Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Domnule doctor,
Va rog sa-mi dati un sfat, oricare ar fi el, aici sau printr-un mesaj privat, sunt foarte suparat, nehotarat si disperat!Va multumesc din suflet!

Domnule doctor Valentin Matei,
va rog din tot sufletul sa-mi dati un sfat in privinta a ceea ce am de facut, sunt nehotarat, sfasita de contradictii si disperat.Puteti sa-mi scrieti aici sau pe privat, oricum ar fi...Va multumesc din suflet!

Pulbere acu am vazut mesajul tau.
Ce se intampla acum cu tine?
Ce simti?
Ce a declansat aceste stari?
Rapunde-mi te rog!

Nu dispera, pulberedestele! Nimeni nu e singur, nici tu, daca ai puterea sa ceri ajutor, e ok. Toate problemele au o rezolvare, nu-ti pierde speranta! E foarte greu, e trist ca trebuie sa suferim atat, dar totul este trecator, chiar si disperarea ta, a mea si a tuturor celor care cauta o alinare in acest forum.
Olandezule, tu ce mai faci?
Prozac, esti bine?
Ceilalti? Sa-mi dati vesti bune, da?
Si tu, Pulberedestele! Hai, zambeste! Poti.

Pulbere, te rog sa te gandesti la urmatoarele aspecte:

- nu esti singurul in aceasta suferinta, suntem si noi o gramada

-trece, oricat ar parea de absurd, asa este TRECE, nu stiu ce sa faci in timpul asta, sa dormi, sa te plimbi, sa vezi un film,...fa orice

-ai mai trecut prin asta, ca si noi si STII ca vor veni si zile mai bune.

Te rog sa te cauti cateva pagini in urma, a postat nikole a noastra un link cu o metoda de relaxare. E foarte buna.

Astept vesti!
Prozac
Va imbratisez pe toti!

Buna seara,
Pulberedestele te rog sa fii tare, nu o sa se intample nimic, o sa iesi cu bine din toate starile astea.
Uite daca o sa te ajute, pot sa-ti spun ca acum cativa ani am avut si eu frica de moarte mult timp dar a trecut, cu ajutorul psihoterapiei multe din ginduri au disparut.
Asa ca fii convins ca nu e nimic sunt doar ginduri care vor trece mai devreme sau mai tirziu.
Va pup si eu pe toti si astept vesti bune.

ptr Pulberedestele
CAND SOARTA TI-E POTRIVNICA CEA MAI BUNA RAZBUNARE E SA SUPRAVIETUIESTI!
Asta e sloganul meu si daca vreti puteti sa-l adoptati fiecare de aici care simtiti ca vi se potriveste.Doar gandindu-ma la el am puterea sa merg pana
"panzele albe" pana cand tocul nu va mai putea tine pasul cu mine si va ramane in urma iar urma i se va sterge 4 ever!E valabil si ptr. toate formele de depresii si alte kkt-uri psihice iluzorii care ne amarasc viata.Sa la ia dracu pe toate! Scuzati-ma dar sunt nervos!Nervos ca stau de atata timp la "negocieri" cu toc-ul asta nenorocit!O sa-l inving si sunt convins ca si voi! Cu totii avem dreptul la normalitate!
Doamne Ajuta!Adica multumesc ca m-ai ajutat!

pulbere gandestete ca atat timp ai avut aceasta tulburare si nu ti sa intamplat nimic, gandeste subiectiv ce dovada ai ca ti se va intampla asta?puneti niste intrebari realiste.vei vedea ca vei trece.nici eu nu sunt prea bine am atatea momente dar sunt sigura ca eu mi-am programat totul chiar de luni in urma unei stiri si a unei vesti si ui asa mi-a mers toata saptamana.si am de gand sa-mi programez ca sapt viitoare sa fie mai ok.sper...si eu ma pus saracia sa ma uit la niste stiri am cautat pe net iarasi cate ceva despre aceasta tulburare, si nu stiu ce-am gresit ca am gasit undeva ceva care mi-a dat de furca.ideile mele sunt despre faptul k daca...daca...daca...imi fac ceva si tot asa, acum sunt plina de anxietati dar stiu ca vom fi mai bine.sophie ce face, nu am mai vazut-o de mult postand.asa ca curaj.ce nu te omoara te face mai puternic.si bucurosi le-om duce toate.nu-i asa?! va pup

Pulbere,
Gindes-te asa suntem o multime de oameni care prin puterea noastra si sustinere te ava ajuta sa iesi din aceasta infecta stare.
Dragii mei sunt bine,
Va sarut pe toti,
Olandezul

Sunteti niste oameni oameni minunati, toti cei care mi-ati scris aici incurajandu-ma, azi am avut o zi mai buna, multumesc lui Dumnezeu.Medicul, ca sa evite internarea, a recomndat un concediu medical de 30 de zile si apoi, prelungirea lui, in funtie de starea mea.Raspund astfel domnului dr.Valentin Matei, caruia ii si multumesc.Dragii mei, va imbratisez pe toti si promit ca atunci cand voi fi mai bine va voi scrie la fiecare.Sa aveti o seara fara probeleme si cat mai placuta!Multumesc domnule doctor, multumesc Prozac(iti voi scrie cum au aparut starile, dar crede-ma ca nu pot acum), multumesc Donamari, multumesc Marisp, multumesc Onetocman, multumesc vivi86 si dumitale, Olandezule, sper ca nu am omis nimic.Ati dat dovada de multa omenie si compasiune si cuvintele voastrea m-au ajutat enorm.Din ianuarie, dupa ce va trece episodul depresiv sever, voi incepe psihoterapia.Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze.O noapte minunata va doresc!

Ma bucur Pulbere ca azi ai avut o zi mai buna, nu stii cat ma bucur:)
Sa dea Dumnezeu sa continui asa, ar fi minunat. Am incredere ca Domnul are grija de noi toti!

Nu e nevoie sa ne scrii acum cum au aparut starile, pina la urma nici nu e asa important, mai ales daca nu poti, important este sa ne dai de veste cum esti scriindu-ne un rand, doua!

Dr tau zice bine, ia o pauza si odihneste-te, conteaza enorm.
Si nu uita de plimbarea zilnica si multe fructe si legume!

Te imbratisez!

Grupul meu, va multumesc tare mult ca imi sunteti aproape, cuvintele voastre, atunci cand unuia dintre noi ii este rau sunt un adevarat balsam sufletesc.
Va multumesc!
Prozac

Pulbere ce faci, cum te mai simti?

Fa unte rog!

Merci
Prozac

Prozac,
sunt mai bine, Slava Dpmnului, multumesc de interes si de delicatetea ta...N-am priceput exact propozitia in care ma rugai ceva, eu o sa-ti spun doar cum ma simt.Au disparut gandurile negre, mai ales obsesia aceea si durerea psihica pe care multi nu o inteleg si eu ii inteleg perfect de ce si nici nu as vrea s-o inteleaga vreodata.As vrea sa traim intr-o lume mai buna, mai intelegatoare cu noi si mai spiritualizata.Oare se poate?Iti voi scrie si mai pe seara, s-o ascult si eu pe Herta Muller...e acum pe TVR 1...
A ramas o stare de anestezie parCA, dar am si concediumedical de 30 de zile si sepr sa-mi revin pana atunci.
Iti multumesc de o mie de ori!

Prozac a scris:
_-
Si nu uita de plimbarea zilnica si multe fructe si legume!
_

De fapt CATEVA fructe si multe legume (verzituri).
Acum iarna, cautati pe net: "de ce sa germinam semintele"
Am pus si link in profil catre blogul cuiva pasionat de cruditati.

Salutare tuturor! sper ca sunteti bine, sanatosi si ca a-ti intrat in atmosfera sarbatorilor de iarna! si cu aceasta ocazie le urez un La multi ani calduros pentru ziua de maine tuturor celor care poarta numele Sfantului Nicolae!

Si, Prozac...mai exista acel site al lui Andrei? nu am reusit niciodata sa intru pe el:( daca poti sa mai lasi odata link-ul ti-as fi recunoscatoare!

Va pup si va imbratisez pe toti!!!! Multa sanatate!

bittersweet, chiar nu stiu:(
am intrat atunci la inceput pentru putina vreme si de atunci, cu sinceritate spun, n-am mai intrat.

Deci va salut cu drag!

Vineri seara, dupa ce m-am suparat pe fii-mio, care a binevoit sa iasa in timpul orelor se scoala prin oras, asa si el ca omu la 10 ani numa, la o ora si ceva dupa, cand m-am pus la masa iarasi am inceput sa simt o furie urata, ca o agresiune, dar interioara, nemanifestata.
Mai cum sa va spun, o enervare cumplita, poate ca aveam si anxietate dar simptomul principal era enervarea:((
Am mancat cu lacrimi, ma straduiam sa nu ma vada ai mei, sa nu stric masa, dupa care am zis ca nu e stat, musai s-o iau care incotro.

Asadar, am inceput sa sun, pina am dat de un cabinet de psihiatrie care sa lucre si sambata.
Sun sambata dimineata la o ora acceptabila si vb cu dr f de treaba. Ii zic pe scurt necazu, imi zice ca el nu ma poate ajuta, dar colega lui poate, ca azi are ore la cabinet.
Mi-a dat ora dumneaei si asa am zburat la Cluj si am vb du dr.

So, mi-a adaugat Depakine Crono, de 500mg pentru starile astea tampite.
Am luat aseara pe prima si a fost ok, nu am simtit cine stie ce.
Am doua intrebari:
una, ingrasa?
doi, e bun pentru starile astea de iritabilitate maxima?

Va multumesc si mai intrati si voi pe aici.

PS: i-am zis doamnei dr de grupul nostru de suport si era f incantata ca exista asa ceva:)

Prozacel, mie mi s-a intamplat de cateva ori sa simt furia asta interioara cum o descrii, insa uite:
de la natura eu nu sunt o persoana "calma"eu sunt un mic taifun, asa e personalitatea mea, de copil, sunt mai repezita, agitata(nu in sensul alolnavicios), si nu am rabdare deloc...
ei, in timp, odatcu maritisul:-), aparitia copiilor, viata s-a complicat, totul cere infinitaaaaaaa rabdare, ma rog, viata insasi e o provocare ptr mine.
De aceea, fiindca prin prisma caracterului, naturii mele nu am "diplomatia"" si blandetea de a rezolva unele comflicte, trec si eu prin furii de astea interne, care se manifesta in fizic...neplacut!

Nu stiu daca m-am facut inteleasa...daca vrei, pot explica mai in detaliu, in privat, ideea e ca inteleg EXACT prin ce treci, stiu totusi ca nu te ajuta asta:(...

copilasul tau te pune la incercare:)...e teribil de greu, stiu...insa totul are o rezolvare, copilul va fi bineeee, cu tine langa el!!!
cu ajutorul si iubirea ta, poate ar fi o idee buna sa vb cu un terapeut sa-ti traseze cateva indicatii, ca TU sa- i poti fi alaturi...ca tu sa-l corectezi fara ca el sa "simta""...
e tare mult de spus, poate te prind on line...

Dragii mei.
In legatura cu momentele cind avem nervi care tin sigur de personalitate si felul caracterului fiecaruia.
va descriu cu placere si f. onest iesirile mele. Eu sunt sigur ca nu arede-a face cu TOC.
Sunt o persoana care nu ma enervez f. simplu chiar inghit, dar atunci cind explodez iese intotdeauna fff urit mi-am impus de atitea ori sa nu mai ajung la iesirile astea vulcanice dar simt ca ceva in plexul solaris nu-mi da pace pina nu refulez la max. Bine intotdeauna s-a ajuns numai la violenta verbala s-au am a mai spart un pahar
Ma cunosc NU-MI PLACE SA FIU PUS IN INFERIORITATE. MA ENERVEZ CIND NU MI SE RASPUNDE CU ACEIASI MONEDA, Cel mai rau ma oftic cind stiu cite am facut pt x, , y, z si cind am eu o problema nu este nimeni capabil sa ma rezolve practic nu se poate nimic toti sunt neputinciosi.Am oferit s-au rezolvat de f multe ori chestii grele si le-am puse pe tava oamenilor la urma fiind criticat, vorbit mahalagit.Toate astea mi s-au intimplat numai si numai cu connationalii nostrii..
Nu stiu cum sa-mi trasez caracterul
Asta este oare s-a deformat ????? din cauza greutatilor virstei.dar nu cred asa ma stiu de cind sunt.

M enerveaza verile caniculare daca nu merge aerul conditionat non stop faptul ca pe timpul vacantelor in Ro. lucuim sase insi n in 3 camere si sunt la socri unu zice alta celalalt alta si pac se isca frictiuni
Nu stiu poate sunt porea pretentios
Tin sa vaspun ca sunt nascut in zodia fecioarei pedatade 5 Sep.72.
Astept comentariile voastre cu placere

Nikole, Olandezu da sa va pup:)
Imi sunteti asa dragi!

Rabdare n-am. N-am avut niciodata, nu stiu ce-i aia.

Exact ca si voi, trairile sunt interioare cu tendinta de a iesi la suprafata si ies sub forma de ton apasat si uneori cam strig la copil. Nu-i bine, stiu bine asta!

Cand au inceput, pai in ultima vreme, la inceputul anului scolar, de cand fac lectii si copilul nu vrea.
Nu vrea, nu vrea e ok, dar este si obraznic, chestie care ma scoate din sarinte pentru ca nu era asa:(

Asadar, lectiile incep totdeauna cu "off, dar acuma, nu se poate mai tarziu?" sau "n-am chef de lectii" cu maraiala si matzaiala.

E materie multa, matematica nu-i place, eu am rezerve limitate samd

Asadar m-am invartit in cerc de ceva vreme si am zis ca decat sa ajung vreodata sa ma enervez nu stiu cum, mai bine sa merg la alt medic. Clar ma enervam prea tare.

Si daca tot am ceva calitati de manager, am si delegat o parte din atribuiti sotului, sa faca el matematica cu copilul.
Asadar, sper sa fie mai bine!

Olandezule, nici mie nu-mi place cand merg in vizita la mama, sau inainte la socrii, tot timpul se ivesc discutii si eu sunt tamponul, preiau si de la sotz si de la ai mei, ca daca as zice dintr-o parte in alta ar iesi ca la ringul de box.
Am experienta la asta, te invat daca vrei:))

Nikole, ce faci?
Mi-ar place sa gasesti vreme sa vb pe privat!! Mi-e dor de tine!
Incearca sa intri sa povestim!

Va pupic si va tin la curent.

Dl dr, va rog sa-mi ziceti si mie ce si cum e cu Depakine Crono 500. Multumesc!

Prozacel frumos, Olandez drag, si eu cred ca furiile astea nu au treaba cu anxietatea.
Are de a face cu modul in care privim noi lucrurile, intamplarile, cu caracterul nostru.
Asta mica maraie in brate, ies...va pup, mai vb!

buna ziua! eu sunt cam data peste cap de vreo sapt, dar nu am prea putut sa intru aici sa vb. asta ma macina cel mai mult ca nu am cu cn vorbi. tocul meu ma atacat la greu, sunt numai cu frica in san, cred ca dupa sarbatori o sami iau curaj si am sa vb iar cu sotul meu sai explic si sa ma duc la un dct. imi pare asa de rau de gandurile astea tampite care nu ma lasa in pace. am o familie frumoasa, un sot care ma iubeste doi copii sanatosi(nu pun racelile ca astea le au toti copii), as vrea doar sa ma bucur de familia mea. imi este asa de greu, incerc sa aplic ce am mai citit pe aici de sfaturi dar nu ma pot lupta cu gandurile astea nenorocite. terbuie sa gasesc un psihiatru bun care sami dea medicatia corespunzatoare. dar oare cu mediacamente imi va fi mai usor? tot incerc sa ma remontez singura dar e tare greu. ma panichez, am frica aceea in suflet... de care nu pot scapa, daca vreodata imi vine in minte sa le fac rau copiilor? sau mie? pe de alta parte imi iubesc copii mai mult decat orice si stiu ca e un gand tampit dar numi da pace. daca mi se face vreodata rau in casa si copii sunt singuri? imi pare rau trebuia sa ma descarc un pic ca nu mai pot. ar trebui sai multumesc lui Dumnezeu pt familia mea pt copii si o fac dar ma termina gandurile astea. de ce mi sa declansat tocul asta nenorocit? de ce mie? e o cruce al naibii de greu de dus. as vrea sa pot vb cu sotul meu in fiecare zi sai spun ganduriel astae care ma macina, dar stiu ca nu mar intelege, nu mar condamna dar stiu ca nu ar putea sa ma inteleaga. noaptea dorm foarte bien (atunci cand doarme si piciul meu, ca mai are si nopti canmd il legan pepicioare ca ii ies dintii si e marait), ma culc seara cu gandul c a adoua zi va fi mai bine dar nu este. eu am fost o fire slaba din copilarie, tin minte ca atunci cand luam o nota proasta aveam o frica in suflet ca acum ca nu stiam cum sai spun mamei, dar nu ma batut nicodata meira mie frica ca o suparam simi parea rau. eu renunt usor, am fost o fire pesimista, mam subestimat foarte mult in liceu, eram plinuta si ziceam ca de aceea nu ma plac baietii, banuiesc ca aveam niste colti de toc de atunci, dar nu am stiut ce si cum.
vobesc cu sotul meu, sau ma uit la tv si ma gandesc e lasa ca de maine nu o sa mai fiu. se vor descurca copii si fara mama, dar numi doresc acest lucru cu adevarat, vreau sai cresc mari, vreau sai vad la casa lor. ma inspaimanta gandurile astea. astea sunt o parte din gandurile mele care ma macina, imi chinuie sufletul.
mam intins ca o placinta, dar simteam nevoia sa vb cu cineva care stiu ca ma intelege. va multumesc

nikole tu ai un bebe de seama la al meu nu? piciul meu are 10 luni jum. tot asa cu ganduri din astea? simteam nevoia sa te intreb.
imi pare rau ca nu am timpul neceasar sa citesc de la inceput tot ce sa scris ca probabil as gasi persoane cu aceleasi ganduri ca mine, si ma mai linisti ca nu sunt nebuna. ma mai gandesc daca nu e toc si chiar imi dorecs sa mor? dar iubesc viata cu tot ce are e amai frumos si mai bun. de ce sa gandecs asa? of. gata va las mi s aterzit piciul va pup si ink o data va multumesc ca mati ascultat

Salutare!
Nu am mai scris de multa vreme, acum v-am citit postarile, imi e binisor,
TOC nu stiu daca ma mai chinuie, am ganduri si ganduri cam aceleasi legate de relatii, analize peste analize!
Imi e cam greu de orice, am experimentat iarasi o luna de experienta in Canada!
a iesit naspa si de data asta, insa singurul lucru de care imi pare rau e ca nu am reusit sa consult un medic si acolo!
Insa vad ca unii dintre voi sunteti plecati din tara si totusi nu a-ti scapat de TOC.
Ma bucur ca sunteti uniti si cand o sa am timp sper sa mai scriu si eu!
Va doresc stari de bine cat mai frecvente si putere de lupta!

Buna la toata lumea...
incercati va rog Mg...este f bun pt toc., inoxitolul...sau mumio care le contine pe toate, , , numai in cazul in care nu faceti trat medicamentos...multa sanatate...cu mumio rezolvati problema anxietatii si odata scazuta pleaca si toc-ul.

Mihaela28, ganduri violente la adresa copilului am si am avut si eu.
Vestea buna e ca nu suntem nebuni si aceste ganduri NU se vor concretiza niciodata. Deci sa-ti iasa din cap lucrul asta.

Acu nu stiu cat ti-e de rau sa poti sa ignori aceste ganduri?!

Partea buna e ca exista tramanet si cu tratament te vei simti mult mai bine.
De ce sa astepti, sa astepti ce?

Merrgi maine dimineata la medicul de familie si cere trimitere la un dr bun psihiatru, sau mergi direct.
Crede-ma ca te vei simti mai bine, doctorul va sti ce sa-ti dea si starile astea de doi bani se vor diminua.

Eu asa te sfatuiesc.
Intra si spune-ne ce ai hotarat.

PS. E pacat sa vina Sfintele Sarbatori si tu sa fi trista pentru pacatosul asta de TOC.

Imbratisari cu drag,
Prozacel

Pulbere ce faci, cum te mai simti?

Offf... am atatea lucruri sa va spun.
In primul rand va salut pe toti si pe dl doctor care este atat de bun cu noi, (sunt duioasa, stiu, asa sunt eu.), sunt destui medici carora le lipseste aceasta calitate esentiala - empatia - dar dansul intelege si ne ajuta de fiecare data, nu eticheteaza.
Intr-un fel ma bucur tare mult ca fac parte din acest "club", poate ar fi fost mai bine sa ne "cunoastem " altfel, sa mai discutam si alte lucruri. Dar asa a vrut viata, sa ne intalnim aici, sa comunicam in acest fel. Cred ca in mare masura am gresit (ma refer la mine), n-am avut capacitatea sa-mi gestionez emotiile, prea multa vreme m-am lasat coplesita de frustrari, de sentimente negative. Am avut o viata extrem de grea, n-am avut copilarie, n-am avut adolescenta, am crescut intr-un mediu violent, am fost totusi constienta de calitatile mele, pacat ca mediul nefavorabil nu mi-a permis sa ma dezvolt, sa devin un om frumos... Mereu m-am intrebat de ce trebuie sa ma chinui atat, ca eleva n-am avut nici macar conditii minime sa studiez, (totusi am am fost olimpica in liceu), asa ca m-am casatorit la 19 ani din dorinta de a scapa de infern... dar n-a fost asa. pt ca n-a fost cea mai buna alegere. Am trecut prin perioade si mai grele apoi, cu un copil, eram si eu un copil atunci... Si iata-ma acum, licentiata in psihologie (ironia soartei!!!), cu un baiat superb si talentat (nu va spun cine este, dar la varsta lui are performante artistice extraordinare), cu un job unde sunt apreciata, chiar daca ocupatia actuala este diametral opusa profesiei... Am un sot atent si bun, viata mea este buna acum, poate ca D-zeu mi-a ascultat sufletul cand n-am mai avut putere sa ma rog si m-a recompensat pt ca am avut putere sa indur. Chipul a ramas frumos, natura e blanda cu mine, parca n-ar vrea ca anii care trec sa lase urme, dar dincolo de trasaurile frumoase sunt crestaturi profunde; acum lupt sa-mi reorganizez gandirea, sa ma limpezesc, toc-ul este urat, foarte chinuitor, nu face parte din personalitatea mea si sper sa-mi gasesc linistea. V-am spus cate ceva din viata mea, pt ca va simt aproape, e uimitor cum suferinta aduce oamenii impreuna. Va doresc din tot sufletul multa sanatate si va multumesc pt ca ati avut rabdare sa cititi.

multumesc prozac.
astept dupa sarbatori ca acum nu prea m timp de umblat si din cauza banilor.
azi imi este infinit mai bn. ma simt asa de bn cand sunt un om normal. stiu ca o sa fie bn trebuie, am 2 copii de crescut sai fac mari trebuie doar sa lupt cu tocul asta nenorocit.

Donamari, mie mi-au dat lacrimile si...nu am cuvinte, sincer...imi revin si scriu.
Stie cineva cum pot folosi mesageria privata aici?
Nu gasesc niciunde cum pot trimite un mesaj privat.

Mihaela, cand fata avea 4 luni(acum are 8) intr-o buna zi, pe cand spalam vasele, m-a fulgerat un gand...de a o rani, si de atunci a inceput calvarul, aveam aceeasi imagine in minte, in fata ochilor, cum ca mi-as rani copilul, am intrat si intr-o depresie f urata cauzata de repetitia acestei imagini, si a gandurilor...
asa am ajuns la medic, a fost groaznic...
a trecut de la sine cumva, m-a tinut cam o saptamana, uletrior a trecut gandul, insa a ramas tristetea, depresia...intr-o luna mi-am revenit complet ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Din pacate eu am intrerupt tratamentul ptr ca alaptam, inca alaptez...
asa ca am apelat la alte remedii...acupunctura, fitoterapie, yoga, guided imagery, zilnic...

revin, ma striga copilul, va pup!