că sunt o putoare, penal, împuțit și că "merit tot ce mi s-au întâmplat". Și că sa inchei ce sa fac sa nu mă mai afecteze atât atitudinea lor greșită. Mă macină. Voi ce mă sfătuiți ?

Fac Trevicta la 3 luni de 525 și dulsevi seara.

AdrianKM sa ma adaugi pe whatapp la 0761422040 ( Monica) sa iti dau multe sfaturi

Ar fi bine terapie la psiholog / psihiatru ( este una decontata prin medic fam.o data pe luna)

Stigmatizarea se combate prin actionarea in instanta a agresorilor intocmai ca si un agresor fizic care iti provoaca o vatamare corporala. Legislatia romana da posibilitatea actionarii in instanta civila pentru daune morale a agresorilor psihologici fie ca hartuitori morali, fie ca discriminatori sau adoptatori ai unui tratament diferential fata de bolnavul psihic. Nu stiu de ce ocolesc majoratitatea celor care practic propun masuri de combatere a stigamtizarii, demersul in instanta. Practic daca nu spuneti si aceasta cale ce poate fi urmata, considerati bolnavul psihic demn de mila si de supunere ori de acceptare a unui prejudiciu moral si daunator sanatatii lui emotionale si psihice, ce se poate agrava prin boli psihice serioare. Eu va indemn, nu va lasati actionati in instanta agresorul, nu va opriti la statutul de victima si va urez sa aveti putere sa va sustineti cauza in instanta civila si sa obligati agresorul la despagubirea dvs. cu daune morale. Precizez ca va puteti si adresa Politiei Romane in caz de hartuire morala /stigmatizare, Incpectoratelor de munca, dar acestea doua, din lipsa totala de experienta in domeniu, sunt mult inapoiate in masurile pe car ele iau. Aceasta e partea trista.