Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.

Casatorit, cu doi copii, banuiesc, deci neschimbata ! Va dati seama daca nu era casatorit sau nu avea copii ce se intampla !?




:)

Dna. Cristina, asa este cum ziceti :)
Am sa raspund si domnului Rares, spre "deliciul" lui stevens: situatia nu este buna.

Stevens, cea mai potrivita replica pentru tine este: "CIOCU mic si joc de glezne!" :) Nu impresionezi pe nimeni :))

De acord si eu cu ceea ce s-a scris mai sus, mergi in primul rand tu la un psihoterapeut, starea ta nu e prea buna, stressul zilnic, continuu iti afecteaza modul de gandire, de reactie, fizic de asemenea.
Incep sa cred ca iti faci singur rau in mod intentionat.
Tu esti mai lucid ca sotia, asa ca ia tu masuri daca ea nu poate.

Multumesc pentru raspunsuri.

Dupa cum ziceam, sotia da si semne de bunavointa... dar din cauza batjocurii de pe acest forum, nu-mi permit sa le expun, sa primesc ironii. Se stie cum decurge conversatia pe acest topic.
Deci domnul Rares, data trecuta ziceam ca lucrurile nu stau bine, dar de atunci sotia a facut niste gesturi pe care nu mi le explic, decat ca ar vrea sa treaca peste frustrari.

Ca si masura psihoterapeutica pentru mine, m-am inscris si am participat la o sedinta de dezvoltare personala, in grup.
Apoi, discut cu persoane apropiate, oameni bine intentionati si care nu-mi "canta in struna". Nu asta urmaresc. Dar cu siguranta caut ajutorul.

Katy, nu-mi fac rau singur, INTENTIONAT. Nu stiu cum ai ajuns la aceasta concluzie. Poate de ce nu renunt dupa atata vreme? Va mirati?? Tu crezi ca stau intr-o astfel de casnicie pentru ca-s sado-masochist? Stevens ar sari in sus de bucurie sa scrie "Dadadaaaa". Stevens, stai flexat.

Nu stiu daca exista un "termen standard" in care cineva renunta la casnicie si lasa partenerul depresiv in plata Domnului - "Noa, du-te fa!... cu prunci cu tot la ma-ta si da-mi pace ca m-am saturat de tine!".

Nu stiu cum stau cu psihicul, dar de baut nu beau, de fumat nici atat. La prostituate inca nu mi-am facut abonament... lucrez mai departe, nu-s izolat social, am colegi, colege... puteam sa ies in oras. Din contra... ma ocup de copii, ma descurc.
Ce va tot mirati atata de zici ca sunt ultimul mohican in ceva salvare martirica de casnicie? :)

Sunt un om in felul meu si nu ma pretind barbat... adica nu vreau sa fiu unul de ala care spune fraza de mai sus. Am anumite convingeri si incerc sa ma tin de ele. Chiar daca voi renunta, voi renunta in stilul meu "caracteristic". Adica de "presh". Am sa zic: "ok, ne separam si ma asigur ca primiti tot ce trebuie, sa va fie bine.". Desigur ca am mandrie si toate alea, dar sunt implicati copii. Daca se intelege acest aspect, cel putin un "puzzle" s-a rezolvat. Nu?

Risk, nu ti-am zis-o cu rautate, eu ma refeream la faptul ca induri atitudinea rece a sotiei pe motiv ca si tu i-ai facut la fel la un moment dat.
La asta m-am referit cu 'intentionat'.
Sa dea Dumnezeu sa fie bine pentru toti..

Doamna Cristina, multumesc pentru hint-ul cu OOB. Am sa citesc despre acest concept.

Multumesc pentru precizare katy. Se schimba modul in care interpretez comentariul tau. Eu am mai precizat cu alte ocazii ca sotia mea merita si probabil toleranta si actiunile mele sunt si urmare a unei "datorii" pe care o simt.

Am citit intamplator cele 17 pagini de intrebari si raspunsuri...ce pot sa va zic este ca risk nu este nici singurul si nici primul dar cu atat mai mult nici ultimul barbat care are probleme cu relatiile intime cu sotia lor...Si eu ma regasesc cam in acceasi stare/situatie.sau cum vreti voi sa o denumiti...iar la mine treneaza de ceva vreme lucrul asta...Nu am sfaturi...ce am sunt cateva concluzii pe care as vrea sa vi le spun:
1) Sunt 100% convins ca risk nu a fost sincer...si ca intre ei mai exista ceva..ceva pe care omul a "omis" sa ne spuna si care e un factor decisiv in comportamentul sotiei;
2) in cazul meu.discutiile nu au dus la nimik productiv atata timp cat ea este setata ca sa zic asa pe un anumit lucru...singura solutie este asa cum spunea cineva in randurile trecute este sa incerci sa demonstrezi prin comportament.
3) as mai avea multe dar sunt curios daca se mai citeste topicul pentru a nu scrie degeaba.
Numai bine!

Se citeste.
Asteptam parerile tale.

Ce pacat e cand ne inchidem in noi...si nu comunicarea nu mai este ceea ce a fost odata..sau ajungi in situatia zicalei: Unde dai si unde crapa.Tu ii spui ca o iubesti si ca iti doresti sa faci dragoste cu ea.mult mai des decat poate simte ea nevoia.iar ea...o percepe ca pe un maraton.risk...sincer sa fiu am mai recitit odata ceea ce s-a scris...si imi mentin parerea si anume ca exista ceva intre voi ce nu ai expus aici...o sa-ti zic si de ce...eu inainte de a ne casatotori am avut o aventura...motivele pentru care am facut acest lucru tin ca sa zic asa tot de viata intima.repet...motiv...dar nu si scuza...sotia a aflat...cu 2 luni inainte de nunta propriu zisa...au urmat 2 saptamani in care nici nu am stiut pe unde calcam.pe de o parte mahnit si vinovat de ce facusem pentru am ranit-o, iar pe alta parte parca eliberat de faptul ca in sfarsit am demonstrat ceva...pentru ca probleme la capitolul asta am avut de cand ne cunoastem...mai bine spus "a avut"...Am reusit de ne-am impacat.au urmat 2 ani parca mai frumosi decat toti cei 9 de cand eram impreuna (pe toate planurile...spiritual, intim...etc).apoi s-a nascut fetita noastra.ei.si de aici.m-am intors ca sa zic asa in epoca de GHEATA.Nu vreau sa devin eu subiectul topicului creeat de tine, pentru ca nu despre mine se vorbeste...ce vreau sa iti spun si sa arat si celor care citesc este faptul ca daca exista scheleti in debara..asa cum sunt la mine...care pot influenta intr-un fel...mai mult sau mai putin comportamentul ei..Tin sa dau dreptate si celui care spuneam..."pai mai frate daca stiai cum e..de ce ai mai mers inainte?"...sincer sa fiu nu am un raspuns.Pentru ca am iubit-o si inca o iubesc.Numai bine! si voi reveni...Spor la toate!

AW, nu am inselat-o.
"Scheleti" exista.
Evident, nu tot ce am in "debara" pot sa zic aici.

Am si eu nevoie de cateva sfaturi.povestea mea este cam asa..
Suntem inpreuna de 5 ani, de 4 ani locuim impreuna si de 7 luni avem o comoara...un baietel...nunta urmeaza in august...de vreo cateva luni s-a schimbat radical...este o fire foarte ne rvoasa, asta stiam inca de la inceput insa cred ca nu au existat pana acum situatii incat sa ajunga la extrem...a ajuns la jigniri foarte urate la adresa mea, am primit si o palma in urma careia am plekt de acasa cu cel mic si am revenot dupa 2 saptamani in care m-a sunat, m-a implorat sa vin inapoi ca se va schimba, ca nu se va mai intampla...ce-i drept nu s-a mai intamplat dar vocabularul nu si l-a schimbat..ce este mai crunt este ca nu are rabdare cu cel mic, mai nou iese din casa nu spune unde pleaca si vine peste cateva ore iar eu sincer nu stiu ce sa fac pt k nu mai simt sa fac pasul cel mare alaturi de el...nu este omul pe care eu il stiam si cu care imi doream o familie.recunoste ca are probleme cu nervi si la un mom dat a fost dispus sa mearga la psiholog insa nu a mai ajuns...va rog da-ti-mi niste sfaturi

Ce credeti ca ar fii mai bn sa fac?

Elena, grea situatia ta. Poate mai grea decat a mea.
Este greu sa-i zici ce simti, ca nici nunta nu-ti mai vine sa o faci, cand te ia la injurii sau palmi.

Dupa parerea mea, nu exista scuza, pentru nimeni, sa accepti agresiuni fizice. Niciodata.

Cum este situatia financiara? Ai cine sa te ajute?

Nici nu se pune problema de situatia financiara.eu am un venit sigur...ai mei parinti stau songuri intr-un ap cu 3 camere...as avea sincer conditii mai bune ca aici...dar nu pricep schimbarea radicala...poate datorita faptului ca inainte oeseam amandoi iar acum nu ne mai permitem din cauza copilului...eu dintotdeauna i-am dat libertate...niciodata nu i-am interzis sa.mearga undeva...simt k ma oubeste...imi demonstreaza asta...insa in mom acelea de furie a lui nu il mai recunosc

Cati ani aveti?

25

La cat timp, dupa ce te-ai intors acasa, a inceput sa te jigneasca?

Dupa 3 luni, insa se vede k ii pare rau dupa c o face si isi exprima regretele dar eu in momentele acele uit de tot ce a fost frumos si imi vine sa imi iau baiatul si sa plec sa nu mai stie de noi

Iti scriu mesaj privat.

Trimite-l la un psihiatru sa se trateze.
Fara un ajutor de specialitate nu faceti altceva decat sa va invartiti in jurul cozii..

Va salut!

Buna ziua, sunt noua pe acest forum si am citit intamplator acest topic (cautand pe internet o solutie la problema mea) si am descoperit ca nu sunt singura in aceasta situatie.Sunt casatorita, am 2 copii frumosi si un sot care a fost alaturi de mine in momentele grele. Dupa care s-a schimbat total, s-a refugiat sa zic asa in hobbyurile lui. Dupa a doua nastere ( prin cezariana) am suferit o operatie de histerotomie partiala cu pastrarea anexelor, de la care cred eu se trage necazul meu. Nu mai vreau sa fac sex cu sotul meu.Nu ca nu il mai iubesc, nu ma intelegeti gresit, dar nu mai imi vine.El vrea mereu sex, zilnic daca s-ar putea si nu ma intelege cand ii spun ca nu pot. Sunt zile in care sunt ff obosita dupa servici, casa toate cele, si sunt zile in care toate sunt bune si frumoase pina scoate o critica pe gura si imi piere cheful.Dupa operatie am fost in depresie si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut familia linga mine si m-a ajutat sa ies din acea stare, dar de atunci am devenit mai irascibila mai nervoasa si el mai retras.Nu ii mai suport observatiile, glumele, acum mi se par jigniri si neaprecieri din partea lui. E mereu nemultumit cu orice as face eu si asta ma deranjeaza.Am tot incercat sa ii spun ce ma deranjeaza dar eu zic eu aud, ca nu reactioneaza in niciun fel.Singurul raspuns care mi-l da e ca "asa e el si nu se poate schimba si nu intelege ce ma deranjeaza, cu ce greseste". Din pacate aceste lucruri mici se aduna si fac ca relatia noastra sa se raceasca.In concluzie nu vreau nici sa ne despartim dar nici asa nu mai pot continua mult daca nu incearca sa se schimbe.