Depresie sau psihoza maniaco-depresiva?

Salut. Ma numesc Ionut si am 19 ani. De aproape un an am probleme foarte mari. Sunt nervos tot timpul, nu mai suport pe nimeni in jurul meu, vreau sa moara toti cei din jurul meu. Am momente cand imi vine sa zbier, sa plang, sa ma dau cu capul de toti peretii sau chiar sa iau cutitul si sa ma ranesc. Starile de dispozitie mi se schimba foarte repede, nu mai am pofta de mancare, seara nu pot dormi, simt ca ma sufoc. Am inceput tot mai des sa ma gandesc la sinucidere. Nu am spus familiei si prietenilor mei deoarece nu cred ca ar intelege ce simt eu si de teama de a se indeparta de mine crezandu-ma ciudat. Va rog frumos sa-mi spuneti de ce anime sufar si cat mai repede posibil. Va multumesc.

Ionut, unii dintre noi inteleg. Nu cred ca este vorba de psihoza maniaco-depresiva..

Eu iti sugerez sa mergi sa vorbesti cu un medic, pentru ca daca ai scris aici inseamna ca nu te simti deloc confortabil cu aceste stari. Ti s-ar recomanda niste sedinte de terapie, in care sa te descarci.



Sport faci?
Ai hobby-uri?

Sanatate!

Am jucat fotbal, imi placea sa merg la pescuit, dar activitatile ce imi placea sa le fac in trecut, acum nu mai am nici o atractie fata de ele.

Draga Ionut, cred ca ai nevoie de atentie. Refuz sa cred ca suferi de psihoza. Stii de ce? Traiesti intr-o perioada in care ai parte de tot ce tehnologia, stiinta si inventivitatea oamenilor au putut creea. Te poti bucura de toate aceste minuni si ai acces la lucruri pe care altii n-au apucat sa le cunoasca. Stii cum e sa mananci banane doar de Craciun? Stii cum e sa mananci paine pe cartela, cu portia? Stii cum e sa nu ai dreptul la opinie si sa fi persecutat daca ai propriile convingeri care nu coincid cu cele ale unui anumit regim?Tu...dragule, esti liber sa te exprimi, sa zambesti, sa-ti traiesti cei mai frumosi ani din viata asa cum iti place. De ce nu-ti canalizezi energiile spre toate minunatiile secolului 21 in loc sa le doresti moartea celor apropiati tie? Tu realizezi ca ei sunt tot ce ai tu mai de pret? Realizezi ca ei sunt identitatea ta morala si spirituala? Copile! Familia ta este sprijinul tau. Incearca sa comunici cu ei, sigur te vor intelege. Ai atatea lucruri extraordinare de facut si tu te gandesti la prostioare. Nu stiu...mergi la sala, la patinuar, la cinema, plimba-te cu o fata de mana prin parc, incearca sa iei tot ce e mai bun de la viata si nu forta lucrurile, chiar daca traim in secolul vitezei. Tu esti un miracol si ai un scop bine stabilit pe acest pamant. De ce vrei sa renunti asa de usor? Tu esti unic si special! Gaseste-ti calea si lasa tampeniile. Ai primit sansa de a te naste cu un scop. Si nu, scopul tau nu e sinuciderea. Scopul tau e sa primesti si sa daruiesti iubire, fericire, zambete. Asa cum tu ai acum nevoie de sustinere...candva cineva se va baza pe tine pentru a-i reda optimismul si pofta de viata.

O sa incerc sa vorbesc cu familia mea, dar nu ma astept sa ma inteleaga, deoarece decat sa ma asculte, parinti mei m-ar critica ca nu sunt perfect, tot ce fac nu este bine, ma simt tot mai inutil. Imi este teama de ce s-ar putea intampla daca vor refuza sa ma inteleaga.

Daca parintii tai nu te vor intelege, ne ai pe noi. Nici eu cu parintii mei nu puteam vorbi prea multe si ma consideram o neinteleasa, asa cum simti tu acum. Dar nu m-am gandit la sinucidere sau ca vreau sa-i vad morti. M-am autoeducat si mi-am canalizat energiile pe alte lucruri, citeam multe carti care sa-mi dea detalii si informatii despre chestiuni pe care nu le puteam vorbi cu ai mei, ma intalneam cu amicii, pur si simplu imi traiam viata intr-un mod frumos, chiar daca nu ma intelegea toata lumea. Nu mai lua lucrurile asa de tragic, gandeste-te la ce poti face pe viitor si fa-i pe ai tai sa fie mandrii de tine, chiar daca exista si momente cand nu te inteleg.

Multumesc pentru sfaturi si pentru sustinere.

Ionut, esti baiat tanar ai doar 19 ani, nu stiu ce probleme poti sa ai tu dar cred ca o problema foarte mare este ca ai prea mult timp liber.Incearca sa-ti gasesti ceva de facut eventual sa-ti faci o iubita.Si eu am avut astfel de stari si orice adolescent cred ca o data in viata a trecut prin starile astea, e ceva normal, varsta isi spune cuvantul.nu e nimic de speriat crede-ma ca stiu perfect starea ta si te inteleg, dar o sa treaca.nu uita ca singura problema este ca ai prea mult timp liber.si daca esti baiat istet gasesti tu ceva sa-ti ocupe timpul.fa asta cateva zile si imi spui daca afunctionat sau nu!