Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Inca odata eu, Malina -

tocmai am gasit un site interesant si nu ma lasa inima sa nu-l impartasesc cu voi.. are articole (explicatii stiintifice etc) legate cu partea cognitiva a creierului: de ce unii facem cutare lucru si altii nu, de ex.
In fine, mie mi s-a parut misto. O sa vedeti voi daca va place sau nu..



Va pup!

sall tuturor
ma bucur f mult ca sunteti inca aici -in sensul ca scrieti mereu, mai ales cand totul merge mai bine...
si ma bucur si mai mult cand vad ca forumul acesta chiar ne ajuta foarte mult.va spun sincer ca viata mea s-a schimbat in bine de cand am dat de voi.acum pot sa spun ca sunt ca si un om sanatos-cu toate ca am trecut printr-o depresie groaznica-dar am dat de forum si acum sunt pe picioarele mele-lucrez-fac si sport(merg 2-3 km pe jos in fiecare zi)-adica mergeam pt ca tocmai am facut rost de o bicicleta.v-am mai spus ca sunt ca in vacanta.dar lucrez.
si ma bucur pt voi cand aveti evenimente fericite in familie.acum sunt cam obosita si nu prea am chef de scris dar va salut pe toti si va doresc cat mai multe zile fara toc.si fara anxietati si depresii.

va pup

E, uite mai ca nu m-ati uitat. Andrei, nu am reusit sa intru pe site :(
Ion, bine ai revenit. Sa stii ca si eu am pb cum zici tu dar e de la anxietate nu de la toc. ma rog, sunt legate. toc-ul da anxietate si aia te deranjeaza. niste exercitii de relaxare ti-ar fi bune.

Maria sa iti traiasca printesa.

Si voua Sophie!

Mai Gege, chiar ne faci sa ne simtim bine cand te aud ca te-a ajutat forumul:) Pupici

Fug la munca.

Salutare copii frumosi!
V-a fost dor de mama Prozac?
Daca da, da sa va pupe mama virtual asa pe toti si sa va urez numa si numa de bine!

Ana si Mari sp bine ati revenit!
Malina, tremuraturile ales sunt de la anxietate SIGUR si nu fac nimic rau, e untremur abia sesizabil, tu il simti mai tare, dar in afara ca e enervant nu are ce-ti face rau. Ignora-l pur si simplu.

Sophie, sa-ti traiasca nepoata la fel si bblusul tau Mari si bineinteles la toata lumea!
Cata, bine ai revenit, eu chiar iti simteam lipsa:)
Andrei ma bucur ca ai facut site-ul pentru OCD si abia astept sa ne mutamn in casa noua. Insa sa nu uitam sa lasam adresa aici pentru noii veniti, evident din dorinta de a ajuta si pe altii.

Eu sunt bine, dar foarte obosita. Am fost acasa la mine si am facut multa treaba prin curte si prin casa. Buna activitatea fizica, dar obositoare al naibii mai ales daca esti neinvatat. vSi uite asa am o febra muscularaaaa de numa.
Dar a fost foarte bine, ca am trecut pe la ai mei si mi-am vazut si eu baiatul. Nu ne-am saturat de cate am vorbit si asa m-am bucurat ca parca s-a mai inaltat, nu stiu e schimbat.
Am baiat mare ce mai:))
TOcul sta in banca lui, a mai muscat asa cu una doua ideii aberante, dar nu rau si probabil a fost si de la oboseala acumulata.
Da, si eu am observat ca in starile de ocupatie maxima, n-am nici pe dracu, asa ma mobilizez. Cand insa e sa ma odihnesc sau sa ma relaxex, ei bine n-ai sa vezi. Nu pot! Asa ca incerc sa dorm, este singura posibilitate de a ma relaxa. Am avut si o perioada in care nu aveam rabdare, off si e destul de nashpa, ca nu puteam nici macar sa ma uit la un film. A trecut si asta e bine.
Cam atat despre mine.
Va doresc o saptamana usoara si fara TOC!
Pup toata gashca!

Gege, chiar asa, cum a spus Cata! Ne bucuram mult ca hrupul acesta a reusit sa te ajute atat de frumos.
Si eu tin sa reamintesc ca gratie lui Prozac m-am prins ce am. Am dat odata un search si am gasit un post de-al ei in care vorbea fix de ce imi trecea mie prin cap. Si uite asa, m-am prins usor usor ce e aia TOC, cum vine si ce face. Pt ca de fiecare daca cand ma apucau pandaliile, habar nu aveam cum sa ies din cercul vicios. Dupa catva timp i-am dat cu flit terapeutului meu care imi freca mintile cu psihanaliza lui de cacat, am inceput sa ma vad cu altcineva (dar terapia mea nu e terminata, deci Bravo, Cata!), m-am inscris aici si am inceput sa fac pasi!

Pe mine ma deranjeaza cel mai tare acum nu TOC-ul, cat anxietatea asta permanenta. Dar imi zic ca o sa treaca si asta intr-o buna zi. Am perioade in care imi freaca capul rau de tot. Acum, jumate de zi sunt bine, jumate de zi imi explodeaza capul. Dar, na, am si multe in capul asta!

Cata, spor la treaba!

Prozac, sigur ca ne-a fost dor de tine! Tare tare tare dor, dar ne bucuram ca esti pe val. Si eu am avut perioade in care nu puteam sa ma uit la un film ca imi era capul morisca, dar au trecut. Si stiu ca starile acelea nu o sa se mai intoarca. Am mai picat, dar mi-am revenit de fiecare data.

Ioane, cum e cu 100 de mii de euro?

buna tuturor...este cineva logat acum?as vrea sa imi spun si eu oful pentru ca sunt tare nelamurita...astept raspuns..multumesc mult

eu nu prea stiu sa umblu pe internet...poate ma ajutati voi..

chiar nu imi raspunde nimeni?:(...ca sa stiu daca mai postez sau nu acum sau sa revin alta data

Buna, de obicei era mereu cineva online. Dar poate te pot ajuta eu.

eu am 24 de ani, sunt casatorita si am o viata care in mod normal ar trebui sa fie plina de bucurii si liniste interioara..spun in mod normal pt ca mie nu mi se intampla asa...totul a inceput la mine atunci cand am dat bac-ul..pe fon de stres faceam atacuri de panica.,..greseala mea a fost ca nu m-am adresat atunci unui psiholog ci unui psihiatrtu care mi-a dat tratament cu seroxat...din prima clipa...ceea ce nu mi se pare in regula...am luat tratamentul 3 sau 4 luni..ma simteam ok...insa la orpirea tratamentuklui, cam dupa 1 an sau 2 au revenit starile..schema a fost aceeasi..din nou la psihiatru acelasi tratament pe perioada scurta 4-5 luni...pana cand m-am dus la psiholog...in momentul in care am inceput sa fac terapie a fost super bine...imi intelegeam starile, scapasem de ele...partea proasta e ca aveam si eu acele ganduri despre care spuneti voi...si anume ca pot face ceva rau mamei mele, iubitului meu, celor din jurul meu...ma speriau cutitele...aceeasi poveste.psihoterapia m-a ajutat enorm si am inteles ca eu nu voi ajunge niciodata sa fac asa ceva si din momentul acela acele ganduri s-au oprit...in schimb s-au declansat altele...legate de boala...insa ele au avut un motiv..imi iesisera niste analize proaste..atunci m-am speriat si am devenit obsedata de sanatate..am o frica teribila de boli..le-am luat pe toate la rand..pana si tulburarea bipolara..ma temeam sa nu am halucinatii sau chestii de genu...nu intelegeam de ce imi este atat de teama de aceste boli desi constientizam ca nu le am...acum incepe NELAMURIREA MEA: SI ANUME...a inceput sa ma obsedeze tulburarea obsesiv compulsiva.de cand am aflat mai multe despre ea de atunci am inceput sa am mai multe simtome..inainte neavand decat chestia cu cutitele si etc...intrebarea mea.de ce am idei si ganduri de cand am citit mai multe despre aceasta boala si nu de dinainte?am sua nu am aceasta boala?daca nu o aveam de ce am avut de dinainte acele ganduri care sunt specifice ei?cred ca sunt cam incoerenta pt ca vreau sa spun mai multe lucruri deodata.deci.,...am avut un simptom al ei de care am scapat..apoi m-a obsedat ideea ca as putea-o avea si in momentul ala s-au activat obsesii multe..la mine e mai multe efect-cauza.decat invers..intelege cineva ceva asta in cazul in care ar avea rabdare sa citeasca ce am postat?va rog sa va dati cu parerea..multumesc mult de ttot

acum am recitit ce am scris...sper sa primesc niste opinii care sa ma lamureasca cat de cat..imi afce bine sa stiu ca nu sunt singura insa imi face rau stiind ca nu exista solutie pt asta...decat medicamente...nu inteleg de ce nu se poate vindeca cu psihoterapie si rabdare...inca neg faptul ca as putea avea asa ceva..va rog sa ma ajutati..mi-au placut mult discutiile pe care le purtati aici.as vrea sa va stiu parerea...nu stiu cum sa vad unde ati raspuns, cum dau sa vad direct ce ati raspuns, asa cum v-am spus nu am mai postat niciiodata pe un forum...

Buna, imi pare rau, dar e foarte probabil sa ai OCD.Eu nu sunt psiholog dar simtomele seamana destul de bine.Mai ales ca spuneai si tu ca aveai genul de ganduri pe care le avem si noi.Chiar daca anumite obsesii (ganduri) se opresc la un moment dat apar altele in locul lor.Asa e boala asta.Nu cred ca e o chestie gen efect-cauza.Psihologul tau ce a spus in lagatura cu asta?Ce fel de terapie ai facut?

multumesc ca mi-ai raspuns...asta ma intriga cel mai mult..a spus ca nu am aceatsa tulburare...am doar anumite obsesii.am mers pe psihanaliza mai mult pentru ca nu prea dadea roade terpaia cognitiv comportamentala...acum e in vacanta tipa si nu mai am cum sa-i explic ceea ce simt acum..decat la telefon si nu e aceeasi chestie.nu stiu ce sa zic.,...inseamna ca sunt condamnata la o viata cu pastile si lipsita de fericire?ma termina gandul asta

stiu ca sunt negativista in momentul asta dar asta e ceea ce simt.sunt derutata, trista si simt ca nu ma pot resemna...eu nu aveam nimic.ce se intampla?de ce a trebuit sa aflu eu despre astfel de probleme, boli?cand nici nu stiam ce e aia depresie...sau de ce nu a ramas totul la stadiul de panica, anxietate?aia de ce se poate trata si asta nu?sa imi spuna si mie cineva de ce e bariera asta.toate sunt tulburari de anxietate...dar numai asta nu se vindeca...e singura care nu se vindeca..de ce?

Nu, nici nu se pune prolbema.Se trateaza si poti sa duci o viata normala.Totul e sa nu te panichezi.Poti sa-mi dai mai multe amanunte?De exemplu cam cat timp din zi iti ocupa gandurile astea?Cat de mult te afecteaza emotional vorbind?Ai ritualuri?

Te intreb pentru ca e foarte posibil sa nu ai OCD si nu are rost sa te sperii degeaba.

pai eu simt ca sunt acolo mereu...eu nu iau nici un tratament...am omis sa spun...am 2 ani de cand nu iau nimic absolut...si niciodata nu am luat calmante..doar seroxat.pe perioade f scurte si in cea mai mica doza posibila 20 mg.acum sa revin la ceea ce m-ai intrebat..nu am absolut nici un ritual.,..tocmai asta e..niciodata nu am simtit sa fac ceva de mai multe ori sau mai stiu eu cum...dar daca stiu ca asta e un simptom al bolii incep sa-l simt si sa fac...intelegi?desi inainte nu aveam nici o treaba.asta e ciudat la mine...de exemplu nu simteam sa stea fiecare lucru la locul lui, sa fie totul in ordine neaparaty insa de cand ma gandesc intruna la boala asta de atunci am si astefel de ganduri, adica ma deranjeaza daca sunt vase in chiuveta pt ca ma gandesc ca daca as avea intr-adevar aceasta boala m-ar deranja, dar pot adormi foarte bine fara sa le spal...pe moment ma deranjeaza.sau...stiind ca specific bolii e sa numeri pasi sa numeri mai stiu eu ce ei eu atunci incep sa am ganduri legate de lucrurile astea, insa niciodata nu ajung sa le si fac...eu sunt putin mai cu mot.la mine e mai ciudat asa nu ti se pare?de asta psihologul meu a zis ca eu de fapt nu am tulburarea asta...pt ca eu am inceput sa am simtpomele abia dupa ce am ajuns sa ma tem f tare de ea.singura chestia care ma face sa ma indoiesc de ceea ce mi-a spus este gandul acela ingrozitor ope care l-am avut acum 2 ani cu cutitele si cu faptul ca as putea face rau cuiva...asta ma intriga enorm..

Gandul respectiv (cel cu cutitele), l-ai mai avut de atunci?

si mai e o chestie...daca mi-ar spune cineva in momentul asta ca aceasta boala se vindeca foarte usor, atunci m-as teme si mai putin de ea si frica ar fi mai mica, nu mi-as mai crea simptome...fondul la mine este frica de boala...daca o am sau nu pe bune daca stiu.spune-mi cum e la tine fara a-mi descrie din ritualuri sau simtpome pt ca eu ma molipsesc f repede tocmai ce-ti spuneam, eu mi le atribui si mie, cum iti este tie avand aceasta boala, cum e viata ta...iei tratament si vei lua continuu?sau ce ti-au spus medicii?ca te vei vindeca?tu ai aceleasi sentimente ca mine, adica ai inceput sa fii constient de boala asta in momentul in care te deranjau gandurile sau in momentul in care ai citit mai mulote pe net despre ea?ai avut multe ganduri inainte de a sti despre boala?

nu, si il pot ignora complet pt ca mi se pare o aberatie..stiu ca nu voi putea face as aceva niciodata...m-a ajutat psihoterapia aici

cred ca te-am zapacit putin nu-i asa?imi cer scuze daca da

Deci la tine singura obsesie (frica) este doar ca ai putea avea boala asta, nimic altceva.Nu ai nici un alt simtom, care te-ar pute duce la concluzia ca ai OCD.

in mare parte da.am inceput sa am aceste simptome de cand ma gandesc la boala asta...o sa-i explic mai bine psihologului sa vedem exact ce si cum poate ma lamureste

Eu cred ca tu ai aflat intai de boala (nu stiu cum sau de unde), dupa care ai inceput sa te temi ca o ai.In mod normal se intampla exact invers.Ai niste simtome foarte nasoale(fara sa stii de la ce) care te conduc ulterior la un diagnostic.Parerea mea este ca nu ai OCD.E doar un fel de panica autoindusa, o forma de ipohondrie.Eu zic sa stai linistita si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca nu o ai.

Un sfat in legatura cu psihiatrii (si cu psihologii de altfel).Unii sint in stare sa-ti spuna orice numai sa-ti ia banii.Si debia atunci ai sanse sa ti se intample ceva nasol.

Tu consideri ca unii psihologi te mint frumos?chiar sunt curioasa ce parere ai despre psihologi...si in legatura cu ce ai spus tu ca s-ar putea sa nu am toc, ma rog la d-zeu s anu o am, insa de ce am avut acele ganduri nasoale...alea au fost inainte de a sti de boala...vezi?asta e ce ma roade pe mine...poate au fost simple obsesii, temeri ca daca am fost ma psihiatru nu mai sunt sanatoasa...eu stiu...oricum multumesc ca ai citit tot ce am scris, , , , astept raspuns la intrebarile pe care ti le-am adresat.tu cati ani ai?

Da, pentru unii psihologi esti doar o sursa de bani, un client care trebuie pastrat cat mai mult timp.Altii nu sunt asa.Din cauza asta spun ca trebuie sa fii foarte atenta atunci cand alegi un terapeut.Tu spuneai ca initial te-ai dus la un psihiatru.Eu cred ca nu e o idee buna.La psihiatru ajung doar cazurile foarte grave, care nu gasesc o rezolvare la psiholog.Ei au niste metode mai radicale, care pot la fel de bine sa te dea peste cap de tot.Eu zic ca mai bine te duci la psiholog.

In legatura cu OCD-ul.Poti sa intrebi pe oricare dintre prietenii nostri de aici, daca il aveai cu adevarat, stiai sigur.Simptomele sunt atat de clare incat nu ai cum sa nu te regasesti in ele.Un simplu gand pe care l-ai avut acum 2 ani nu inseamna nimic.Daca nu mai sunt si alte lucruri (pe care poate ti-e jena sa le spui) eu cred ca nu ai OCD.Apropo tie ce diagnostic ti-a pus psihologul, e foarte important.

Eu sunt Andrei, am 33 de ani.Am din pacate si vre-o 5 ani de experienta cu OCD, suficienti incat sa-ti spun ca din puncul meu de vedere poti sa te linistesti si sa-ti scoti ideea de OCD din cap.

Hello, am facut ieri un comentariu si nu s-a postat.

Andrei, te voi contrazice. La psihiatru nu ajung numai cazurile foarte grave. In momentul in care iti pui problema sa mergi la medic, inseamna ca anxietatea te deranjeaza destul de tare si ai nevoie de ajutor. Asta nu inseamna ca esti un caz foarte grav. Ce e un caz foarte grav? Eu, una, am fost si internata, m-am dus de buna voie cu ani si ani in urma ca nu mai suportam anxietatea. Si atunci nici vorba de TOC, habar nu aveau aia ce am. Pe parcurs si pt ca n-am avut nici parte de ingrijirea potrivita, a evoluat porcaria asta intr-un toc "frumusel".
Parerea mea este ca in momentul in care te simti naspa trebuie sa te duci la medic si trebuie sa vezi si tu cum se comporta medicul ala cu tine si daca te ajuta realmente cu ceva. Mie imi treceau simptomele si, cand ma apucau iar, din ce in ce mai suparator, tot aiurea ma tratau.
Am dat de medici competenti ca si de medici si psihologi incompetenti. Nu e o regula. Un medic/psiholog serios nu te cheama doar sa iti ia banii o data pe saptamana. Cum a facut Cata, terapeuta ei a considerat ca a terminat, n-a mai chemat-o.
Si eu o sa discut cu a mea despre rarirea sedintelor. Dar stiu ca daca o sun raspunde, daca am nevoie de ceva e acolo si nu face fite de psiholog cu ochii pe ceas ca gata, ti-a expirat timpul.

Cineva, eu cred ca ai o tulburare anxioasa, habar n-am de care. Suna a obsesii care cauzeaza anxietate, dar numai medicul poate sa-si dea cu parerea pe treaba asta. Si eu m-am temut ca am ba schizofrenie, ba nu stiu ce... pana m-am calmat si am priceput ce am, adica TOC, m-am prins ca nu e chiar asa de negru dracu pe cat pare si mi-am "bagat mintile in cap". Eu nu pot sa-ti spun ca e TOC, dar mergi si vorbeste de-a fira-n par cu cineva priceput. Sigur o scoti la capat. Mult curaj!

Salutare tuturor,
Cineva bine ai venit printre noi!
Aici nu vei gasi un diagnostic, pentru ca nu suntem specialisti, dar vei gasi mult suport si incurajari din partea noastra.
Cum bine te-a sfatuit Andrei, mergi sa te vada cineva priceput.

Acu sa-ti zic cateva asa din experienta mea, poate te ajuta. Cu ani in urma era super-ingrijorata ca imi voi pierde mintile si ca atare voi face rau copilului meu, chestiunile astea erau strans legate intre ele si mergeau mana in mana una cu alta. Ca atare, eram preocupata cum sa evit sa fiu in preajma obiectelor ascutite ?(le ascundeam si evitam sa le folosesc) si ruminam cu orele la ce s--o intampla cu mine dupa ce imi voi pierde mintile!
Rezultatul era o oboseala psihica ajunsa la extenuare, plus anxietate (frica) care uneori poate lua forma destul de puternica.
N-am stiut si nu m-am gandit nici-un moment ca n-am de unde stii ce se va intampla in viitor si TREBUIE SA INVAT SA TRAIESC CU ACEASTA INCERTITUDINE.
Aici e tot "spilul" bolii anxioase, sa inveti sa traiesti cu incertitudine. Pentru ca asa este, pina la urma, n-ai de unde sa stii ce va fi peste o luna, juma de an, un an samd.
Noi, anxiosii, vrem si consideram ca daca ne gandim sau procedam la anumite ritualuri putem controla totul sau, macar un ele ganduri care nu ne dau pace. Ei bine, nu-i asa.
Trebuie sa "let it go", sa inveti sa traiesti cu gandul ca nimeni nu are de unde sti ce anume va fi maine samd.
Asta e unul din lucrurile pe care daca le inveti, vei reusi sa treci peste anxietate.
Pare simplu, dar nu este deloc, daca ar fi asa...n-ar mai exista TOC...
Insa in timp iti va diminua anxietatea si vei putea duce o viata mai linistita.
Retine, nimeni din lumnea asta n-are cum sa stie ce va fi maine, asa si noi n-avem de unde stii daca maine sau peste ani mai avem mintea intreaga.
Neplacut., dar asta e adevarul.
Fug copii...

Sophie, ai dreptate, la psihiatru nu ajung numai cazurile foarte grave.Din ce stiu eu un psiholog este mai mult un sfatuitor, pe cand un psihiatru este cu adevarat doctor.Cand am zis cazuri grave m-am referit la acele cazuri in care ai pierdut total controlul si simplul dialog pe care il ai cu psihologul nu mai ajuta(schizofrenie, paranoia, etc.).In general oamenii se duc intai la psiholog si apoi la psihiatru, dar intradevar asta nu e o regula.Nu cred ca toti medicii sunt rai, spun doar ca trebuie sa fii atent(a). In rest sunt total de acord cu ceea ce ai spus tu si Prozac.

pentru prozac Cum poti sa inveti sa traesti in incertitudine, si daca poti sa-mi explici mai in detaliu, ce inseamna asta, si cum sa ne adaptam la metoda asta?