Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Katalyna, am avut ritualuri, dar mai mult mentale, care sunt mai severe decat cele open.Da, se pare ca prin tratament mi-au disparut.
Poate raspund si ceilalti.

O zi frumoasa!

Am mai uitat sa te intreb un lucru, cam in cat timp (cu aproximatie) si-a facut efectul tratamentul pe care il urmezi?
Vad ca nu mai primesc si alte raspunsuri..
Multumesc frumos!

si eu ritualuri mentale am avut si inca am.dar nu am fost constient de ele in sensul in care doar acum dupa ce am vb cu medicul mi-am dat seama ca erau ritualuri. ex. imi ziceam rugaciunile si imi veneau in minte ganduri urate si ma apucam de la inceput sa le zic din nou.eu dupa o luna de tratament ma sumt mai rau ca la inceput, ganduri rele, durere cap, inclestare si durere maxilar, tramurat, greata. eţc. dar le pun pe seama anxietatii.

Buna!
Claudiu, ramane de vazut cum iti va merge cu doza marita, sa stii ca daca nu iei doza necesara, nu are nici un efect medicamentul. Eu de zgarcita ce am fost ca dadeam foarte mult pe cipralex si nu mai aveam bani pt alte mici placeri, luam numai o pastila, in loc de doua si evident ca nu imi era bine.
Poate si asta e cauza pentru care tu aveai anxietate, desi erai pe tratament.
Eu oricum am luat decizia sa ma duc la dr, am luat trimitere de la dr de familie si vineri imi fac programare. Am cunoscut aici pe forum o doctora foarte, foarte draguta, si faptul ca raspunde la telefon (cand poate as avea nevoie) ma incurajeaza sa merg in directia asta.

neata.cum va simtiti azi? eu inca ma simt rau, parca tot mai rau.vroiam sa va intreb daca e normal sa mi se para ca aud diverse sunete, parca si soapte.asta ma doboara acum.a-ti trait asa ceva?mi-e frica sa nu dau in altceva.toate bune

si LA MULTI ANI tuturor doamnelor si domnisoarelor!

Multumim!
La multi ani de ziua femeii!
Cum te mai simti, Claudiu?

rau ( vezi te rog putin mai sus)

I-ai spus lucrul asta medicului? Daca nu, suna-l si lamureste-te, evident ca nu e normal. Poate fi efectul medicamentelor, sau poate nu. Asta e parerea mea.

La Multi Ani si voua dragelor.

Claudiu, ti se pare, ai vb cu dr tau? El ce zice, poti sa-l suni?

Eu nu cred ca auzi nimic, cred ca ti se pare...
mama ei de anxietate...

si eu cred ca mi se pare mai ales in cazul soaptelor.chestia e ca am auzit ieri ceva (care poate venii) de oriunde si atat mi-a trebuit.m-am speriat si de acolo tot circul.aseara la fel sunete care puteau venii de oriunde (parca au fost tipete) si pe langa asta am mai si visat ceva de genul si uite asa m-am trezit " foarte bine " de dimineata.pe medic pot sa-l sun dar sa nu zica saracu uite si la nebunu asta.diseara ma duc la psihoterapie.

I-auzi, sa nu suni dr sa nu spuna "uite si nebunul asta", pai e mai bine atunci sa te chinui cu gandul ca auzi sunete si soapte?! Eu l-as suna imediat ce mi s-ar parea ceva in neregula, ca doar de aia e dr psihiatru.Si nu toti care apelam la ei suntem nebuni.
Am senzatia ca tu "vrei" sa iti gasesti ceva grav, creierasul tau in directia asta functioneaza "nu se poate...sigur am ceva nasol, uite, aud soapte, asta a fost, sunt bolnav!!!"
Scuza-ma de indiscrietie, dar ce diagnostic ai?
Pe mine de ex m-au gasit cu sindrom anxios generalizat (ceea ce banuiesc ca ai si tu), din asa ceva nu se poate ajunge la schizofrenie, dar tu parca iti doresti sa ai ceva, te legi de orice sa te convingi de asta.
Nu te mai macina asa, suna medicul si cand vei avea confirmarea lui ca nu esti nebun, gandul asta va disparea cu siguranta.

Claudiu, mi-ai amintit de prima mea vizita la psihiatru care a inceput asa:
Dl dr cred ca am o problema. Mare! Am innebunit! Va rog sa ma internati ca eu nu mai sunt normala! uitati eu am gandurile astea si astea...samd"

S-a uitat la mine lung, m-a ascultat si apoi usor a zambit si mi-a zis, "ce bine ar fi doamna, ca toti bolnavii mei sa vina asa benevol sa se interneze!" Cum sa va internez doamna pentru niste ganduri?

Iti dau cuvantul meu ca asa a fost si uite daca atunci am trait o tragedie, acum imi amintesc cumva zambind.

parca ai fi nevasta-mea. :)))) am nevoie de astfel de " critici" poate na trezesc si eu. sunt diagnosticat cu toc de o luna si ceva si crede-ma nu as vrea sa fiu bolnav. intradevar dupa toate trairile din timpul asta in care m-i s-au intamplat si am trait atatea sentimente (in fiecare zi traiesc ceva diferit) inca am frica sa nu am ceva mai grav si asta ma distruge.nu stiu tu cum esti dar eu inca mai am multe intrebari de pus si multe de clarificat.nu as vrea ca, creierul meu sa gandeasca in aceasta directie si pentru asta trebuie sa lupt,

Claudiu, nici unul dintre noi nu vrea sa fie bolnav, asta clar!

Asa este la inceput, vrei o gramada de raspunsuri, din pcate nu la toate vei avea un raspuns si ca atare va trebui sa te obisnuiesti cu asta si nu, nu te mint ca va fi usor. Dar vei putea merge mai departe, a sa cum o fac si eu, si x sau y.

Trebuie sa mergem mai departe, sa ducem aceasta "cruce".

E firesc sa ai alte trairi acum, nu stiu de ce si inca n-am primit raspunsuri, de ce te simti mai rau, ca apoi sa te simti bine.

Sanatate si sa ne zici ce facusi la dr.

Nu e nici o cruce la mijloc, SUNT DOAR EFECTELE unor stari si situatii grele intamplate demult, fara voia si consimtamantul vostru (erati copii).


Claudiu, nu ai nimic, stai linistit, sunt doar niste suferinte care au ajuns la paroxism.

Toti sunteti intregi la minte, doar ca din pacate niste situatii si evenimente din viata voastra v-au adus in stadiul acesta de suferinta crancena.
Solutii sunt, insa nu uitati ca de la un prag incolo al suferintei psihice, e foarte greu sa rezolvati o astfel de problema doar intr-un singur fel, asa cum o faceti majoritatea dintre voi.

Degeaba luati pastile daca nu ajungeti la puroiul psihic care va otraveste viata!

Din fericire, exista oameni pregatiti care stiu cum sa combata si sa anuleze niste mecanisme distructive implantate in timp in psihicul vostru. Nici o metoda nu va da roade facuta de una singura. Trebuie sa atacati problema din toate partile, dar mai ales trebuie sa ajungeti la CAUZELE care au declansat-o.

Este un basm si o minciuna uriasa ce spune psihiatria, cum ca voi ati fi defecti genetic. Defectuos a fost modul in care vi s-au implantat anumite informatii GRESITE, nimic mai mult. Iar un medicament nu are cum sa rezolve niste conflicte psihice, acolo numai un psihoterapeut hipercapabil poate ajunge!
Din pacate, nu aveti incredere in asa ceva, iar asta va prelungeste agonia.

Probabil ca va veni si momentul in care veti ajunge la o saturatie, cand veti realize ca miile de pastile nu v-au vindecat, ci v-au creat numai daune si dependente. Probabil ca doar in acel moment va veti intoarce capul catre psihoterapie, singurul domeniu care merge pe cauze, si nu pe simptome.

Duceti-va inapoi in copilarie si veti vedea ca la baza acestor afectiuni pe care le simtiti acum, ca adulti, exista batai, pedepse urate, amenintari cu moartea, cu abandonarea, exista mesaje verbale si nonverbale care v-au desfiintat, v-au anulat dreptul la exprimare, la existenta, v-au interzis sa ganditi, sa simtiti, sa va exprimati asa cum simteati voi. Tot atunci vi s-a inoculat un mod de gandire si actiune neconforme cu personalitatea si individualitatea voastra.

Acum, ca adulti, sunteti o contradictie totala intre ceea ce vi s-a cerut sa fiti si ceea ce vreti voi sa fiti!
Toate gandurile, obsesiile, ritualurile nu sunt decat mecanisme de aparare pe care creierasul de copil le-a pus scut in fata amenintarii, in dorinta de a rezista si a supravietui ("trebuie sa fac de 19 ori un lucru, altfel voi muri"). Numai ca acel copil nu avea informatiile si personalitatea adultului de azi, ca sa se protejeze CORECT in fata pericolului. A creat si el ce-a putut, cu mintea lui de omulet neformat si mai ales singur in fata pericolului.

Imaginati-va ca scutul acela de aparare nu concorda cu realitatea in care traiti ca adult, de-aceea e nevoie absoluta de un psihoterapeut care sa va aduca la un nivel de perceptie corect al lucrurilor si mai ales sa va ajute sa anulati acele mecanisme care si-acum isi fac de cap in psihicul vostru dupa atata timp.

Anxietatea de azi vine din frica declansata in copilaria voastra de a nu muri, de a nu fi abandonati, de a nu ramane fara hrana, haine, adapost, parinti. Nu poti combate anxietatea (si nu numai) cu pastile pentru ca ar fi ca si cum ai linisti un copil sa nu mai planga dandu-i o bataie (taci, ca altfel te bat/ iti dau pastile, draga anxietate, ca sa ma lasi in pace). Copilul va tacea, de frica, dar starea prin care a atentionat ca se intampla ceva cu el, nu va disparea, dimpotriva, se va agrava, pentru ca nu va mai avea curajul sa atraga din nou atentia, de frica unei alte batai. La fel si anxietatea, aparent va "tacea" la pastile, dar cand va trece efectul, va aparea din nou.

Lupta pentru insanatosire doar prin medicamente este o amagire crunta.
Pacat ca multi dintre voi veti realiza asta cand nu veti mai avea puterea sa va lasati de ele si nici forta sa invingeti boala corect, atacand-o la radacinile ei.
Numai cu un psihoterapeut puteti sa intelegeti cauzele care v-au creat in timp toate simptomele si mai ales de ce se manifesta sub forma acestor efecte pe care le aveti.

Voi, cei cu tulburari deosebite, TREBUIE SA VA REDOBANDITI IDENTITATEA!
Identitate care v-a fost calcata in picioare si chiar anulata!
Voi traiti in dezacord cu inima si dorintele voastre, de-aceea psihicul se revolta, pentru ca sunteti produsul cuiva, sunteti copia cuiva in gandire si simtire, nu sunteti ceea ce ar fi trebuit sa fiti conform personalitatii voastre, eul vostru a fost amputat sau modificat grav.

Claudiu, halucinatiile pe care crezi ca le ai sunt o forma extrema a unor agresiuni pe care le-ai trait candva sau poate inca le mai traiesti. Cumva, continui sa traiesti intr-un mediu nociv, cu oameni care te desfiinteaza sau inca iti transmit mesaje distructive fara sa-si/sa-ti dai seama? Daca da, ai doua variante: ori te duci la psihoterapeut sa-ti descifreze toate aceste mesaje, astfel incat sa le poti atenua rezultatele devastatoare (asta in cazul in care nu poti parasi mediul), ori pur si simplu elimini cauza, adica acel mediu.
Daca nu e asta si sunt doar otravurile din trecut, atunci tot cu psihoterapeutul ai treaba.

Un om care a ajuns la halucinatii auditive inseamna ca a fost sau inca este un om teribil de agresat psihic!

Partea buna este ca si in acest stadiu, daca iei masuri urgent, poti scapa de ele si poti ajunge la normalitate. Dar numai in conditiile de sus (psihoterapie si plecarea din mediul otravit). Altfel, doar cu pastile, nu faci decat sa amani putin ceea ce stiti deja.

Nu te speria, esti un om normal, iar ceea ce simti nu sunt decat suferinte ale psihicului si sufletului. Inima si mintea ta urla de durere si neputinta, asta e strigatul lor de ajutor, pentru ca forma in care au fost asezate amandoua de catre cei care te-au creat si modelat nu e aceeasi cu natura si identitatea ta din nastere si gene!
Iar modalitatea prin care se manifesta sunt aceste halucinatii, obsesii si tot ce mai simtiti voi cei de aici.
Rezolva-le cum trebuie si vor disparea.


P.S. Nu va afundati in religie, ar fi cea mai proasta decizie pe care ati putea-o lua!

Religia din carti nu va ofera raspunsurile la CAUZELE suferintelor voastre, dimpotriva, va afunda si mai rau. In stadiul in care sunteti, aveti nevoie de toata libertatea de a intelege toate mecanismele care va distrug.
Religia nu face decat sa va impuna reguli, altele pe langa cele de care ati avut parte toata copilaria voastra si care v-au dus la dezastru.
O minte libera si independenta este o minte sanatoasa!

Tot cu stiinta trebuie sa mergeti mana in mana!

Inca un motiv pentru care consider psihiatria o pseudostiinta.

http://www.descopera.org/experimentul-rosenhan/


In schimb, tot respectul din lume pentru psihologia si psihoterapia adevarata!
Astea redau cu adevarat viata unui om!

Buna,
Asa e ciorapel, de acord cu tine. Lumea apeleaza la medicamente pt ca este cea mai la indemana solutie, cea mai rapida si cu efect imediat.
Eu am constatat pe pielea mea ca odata ce nu mai iei aceste medicamente, calvarul se intoarce.
Dar cum ai spus si tu la unul dintre comentariile postate, nu orice psihoterapeut poate sa te ajute (mai ales unul care are propriile frustrari), iar cei adevarati sunt rari si destul de greu de gasit...
In weekend m-am simtit groaznic, nu am putut sa ma ocup mai deloc de fata mea, traiam (si traiesc) o stare de derealizare, cred ca as putea zace in pat zile intregi fara sa am nevoie de apa sau mancare, sau sa vad pe cineva...destul de grav zic eu..
Si tot nu inteleg de ce totul a inceput dupa nastere, nici inainte nu eram un munte de fericire, dar dupe ce am nascut nu am mai gasit pic de bucurie in viata asta. Copilul mi l-am dorit, am facut tratamente hormonale, histerosalpinografie la trompe, tot ce se putea face, si cand in cele din urma am obtinut ce am vrut, a dat depresia iama in mine..e incredibil de complicata mintea omeneasca..

Si eu m-am simţit foarte rău sa ştii.sedii am fost La phitoterapeut si mi-a confirmat toc-îl eu parca dau in altceva.pe lângă faptul ca AUD sunete ciudate, ieri am ieşit afara si am văzut La cineva ochii roşii ca La al rău.ei si de aici s-a terminat weekendul meu.mi-e frica sa mă uit si La fiul meu sa nu-i vad ochii roşii deşi ştiu ca nu e ASA.mi-e frica sa nu cred ca e cel rău si sa-i fac ceva rău.m-am saturat, in fiecare zi altceva.nu mai suport.s-a mai confruntat cineva cu ASA ceva?

Claudiu, cu medicul psihiatru trebuie sa discuti treburile astea, el este in masura sa iti puna diagnosticul, nu cu pshioterapeutul.
Scurteaza-ti suferinta si suna-l! Pe psihiatru!!

L-am sunat.exista posibilitatea ca sertralina sa nu mă ajute.o sa iau de mâine 200 si dacă nu schimbam tratamentul.

Perfect, sa ti-l schimbe. Poate ca era si trecut in prospect la efecte secundare halucinatii vizuale, auditive, mai ales ca spuneai ca l-ai citit...
Medicamente pacatoase, uite ce fac.
Si eu tot asta intentionez sa fac, sa incep sa le reiau...nu merge nici cu ele, nici fara ele, are mare dreptate ciorapel...

Claudiu, uite, o prietena imi transmite pentru tine, sa mai ceri pererea altui medic. Deci du-te si la altul, vezi ce spune, poate ca nu doza e de vina, ci medicamentul in sine, care ar trebui urgent schimbat.

Claudiu, i-a legatura cu medicul tau si spune-i aceste suferinte.
Noi aici incercam sa te ajutam cat putem cu o vorba buna. Pina la urma, tot medicul e cel care ajuta.

Te rog, fereste-te cat poti sa citesti/vezi /auzi orice cu caracter violent pentru ca esti putin sensibil in perioada asta. Roaga-te ca fara Dumnezeu nu suntem nimic si i-a legatura cu medicul tau.

Sanatate multa!

Am luat legătura si mi-a mărit doza de sertralina La 200.sa vad cum mă simt si peste câteva zile îl sun din nou.poate trec pe cipralex.mă sperie aceste trairi.

daca poti, citeste ceva sau dormi cat mai mult posibil, pina ce aceste stari dispar. Off

Da ştiu.. Offf. Ştiţi ce vroiam sa va întreb?voi ATI trecut prin starile astea?

Cipralexul mie nu mi-a facut nimic, era ca si cand nu luam tratament. E adevarat, nici efecte secundare in afara de foame nu aveam, dar cine stie, fiecare organism reactioneaza in felul lui la acelasi stimul..

claudiu, aveam tot felul de pareri la inceput. sincer, ma tot verificam sa vad daca vad chestii, daca aud chestii si tot asa. sincer iti zic.
D'asta incerc sa iti comut cumva atentia catre lucruri care poate inainte te atrageau.

Imi amintesc ca imi era f rau intr-o perioada, extrem de rau...si asa rau cum imi era am pus mana pe o carte si am citit-o. Fortat, nu de placere! La sfarsit am realizat ca, catusi de putin m-a ajutat cititul acelei carti.
Nu spun povesti, ajuta orice sa nu te mai gandesti.

Ochi rosii eu nu cred ca ai vazut, a fost doar o parere. Daca ai fi vazut, nu ai fi fost asa de speriat.