Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Alina, medicamentele astea de tip SSRI (Zoloft, Cipralex, etc) sunt destul de ciudate in sensul ca nu functioneaza in acelasi fel la toata lumea si in unele cazuri pot face mai mult rau decat bine.Sfatul meu e ca odata ce ai gasit medicamentul potrivit pentru tine sa nu mai renunti la el.Medicamentele mai au si o serie de efecte secundare cum ar fi insomnia sau scaderea apetitului sexual dar (in cazul meu cel putin) au disparul repede.
Insa "curiozitatile" de care vorbeai mi se par periculoase si trebuie sa incerci sa renunti la ele oricat ar fi de greu.

Vivi, ma bucur ca esti ok.Saptamana trecuta am crescut doza de prozac la 30 mg/zi.Nu stiu daca e prozacul, terapia sau ambele dar ma simt din ce in ce mai bine.Imi pare rau ca nu pot sa-ti dau un raspuns mai clar dar nici eu nu-mi dau seama exact :-).Cel putin nu mi-a facut nici un rau asa ca deocamdata o sa continui sa-l iau.

Valentino tu ai o problema de ordin fizic si forumul asta e pentru cu totul alte probleme.Incearca la "Boli ale oaselor, muschilor si articulatiilor " tot aici pe site.

Din ceea ce expun eu aici Andrei..si te rog sa iei in considerare..situatia mea inainte de ssri...caderea parului..plans incontrolabil ca urmare a caderii parului...sindrom postmentrual.era clar ca nu e vorba de toc.Dar...odata cu tratamentul nu mai stiu nici eu in ce am dat.Clar e ca mi-au facut foarte mult rau, deloc bine.Ideea e ca mie imi vine sa pun in practica obsesia cu gatul...chiar daca acum nu mai e cazul.A ramas frica aceea ca va reveni obsesia.De asemenea odata cu aceste mediacamente a aparut o oarecare ideatie suicidara...nu ca as pune-ao in practica..dar exista sentimentul ca as putea sa imi fac rau.Din ceea ce am citit despre toc.la cei diagnosticati obsesia ramane la nivel de gand...nu se pune niciodata in practica...si exista compulsie.M-am dereglat de tot...si sper ca nu ireversibil.Eu sunt o persoana activa..muncesc cu placere.fuga la psihiatru am dat-o in perioada in care nu munceam si am avut timp sa citesc forumuri si sa ma identific cu tot felul de probleme.Si uite la ce-a dus plictiseala mea!Cu fevarinul e mai bine...nu am simtit dupa 1 saptamana ca le retul ca innebunesc...dar dupa 2 luni tot nu sunt eu.Ce e ?

nu stiu alina, dar un medic ar trebui sa iti explice pt ca cu siguranta tulburarea ta face parte din sfera psihiatriei, inteleg si eu am avut si poate mai am ceva asemanator cu al tau, obsesia se rezuma la gand si la teama de ati face rau exista acel sentiment dar care nu se vor materializa niciodata, si cred ca daca nu exista compulsii exista si obssesion pure, intreaba medicul tau incearca si psihoterapie merge bine, incearca si niste analize la glanda cine stie poate de acolo porneste , dar sincer eu zic ca seamana mult a toc, acum ca ma insel sau nu nu stiu dar intreaba mai bine un specialist explicandu-i exact starea ta , nu-ti fie frica nu te va face nebuna asa ca numai bine

Alina, sigur nu e ireversibil.In ziua de azi se trateaza cam orice dar in primul rand iti trebuie un diagnostic corect.Nu mai citi pe formuri despre alte boli, pentru ca o sa ti se para ca le ai pe toate.Ai nevoie doar de un medic bun si de rabdare si o sa se rezolve problema.Experientele de genul asta te schimba si nu ai cum sa mai fii cea de acum 6 luni sau un an.Dar nu e nimic rau in asta oamenii se schimba mereu.Important e urmezi un tratament adecvat care sa te ajute sa-ti regasesti echilibrul.

andrei tu ai insomni din cauza prozacului?
nu stiu intreb ca la mine exista.

Alina, Andrei ti-a dat un raspuns bun. Habar n-am de ce te intrebi tu lucrurile alea, o fi o expliactie si pt ele.
Am stat si eu odata in cada sa vad cat rezista corul la apa fierbinte. Eram pustoaica... m-am lasat de "meserie" cand am vazut ca era sa crap. A fost o prostie de copil.

Eu zic sa vorbesti despre asta cu medicul tau si sa spui de simptomele secundare pe care le-ai avut. Eu am luat cateva pastile de zolofot odata si am crezut ca mor. Altii s-au pus pe picioare cu Zoloftul. Vorbeste in detaliu cu medicul tau. Povestea asta pare sa fi pornit de la niste chestiuni hormonale. Nu stiu sa zic daca ai TOC sau poc sau altceva :-) De suferit suferi si intr-un fel sau altul trebuie sa se rezolve. Daca nu te intelegi cu medicul, vezi altul. Sanatate!

Multumesc tuturor pentru raspunsuri...voi face acele analize hormonale sa vedem rezultatul.Curioasa sunt si eu si am fost dintotdeauna..dar curiozitati tampite nu am inainte de aceste medicamente.E foarte interesant ca nu am fost anxioasa niciodata, nici depresiva...nu m-am nascut cu un fond psihic fragil, si nici nu mi s-a intamplat ceva grav care sa ma faca sa ma schimb.Credeti ca boala psihica, se poate instala asa dintr-o data fara sa fi avut un fond psihic fragil...sau anumite traume..evenimente nefericite?Imi e teama sa nu ma treaca pe neuroleptice...desi daca stau sa ma gandesc ca la jumatate de mirzaten am lesinat..la un asemenea antidepresiv, , , ma ia salvarea...doamne in ce m-am bagat, , ,

Daca va povestesc ce experimente faceam pe pielea mea cand eram mic va cruciti, dar nu vreau sa dau nimanui idei:-).
Alina inafara de un psihic fragil, o trauma sau ceva genetic nu stiu alte cauze care pot declansa o boala psihica.Dar inca odata, tu nu pari un caz atat de grav incat sa te bage pe cine stie ce medicatie.Daca gandesti asa nu faci decat sa intretii starea de rau.Capul sus si fii un pic mai optimista :-).

Vivi am avut insomnii cateva nopti dar slava Domnului am scapat.

Sophie bonjour, esti ok?

Inca ceva:nu am avut niciodata probleme cu somnul...adorm repede...si pot dormi si ziua.Nu mi-a fost afectata in nici un fel activitatea, mai putin cand au aparut efectele adverse dupa 2-3 saptamani, nu puteam manca si prin urmare eram si foarte slabita.Interesant ca majoritatea SSRI au efect advers cresterea in greutate...eu am slabit vreo 6kg insa.

Andrei nu ne spune...ca am mai citit pe un forum de un baiat care si-a pus o punga pe cap...si ma intrebam...hmmm...cum se intampla toata chestia asta...Doamne sunt un copil prost...de 23 de ani care traieste acum experientele copilariei.Doar ca experimentele mele...sunt tampite si deloc intersante:)...rasu/plansu.Sa va povestesc ca l-am implorat pe dr.sa imi prescrie xanax..ca am zis ca toata lumea scrie de el..o fi o minune..am baut unul..nu am simtit nimic :)))).asta inseamna ca sunt psihopata cred...ca un om normal avea o reactie la el.I-am povestit psiholoagei care mi-a eneunt urmatoarea poveste:Un om racit ia un antibiotic si in cateva zile ii trece, e posbil sa aiba anumite efecte adverse, dar ptr ca in cateva zile te scapa de raceala, aproape ca nu le bagi in seama.Si zicea ea, acum cazul tau:ai luat antidepresiv fara sa ai nevoie, e clar sa ai doar efecte adverse si doar de acelea sa te plangi.Nu au unde sa iti faca bine.Dar ipoteza mea e diferita...am innebunit subit, si de cate luni iau medicatie nu am decat efecte adverse, sunt vai mama mea.Ma sperie si aceasta ideatie suicidara care mi-au dat-o.Si imi provoaca crize nemaipomite de plans.Ii si vad pe ai mei suferind ingrozitor.Ma tot gandesc de ce cate luni nu am lucrat si mi cadea si parul.nu imi gaseam nici de lucru, aveam si licenta.nu aveam astfel de idei.Imi e friza de dezechilibrele care au putut aparea.

Salutare
Alina_??, sfatul meu, mergi la un medic si spune-i lucrurile pe care ni le-ai zis noua. NU, nu suferi de-o boala grava, dar un sfat competent il primesti numai din partea unui medic specializat.
Si, poti sa-i sugerezi ca nu vrei neuroleptice, in cazul in care ti0ar sugera asa ceva. Pina la urma, nimeni nu e obligat sa dea unui pacient anumite pastile cu de-a sila. Zic si eu.
IN tot cazul, daca cu AD te simti bine, esti pe drumul cel bun!

Va salutez cu drag pe toti. Am avut anxietate mare si dureri de cap, o fi de la vreme nu-sh.
Maine am expunere, adica raman singura cu fii-miu juma de noapte, asa ca am nevoie de suportul vostru. Stiou ca nu se va intampla nimic, stiu 100%, dar stiti voi fuziunea gand tampit=actiune nu-mi da pace, plus anxietate la greu.
Va imbratisez pe toti
Prozac

Buna Andrei, sunt ok. Am avut cateva zile agitate dupa o cearta monstru cu sormea, dar sunt ok. Uneori lumea e foarte ciudata si nesimtita. Nu mai dezvolt subiectul!

Alina, ce-a zis psiholoaga aia e o prostie. Cu totii am avut efecte pe care poate nu le-am dorit de la diverse medicamente. Si mie mi-a zis o doctorita de se crede eminenta, ca normal ca am avut efecte, daca n-am nevoie de ele. Saraca de mine, aveam nevoie in primul rand sa ma linisteasca, sa-mi explice ce e aia, si sa-mi prescrie medicatia corect. Daca nu ti-e bine cu medicul acela, du-te. la altul..

Prozac, umerii sunt aici. Ce-ti trece tie prin capusor? Hai sa ne povestesti dupa ce-a trecut noaptea cu pricina cam ce s-a intamplat, ok? Pupici si sa stii ca mie mi-e drag baiatul tau care e tare manierat cand raspunde la tel si-mi spune frumos unde esti si de ce nu poti vorbi. Foarte dragut! Asa ca, draga mea, vezi si tu, poate pui un film simpatic, gasesti vreo lectura haioasa pt seara de maine. Pup inca o data!

Va multumesc inca o data tuturor pentru sfaturi, incurajari.II voi povesti psihiatrului...ce traiesc de cand cu medicamentele, si va sti el ce sa faca.O sa incerc sa nu mai activez pe forum...deoarece in acest fel imi atribui toate afectiunile.O sa treaca toate...sper ca sunt doar nelinistile varstei.Dr. mi-a spus ca atunci cand voi avea copii.nu voi avea timp sa ma plictisesc si nici sa ma documentez toata ziua, despre afectiuni pe care nu le am.Acuma numai Dumnezeu stie.Va doresc tuturor numai bine!Sunteti niste oameni cu adevarat deosebiti.si o incurajare:sunt sigura ca sunt atatia oameni cu obsesii...pe care din afara noi ii vedem perfect normali, cum de altfel ne vede si lumea pe noi!Pana la urma cine stie ce inseamna sa fii normal.cine stie ce inseamna sa fii fericit.Sa ne ajute Dumnezeu!

Scriu si eu azi...k nu stiu cat o sa am timp saptamana asta...Am fost la o sedinta de terapie la un psiholog cu care am vb inainte de a-mi trimite sophie numerele de telefon.E foarte ok tipa...si mi-a spus ca ce am eu se rezolva cu nitica terapie...si ca ajung "la nebuni" doar daca vreeau eu asta.In rest, ce sa va mai spun??.A venit primavara la Iasi si e cald si bine...acusi trebuie sa plec la ore...si cam atat dragii mei.Aaaa...nu v-am spus de nepotica mea...e o frumusete.iar bebele mic de la mine din burtik cred ca abia asteapta sa iasa...va pup mult si primavaratec dragilor...multa sanatate...si o saptamana luminoasa...si calduroasa...fara ganduri...si fara anxietati!!!!...Ne mai auzim...

Salutare.Prozac aici suntem si tu stii mai bine ca oricine ca nu se intampla nimic, tu esti puternica si ia sa vezi ca maine dupa ce trece noaptea ai sa zici ca temerile au fost =nefondate.Asa cum eu ma linistesc atunci cind va citesc asa o sa fie si cu tine toti suntem cu tine.Sophie stai linistita se intampla sa te mai certi dar trece.Eu sunt binisor mai am si eu ganduri dar incerc sa nu le iau in seama, uneori imi iese alteori nu dar totul o sa treaca.Va pup pe toti si va doresc o sapta placuta

Alina, ideal ar fi sa ajungi in punctul in care sa nu te mai afecteze ce vezi, auzi sau citesti.Dar daca iti e greu acum inteleg, poate nu e inca momentul sa te expui.Oricum daca ai nevoie de ajutor sau de un sfat noi suntem aici.

Prozac stiu ca e greu dar fara expunere nu ajungem nicaieri.Sper ca n-a fost asa de naspa si esti bine.

Sophie si eu m-am simtit ca dracu zilele astea, cu milioane de ganduri (nu neaparat urate dar multe si obositoare).Acum parca e ceva mai bine.dar sunt nedormit de 2 zile.sunt terminat si daca nu dorm bine nici la noapte cred ca ma impusc.

Andrei nu stiu daca am TOC.Ma diagnosticgez si eu.Incerc sa ma regasesc in ceea ce spuneti voi.Curiozitatile aste doua au aparut in urma Zoloftu-lui.Nu pot zice ca sunt obsesive.Nici nu i-am spus dr.asa ceva cand am mers prima oara pentru ca nu aveam obsesii...si nici compulsii.Va rog...ajutati-ma si pe mine sa inteleg ce simtiti...ce ritualuri faceti..ce e boala asta...cu ce va tratati..va ajuta tratamentele, , , , e o boala cronica?Ce ganduri va supara.?Nu as nici vrea sa ma imbolnavesc citind..si sa dau mintii apa la moara.Orice om normal...se poate identifica cu anumite probleme.As vrea totusi sa inteleg mai bine Toc-ul.

Alina tu ai dreptate, e foarte usor sa te regasesti cel putin intr-o anumita masura in multe boli psihice.O sa incerc sa-ti spun cum e cu TOC-ul fara sa intru in detalii care ti-ar putea face rau.Ma gandesc ca in felul asta ori stii clar ca ai TOC ori il tai definitiv de pe lista.
TOC e prescurtarea de la Tulburare Obsesiv Compulsiva.Asta inseamna ca TOC-ul are 2 componente majore.Prima e obsesia care este un gand urat care se repeta la infinit fara ca tu sa ai posibilitatea sa-l ignori.Acest gand sau obsesie iti creeaza o mare stare de anxietate fapt care te conduce spre cea de-a doua componenta a TOC-ului, Compulsia.Compulsia e o incercare disperata de a reduce anxietatea si poate fi fie un gest sau chiar un ritual mental.
Iti dau cel mai cunoscut exemplu.O persoana e terorizata de ideea ca s-ar putea infecta daca atinge anumite obiecte.Gandul, ideea asta reprezinta obsesia.Daca cumva a atins obiectele respective pentru a scapa de anxietate se spala imediat pe maini si asta e compulsia.
Nu stiu daca am fost foarte coerent dar cam asa functioneaza TOC-ul.

Na ce faceti voi?Vad ca e activitate maxima pe aici, e bine ca nu suntem singuri, e rau ca nu ne e bine.
No ca scriu ca in jurnal pentru mine! Dar intelegeti voi!
Alina take it easy, nu o sa inebunesti, nici unul din noi nu a inebunit, dupa cum bine vezi, gaseste un psihiatru si un psiholog competent, si care sa nu iti faca mai mult rau decat bine(si daca ne spui din ce oras esti sigur cineva de pe forum poate sa te ajute cu o recomandare), si ai incredere asta e viata uneori nu gasim explicatii pentru ce ni se intampla, dar asta nu inseamna ca nu o sa treaca, rabdare, speranta si asta este nu e capatul lumii!
Stiu ca sunt nasoale starile+gandurile, dar spune-le ca sunt doar ganduri, ca le lasi sa se desfasoare dar ca tu faci ceea ce vrei nu ce vor ele!!

By the way...mi-e cam jena insa eu am alte pasarici pe creier.Am fost un pic intr-o relatie care nu prea ma multumea, nu era ceea ce vreau eu asa ca am pus capat!
Insa nevoia de cineva nu a disparut, asa ca de aici apare SITUATIA :Tanjesc de multe ori dupa anumite femei pe care le vad pe strada, mi-ar place insa nu stiu cum sa ajung la ele..Nu vreau printese si sex simboluri, insa macar ceva frumos, cu bun simt, putin suflet daca se poate si care sa vrea ceva de la viata...
Insa persoanele pe care le identific ca fiind din SPECIA asta, nu prea reusesc sa interactionez cu ele, asa ca vreau sa ma ajutati cu ceva sfaturi, ANDREI poate tu esti mai in tema, insa orice sfat e binevenit!
Si cat de orgolios eram odata.nu as fi scris asta decat mort, si cum mort nu prea mai poti scrie.dar oricum m-am deschis destul de mult aici asa ca ce mai conteaza!

Multumesc pentru raspuns Andrei...adevarul este ca la mine au existat acele 2 curiozitati, in urma Zoloftului, dar sunt oarecum puerile.Nu exista insa compulsie la mine.Nu fac nimic, sa evit geamul, sau sa evit curele sau alte lucruri de genul.De aceea ziceam ca e mai bine sa nu activez deoarece, sunt ma fragila in aceasta perioada in urma AD, si pot cu usurinta sa imi creez compulsii, crezand ca asta e boala mea.Desi le voi face constient.Intradevar raman la tulburare afectiva, nu e TOC.Insa ma deranjeaza ca imi plang de mila, imi atribui foarte multe afectiuni, si plang de sare camasa de pe mine.Pe asta o rezolv cu psiholoaga...sper.
Fetelor, in momente de depresie, a-ti observat sa va cada tare parul?Este oare un simptom al depresiei..ca eu de asta am ajuns acum la psihiatru si uite cu ce m-am pricopsit..si parul tot cade.
Recomand tuturor celor care citesc aceste forumuri:.Adresati-va unui specialist dupa ce a-ti vorbit in prealabil cu dr.de familie.Poate aveti o afectiune si va tratati de cu totul alta, si ajungeti in situautii foarte neplacute.Oricine se prezinta la un dr.psihiatru va primi o reteta!Chiar daca unii...ar trebui indrumati spre un psiholog si apoi medicamente.

Indic, ma faci sa rad :-) Femeile vor atitudine, un barbat puternic dar care sa aiba finete in acelasi timp, vor sa se simte iubite si mereu in siguranta. Si, in principal, vor sa cucereasca ele :-)
Pe mine ma dau pe spate barbatii care miros bine, se imbraca bine, sunt manierati fara a lasa impresia ca-i poti calca in picioare oricand. Fostul meu iubit dupa care sufar si acum m-a cucerit tocmai cu faptul ca tinea la conversatie, la sarcasmele mele glumete raspundea la fel, stia sa-mi tina pipept. Din pacate, mai departe a aratat si o latura hidoasa care m-a facut sa sufar foarte mult si sa-l parasesc.

Toate gagicile au nevoie sa simta ca barbatul lor e un soi de print din poveste. Am raspuns eu inaintea lui Andrei... Habar n-ai cate gagici misto vezi pe strada si ai impresia ca nu pori ajunge la ele, dar alea sufera ca proastele ca barbatii care le abordeaza cel mai des sunt niste natarai.

Eu sunt singura. Am avut o aventura cu un tip care imi placea mai demult si a fost naspa ca dupa doua zile a inceput sa fie scarbos si nesimtit cu mine la telefon, asa ca l-am trimis sa mai caute :-)

Alina, nu-i nici o problema daca plangi, debia te mai descarci.Acum esti prea fragila, dar cand o sa te pui pe picioare o sa dispara si plansul asta :-).Caderea parului e pe sistem nervos, de la stres cel mai probabil.

Indic nu stiu daca mai pot adauga ceva la ce a spus Sophie.Bine, faza cu printul din poveste e un pic amuzanta din punctul meu de vedere.dar in rest sunt total de acord.

Stiu Andrei ca uneori mai e bine sa si plangi.Dar uite de exemplu..eu cand merg la psiholoaga...plang intruna(in hohote), ptr ca ma gandesc si atunci ca voi muri, ca voi fi capabila sa imi fac rau, si cata suferinta voi provoca celor din jur.Si ma enerveaza la culme ca dupa atatea medicamente am aceste stari.Si totul in viata mea merge si a mers perfect.Sunt mult mai sensibila decat eram inainte de AD.Mi-e si frica sa renunt la ele deoarece voi ramane forever asa.Si cand citesc ca voi de ani, va luptati cu afectiunile voastre, si totusi aveti recaderi, si momente proaste...

Alina, ia nu te mai gandi tu la recaderi! De cat timp faci tu terapie? Nu mai stiu de cat timp iei medicamente!
Am impresia ca nu ai avut parte de un control medical competent. Pana mea, pare sa fie o problema hormonala foarte evidenta cu sindromul acesta la menstruatie, cazutul parului si asa mai departe.

Eu am avut sa am primele simptome de TOC cand aveam 17 ani, acum am 32. Din pacate, abia acum 2 ani am priceput ce e aia si cu ce se mananca, iar dupa tratament si terapie sunt foarte bine. Mai am momente nasparlii, dar au scazut muuuuult si in frecventa si in intensitate. Cred ca toata cheia aici e sa afli de ce anume suferi? Un diagnostic si o evlauare corecta si lucrurile vor fi mai clare si mai usoare. Nu dispera, noi suntem aici, ok?

Salutare,
Alina, pai ar trebui sa te incurajeze lupta noastra de zi cu zi. Pentru unii, care n-au trait ce traim noi, nu e nu stiu ce minune, dar pentru noi cei care am suferit enorm, orice secunda de progres reprezeinta un pas enorm intelegi?!
Si asta nu ca sa dovedim cuiva, nu, nici vorba, ci e vorba de o imbunatatire a calitatii propriilor noastre vieti.
Nu fac asta pentru nimeni, vorbesc de mine acum, o fac pentru mine in primul rand, dar am o datorie morala si o responsabilitate enorma fata de copil, fata de sot, de societate, si nu in ultimul rand de Dumnezeu.

Pentru mine, o zi excelenta, fara ganduri, compulsii, depresii este ca o vacanta de vara, conteaza enorm. Ma bucur si eman bucurie, iubesc cu tot sufletul si ma simt iubita.
Am fost un om tare vesel la viata mea, in facultate eram in centrul atentiei nu prin prisma felului in care aratam si a felului de-a fi si asta este un mare atuu, dar si un dar de la Dumnezeu.
In fine, acum m-am mai schimbat, dar cand ma simt bine, sunt acelasi om de demult, cu care rade familia pina se uda vorba aia "rad de ma pish pe mine!" atunci ma simt extraordinar si imi dau seama cat de mult iubesc si sunt iubita de ai mei.
Cel mai mult, acum, imi place sa-l fac pe fii-mio sa rada si asta mic cred ca seamana cu mine pentru ca se prinde la unele poante destul de subtile.
Sper sa-mi semene, dar sa mi-l ocroteasca boala.

Indic, cum sa ajungi la o fata...hmmm
Mai nu-i greu, ca-s cu duiumul, acu depinde ce anume vrei de la fata aia:)
Eu ti-as recomanda mai intai sa cautin una draguta dar cu suflet maaaare si pun pariu ca nu-i greu de gasit.
Bafta si ne mai auzinm
Multam Cerului, expunerea asara fu beton!

Ce dragute sunteti fetelor..va apreciez enorm!!!Ce dragut e sa ai copii!!!Abia astept si eu, , ii iubesc de mor!
Acum sunt in perioada aia a lunii..stiti voi.Tratament iau din noiembrie..am inceput cu zoloft care m-a facut praf.Apoi o saptamana un sfert de mirzaten, ptr ca de la jumatate am lesinat.Apoi o luna cipralex, aceeasi treaba ca si la zoloft.Si acum de 2 luni fevarin una seara.Pihoterapie fac de 2 luni.Am fost la endocrinolog, i-am explicat cate ceva, mi-a recomandat o ecografie tiroidiana, acolo e ok.Mai am de facut analizele hormonale.Pe mine tot ce ma supara e plansul care imi sta non stop in gat, si dupa ciclu mai mult decat oricand, caderea parului...si acuma dupa atatea medicamente si efecte adverse pesimism la maxim.Voi face si analizele hormonale.Nu stiu daca voi descoperi ceva...cel putin sa ma scap de caderea parului...si de o scurgere vaginala groaznica care ma tine de o groaza de ani, si care dr.ginecolog mi-a spus ca ar fi tot hormonala.Nu mai stiu nici eu...

Alina, eu cred ca ar fi bine daca ai cere si opinia altui medic..Sophie are dreptate, o evaluare corecta te-ar ajuta extraordinar de mult.Poate ai mers pe un drum gresit pana acum.si o serie completa de analize cred ar fi binevenita.

Buna tuturor.
Alina, dupa simptomele descrise de tine problema ta nu intra in sfera TOC-ului.
Noi oamenii putem fi analizati sau priviti din perspectiva a patru nivele: biologic, comportamental, cognitiv si subiectiv sau emotional. Nivelul subiectiv sau emotional nu exista in sine, este doar rezultanta interactiunii celorlalte trei niveluri. Asadar, atunci cand avem o boala aceasta se poate manifesta la oricare dintre cele 4 niveluri si poate fi cauzata de oricare dintre cele patru niveluri sau de o combinatie dintre ele.

In cazul tau, cred ca factorii declansatori ai problemelor tale au fost si probabil ca mai sunt inca la nivel organic - problemele din perioada menstruatiei, caderea parului, plansul asta incontrolabil... iar ca si reactie la aceste probleme au aparut si problemele de ordin emotional, cognitiv si comportamental.

E foarte posibil ca interventia la nivel organic sa nu fie suficienta dar cu siguranta este necesara.
Du-te asadar la medic, fa investigatiile necesare si apoi consulta si un psiholog.
Atunci cand suntem in "groapa" ne e foarte greu sa vedem altceva decat intunericul - problemele astea sunt f perverse si se autointretin, dar ideea e sa nu te lasi condusa de starile astea si sa mergi mai departe, sa lupti, sa continui sa te bucuri de viata. Era o vorba care mie imi place f mult, mi se pare ca Churchill a spus-o "Atunci cand ti se pare ca treci prin iad, nu sta pe loc.Continua sa mergi inainte. Doar asa vei putea traversa raul".

Multa sanatate tuturor.

Alina, parerea lui Amy mi se pare si ea foarte ok. Hai ca iti tinem pumnii si ai sa vezi ca o sa te faci bine!