Medicamente antidepresive?

Pai daca simt "furie si sentimente negative", inseamna ca acestia au probleme care trebuie rezolvate ALTFEL!!!!!!!, nu cu medicamente !

Revin mai tarziu, nu pot sa scriu acum.

Oooooooof !, doctore !
Indoapa-i in continuare cu pastile, numai la problemele existentiale si de caracter sa nu cumva sa umbli !


Revin.

-))

Las-o pe Ciorapel ca nu ne mai batem capul cu ea, eu sunt deschis la orice propunere, oricum iti multumesc pentru sfaturi, chiar am notat, nu auzisem de Lyrica, imi este nou ca denumire, cu Cymbalta m-am simtit mai bine pe anxietate si ca aveam relativa energie sa fac sala in prostie, in rest nimic nici cu el, anhedonia chiar se accentuase cumplit, asa ca nu pot spune ca a fost bine, chiar si medicul a zis ca nu e bine daca se intampla asa.
Stiu ca unele persoane prefera sa fie legume decat sa aiba nervi, insa eu am nervi si ganduri negative doar in anxietate, daca n-am anxietate nu am nici un fel de ganduri negative, e groaznic ce furie apare in anxietate, furia este preludiul fricii si de aia apare.
Asa aveam cu Strattera de altfel, era totul amplificat deci anxietate + furie, nervi, iritabilitate.
In depresie apar nervi insa nu furie si nenorociri de ganduri.
Ciorapel nu pricepe ca e vorba de sistemul motivational care a picat in urma abuzului de benzodiazepine.
Nu gasesc eu Survector (Amineptine), ca ala lucreaza direct pe Dopamina, eram taaaare curios sa vad ce se intampla, auzisem ca in SUA si Anglia nu e aprobat din cauza ca ar provoca dependenta si duce la abuz.
Oricum la Cymbalta s-a vazut relativ clar, pe norepinefrina a lucrat si mi-a dat ceva energie, pe serotonina mi-a luat in mare parte anxietatea si lentoarea motorie.
Probabil ca pe dopamina sa simt ceva nou ?! Interesant oricum.
O sa ma duc pe 29 la medic sa ma mai consult cu el sa vedem ce facem.

Asa e ciorapel.

Indoapai in continuarie cu pastile.Acesti oamenii depresivii nu prea au de alesi, ei iau antidepresivele pentru amelioararea gandiri si nu pentru vindecare.


Pastilele nu vindeca depresia, efectul pastilei e un efect bun pentru cerebel si toata partea a capului, intra si durerile de cap.etc..Totul depinde de structura de gandire.


De ce oamenii acesti depresivi ajung la ceeasta situatie, ei nu au ajuns la aceatsa situatie ei sunt in p'roblema lor de cand sunt mici, de cand sunt mici ei sunt altyfel fata de copii ceilalti.


Bine imi zicea un depresiv, nici nu are rostsa te chinui sa iti dai seama ce e depresia.Uite ca mi-am dat seama, e o structura de gandire de prost gust, sunt oamnii care se gandesc doar laei, si cineva ii nonoroceste, stie bleuciel mai multe cu aberatiile ei...

Pana la urma Okto are dreptate, nu e vorba doar de DA, NE, Serotonina, e vorba si de receptori, de reteaua neuronala care la mine s-ar putea sa fie data urat de tot peste cap.
Poate s-au diminuat din receptori, cine stie ce s-a intamplat in urma abuzului de benzodiazepine 4 ani aia.
Poate mesajele date de neuronii dati peste cap sunt proaste sau deformate, atunci ce sa mai transmita neurotransmitatorii aia mai departe ?!
E groasa treaba oricum. Si da, Strattera asa facea, nu avea nici o legatura cu afectivitatea, dadea doar energie in prostie si atat, plus ca urca iritabilitatea si anxietatea de nu se putea, insa nu aveai nici un fel de motivatie si nimic.
Sa nu uitam ca in urma la benzo s-a facut abuz enorm de Dopamina si restul, acum aveam depresie, dupa o masa buna aveam placere extrema cu hipomanie ore in sir, asa de bine ma simteam ca nu aveam chef de nimic, aveam un bine absolut, era uimitor, acum asa ceva nu mai am de mult slava domnului ! Dupa cat am citit, chestia asta poate duce la diminuarea receptorilor la neurotransmitatorii aferenti, plus ca mai grav poate aparea si moartea neuronilor dopaminergici in cortexul frontal, hipocamp asa cum se intampla in abuzul de amfetamine.
Aveam energie de tras la sala aiurea de la hipomanie si anxietate, era cumplit ce abuz de neurotransmitatori s-a facut.
Nu am mai vrut sa ma gandesc si la asta ca ma ia durerea de cap, insa adevarul este acesta din pacate.
Dar m-am tot gandit, am recitit si ce a spus Dr House, Wip si Okto si asta e.
Am vrut sa cred ca e doar un deficit de DA, NE si SE desi ieri am citit clar ca doar scaderea nivelului acestor neurotransmitatori nu duce musai la depresie.
Ciorapel vezi tu ? E mult mai complexa treaba decat tu spui aici. Repet, raul asta este de la benzo, nu ma refer la nemultumirile de dinainte de benzo si la anxietatea de dinainte, aia este cu totul altceva desi si aia era tot o dereglare chimica pe undeva.
Va trebui pana la urma sa iau in serios un tratament de 6 luni pentru a incerca sa repar defectiunile produse, dar pentru asta ma voi consulta cu medicul pe 29 cand ma duc, sa vad el ce parere are, nu sa ma trezesc ca-mi face alte modificari naspa de raman damblagit de tot.
Insa ma mir de ce medicii au spus ca daca in 3-4 saptamani nu se vad imbunatatiri, nu e bine si nu e bun tratamentul, desi si dupa mine era normal tot asa, asa nu ai timp o viata sa vezi care se potriveste.

E o aberatie ce-ai spus ieri, ca trecutul e trecut si ca nu trebuie discutat despre el pentru ca se complica lucrurile.

Ce vorbesti, doctore?!???

PAI DE-ACOLO I SE TRAG BOLNAVULUI TOATE BELELELE, DIN TRECUT!

Si cum poate el sa se vindece daca nu constientizeaza si nu rezolva problemele din acea perioada?!?

Demonstrezi inca o data ca tu tratezi SUPERFICIAL un pacient, mergi doar la simptome (pe care doar le ametesti cu niste pastile), insa nu ajungi la radacina problemei, la raul care l-a facut sa nu mai fie un om normal!

In consecinta, nu vei vindeca NICIODATA un pacient doar cu medicamente antidepresive!

Pana nu va afla cauza care l-a dus la nebunie, disperare, dezastru, nu va face mare lucru!

Ba, isi va deteriora si mai rau alte organe din cauza efectelor secundare ale antidepresivelor!..ca sa nu mai vorbesc de dependenta care i se creeaza, iar cand inceteaza sa le mai ia, simptomele apar si mai inversunate... Si ce sa vezi? Nici boala n-a disparut vreo clipa!

E ca si cum tu ascunzi toata mizeria (trecutul) sub pres si zici ca e curat in casa (pentru ca nu se mai vede), cand de fapt microbii si bacteriile misuna in continuare, ba se mai si inmultesc.

De-aceea spun ca, inainte de orice, un psihiatru ar trebui sa fie si psihoterapeut! Dar de ce-ar vrea Big Pharma sa deschida mintile si sufletele oamenilor?!? Cine ar mai cumpara medicamentele si ar mai deveni dependent o viata de o industrie care face profit de zeci si sute de miliarde de euro pe an in lume?!?..



Doctore, pentru aberatia pe care ai spus-o si pentru ceea ce inoculezi tu, ca nu conteaza trecutul, ca el trebuie inchis, ca doar medicamentele rezolva, eu ti-as cam retrage licenta, pentru ca tu interzici indirect dreptul pacientului la o informare si informatie completa asupra bolii lui! Desigur, as putea face asta doar pe o alta planeta sau intr-o alta dimensiune, unde ar prima cu adevarat binele Omului si ar exista o constiinta etica si morala desavarsita, nu pe Terra, unde dicteaza industria farmaceutica, Monsanto, si tot ce are legatura cu indobitocirea omului.

Parerea mea este ca interesul psihiatriei nu e neaparat vindecarea pacientului, ci ramanerea lui in sistem pe viata, daca s-ar putea. Daca un psihiatru ar avea intr-adevar constiinta si ar dori sa redea sanatatea unui pacient, ar trata toate laturile problemei si ar merge mana in mana cu un psihoterapeut adevarat! Nici un medicament nu s-ar da dupa ureche si dupa suspinele bolnavului, ci mai intai s-ar face o analiza completa a vietii si mai ales a copilariei lui!

Dar mai intai de toate, inainte sa-l trateze pe bolnav, ar trebui sa-i trateze parintii! Caci in cea mai mare parte, acestia sunt principalii vinovati de toate dramele copilului! E-adevarat ca unul care e mai puternic si mai ales informat, scapa. Dar cati mai au sansa sa devina asa? Spune-mi, cati dintre psihiatrii din Romania sau de aiurea ii trateaza MAI INTAI pe parintii sau pe partenerii bolnavilor ?

Din pacate, tu, doctore, le dai tratamente care sa le astampere putin simptomele (fara sa le rezolve problema!), apoi ii trimiti acasa, unde-i asteapta exact cei care i-au terorizat sufleteste, i-au traumatizat, i-au transformat in legume si i-au adus pana in pragul nebuniei! Si ce faci, imi spui mie ca nu conteaza trecutul?

Pffffff.... Pai trecutul e cartea de vizita a bolii lor! Iar daca nu o citesti, nu stii nimic despre afectiunea lor!

Iar atunci se cheama ca ce faci tu, le dai tratament dupa ureche! Dupa ureche, iti vine sa crezi? Stiu ca ai ochii mari acum, cand citesti, dar atata vreme cat refuzi sa le faci o fisa psihologica pacientilor, sa ii intorci pe toate partile, cu catel, cu purcel, cu parinti cu tot, atata vreme cat nu intri cu totul in intimitatea gandurilor si sufletului lor, ca sa afli CE-I DOARE si ce i-a transformat in halul asta, nu le vei da niciodata un tratament corect! Nu mai vorbesc ca tratamentul corect ar fi de fapt o psihoterapie adevarata si o autocunoastere imensa, nu otravirea creierului si amortirea simturilor!


Iti dau un singur exemplu care anuleaza teoria ta despre trecut. Sa presuspunem ca la tine la cabinet vine un tanar de 30-35 de ani care a intrat in depresie. Iti povesteste cum se simte, ca nu mai vrea sa traiasca, iti spune ca se simte gol sufleteste, ca nu poate avea o relatie, ca nu mai are putere si chef de munca si ca are ganduri de sinucidere. Tu, cum ai auzit de asta (de sinucidere), il si pui pe tratament, nici nu mai stai la discutii!

Dar daca l-ai indruma catre psihoterapeut?!? Si daca acolo ar afla ca a fost victima propriei sale mame (e doar un exemplu, ca poate fi si victima tatalui..sau a ambilor parinti...sau a bunicilor... sau al vreunui unchi..sau...), intr-o casa in care parintii nu s-au iubit ori mama l-a nascut doar ca sa-l lege pe tata de ea ?? Si daca afla el acolo, la psihoterapeut, ca i s-a inoculat sentimentul de vinovatie chiar de mama lui, care l-a tocat marunt, marunt toata vietisoara lui de copil, ca din cauza lui ea n-a fost fericita, ca s-a sacrificat pentru el ?!?..si daca afla ca propria mama l-a facut sa se simta vinovat daca si-ar face o familie, in loc sa aiba grija de ea, care intre timp a fost parasita de sotul care nu a iubit-o??... Cati barbati nu sunt legati de mama atat de mult incat nu pot avea o relatie normala cu sotia / partenera lor?!?... Iti dai seama ce bulversare totala ar fi pe acest tanar sa afle ca de fapt NU EL E VINOVAT pentru depresia lui si ca a fost doar o victima santajata emotional, ba chiar si abuzata de propriul parinte, si ca de-acum trebuie sa schimbe totul in viata lui si sa reconstruiasca aproape de la zero ?!?


Daca nu ar fi fost acel psihoterapeut care sa-i deschida trecutul si care sa afle de unde a pornit totul, nu ramanea tanarul acela cu sechele pe viata?
Si uite-asa, mergand la sursa raului, poti afla ce ti s-a intamplat cu adevarat, dar mai ales POTI REPARA, pentru ca acum stii care e buba!!
Nu ai cum sa repari o masina care nu mai merge daca nu te uiti in toate cotloanele ei si nu-i gasesti defectiunea! Poti sa-i bagi cea mai scumpa si calitativa benzina din lume, daca o piulita ii lipseste din angrenaj, masinuta NU PORNESTE! Sau porneste, dar dupa 10 metri haraie si se opreste din nou.

Ca sa te vindeci de ceva, trebuie sa afli CE AI si de unde a pornit totul!


Or, tu ce faci? Ii indopi cu pastile fara sa afli ce i-a innebunit de durere sau de disperare! Pai asta e psihiatria aia curata si doar in slujba omului ??... Ori...


Hai sa mai luam un exemplu, sa vedem de ce e importanta psihoterapia inainte de orice. Un om devine depresiv pentru ca si-a pierdut "obiectul" pe care il controla (sotia / partenera abuzata de el verbal, psihic sau poate chiar si fizic). Ti-ai pus intrebarea ca un barbat care isi facuse din aceasta o proprietate, poate sa ajunga la depresie in momentul in care e parasit de victima? De ce? Pentru ca traia prin chinurile, durerile si interdictiile pe care i le provoca partenerei! De ce-i facea viata un iad? Pentru ca era un complexat, un inadaptat, la randul lui crescut si educat intr-un mediu violent si fara valori reale...Iar cand sotia / partenera si-a gasit puterea sa plece, individul a intrat in depresie, ramanand fara cea care-i hranea frustrarile! De ce nu-l trimiti la psihoterapeut sa-i arate ca EL E DE VINA pentru mizeria din viata lui si sa-l invete ca daca nu se schimba urgent, atunci viata lui va fi mizerabila pana la sfarsit? Tu l-ai pune pe medicamente imediat, eventual l-ai si crede cand ti-ar povesti de ...beep... din viata lui care l-a parasit si s-a dus dupa altul! Ce baiat bun era el si ce nemernica a avut langa el, daca a fugit dupa altul...
Pai daca nu discuti cu el si nu-i diseci viata si comportamentul, nu ai cum sa afli unde e greseala si ce l-a dus la depresie!! In cazul acesta, individul e o bestie care si-a terorizat sotia prin comportamentul abuziv, iar ceea ce i se intampla e numai si numai din cauza felului lui si a gandirii eronate in care s-a format! Si uite-asa ajungem si la familia lui care l-a traumatizat... Iar daca el nu se schimba fundamental, atunci va ajunge sa se spanzure sau si mai dramatic, sa faca o crima din gelozie, eventual sa-si omoare si copiii, drept razbunare pe fosta si neputand accepta ca ea si-a gasit fericirea cu altul.

Pai cum poate un medicament sa rezolve niste probleme existentiale si de educatie??? Nu poate, nu are cum! Individul acela frustrat tot va lua un pistol si tot va face prapad in jurul lui...iar lumea va spune " saracul, a fost parasit de sotie si si-a pierdut mintile"...sau " saracul, nu si-a mai luat tratamentul cu antidepresive. Vedeti unde duce asta???".


Mai poti spune acum ca trecutul nu are importanta?

Are importanta covarsitoare in TOATE cazurile de depresie si alte tulburari psihice! Pana nu afli care e inceputul si pana NU-L REZOLVI, in vecii vecilor nu vei vindeca o afectiune doar cu medicamente!

(ma rog, corect ar fi veacul veacurilor... -))))

Pentru cei de pe forum care se autocompatimesc, plang, se cred neintelesi si o mai fac si public (nu neaparat aici, ci si in viata reala), sa stie ca ei sunt intr-un foarte mare pericol! Pe langa faptul sa-si irosesc viata nefacand ceva concret sa si-o schimbe, ci doar miorlaind de tristete si cerand atentie, ei intra in vizorul anumitor indivizi frustrati din societate si devin victime sigure ale acestora, care, pentru a-si trai propriile rautati si agresiuni, au nevoie de un anumit tipar de partener: slab, fara personalitate, care se complace in vaicareala si care devine perfect pentru abuzuri de orice fel.


Si uite-asa, din cauza unor stari negative pe care si le prelungesc singuri, nu numai ca-si rateaza viata, nefacand nimic concret pentru ei, dar mai ajung si pe mana celor cu alte tulburari psihice, care le distrug picul de incredere pe care il mai aveau in ei si care ii transforma in zombie cu adevarat!

Daca n-ai fost in stare sa-ti rezolvi viata cat inca erai singur cu framantarile tale, stai sa vezi ce greu o sa-ti fie cand mai intri si intr-o relatie care te priponeste poate pentru totdeauna pe scaunul de depresiv.

Iar daca mai intri si pe mana unor medicamente care te fac dependent si care nici macar nu-ti rezolva problemele....

:P :))

nb,

"Daca nu ar fi fost acel psihoterapeut care sa-i deschida trecutul si care sa afle de unde a pornit totul, nu ramanea tanarul acela cu sechele pe viata? ""

Asa, psihoterapeutul i-a "deschis" trecutul, a aflat totul despre el. Ce te face sa crezi ca va fi in stare sa il vindece?
Majoritatea isi constientizeaza deja situatia si nicio interventie din afara nu reuseste sa schimbe asta.

Un om ii spune altui om sa iasa in lume, sa se plimbe prin parcuri ( din cauza ca acesta -sfatuitorul -nu isi poate inchipui pe cineva ca fiind trist decat daca locuieste intr-un beci si nu vorbeste cu nimeni). Dar respectivul deja se avanta prin parcuri. Si acolo, vede copii, cu chipuri naive, si-si aminteste mereu de propria copilarie si de trecerea timpului, si implicit, de moarte. Omul se duce si in statiile de autobuze, unde vede batrani. Isi aminteste ca si el va imbatrani. Si apoi, va muri. Asta e doar un exemplu de viziune, care se intampla sa-mi fie foarte cunoscut. Crezi ca omul nu stie ca ar fi in avantajul lui daca si-ar schimba perceptia? Da, dar nu poate. O data ce te-ai uitat in abis, etc.

Ciorapel, sa ne spui si noua cand te internezi la Obregia ca sa te tratezi corespunzator, nu ai inteles si nu vei intelege niciodata nimic.

Ciorapel vorbeste din psihanaliza si analiza tranzactionala insa nu stie sau nu vrea sa stie ca psihanaliza e o industrie de facut bani in general, asa cum spune si azylum nu prea are cum sa te rezolve chiar daca te face sa iti dai seama de probleme.
Oi fi psihanalista tu Ciorapel, mai stii ?! :))))))))))))))))))))))).

Voilà!

Psihoterapia iti descopera trecutul, problemele, iti arata haosul si agresiunile din mintea si din viata ta (parintii, partenerul), iti spune si ce sa faci, dar de-aici incolo e fix treaba ta!

N-o sa vina nimeni sa-ti repare frustrarile, lipsurile, durerile, traumele!

Ti le arata, dar de aici incepe munca ta!

Insa daca esti trantor si vrei ca un psihiatru sau un medicament sa te recreeze si sa te faca un om nou, o sa te vindeci cand o sa cad eu la pace cu blândul si delicatul Wipişor. Adica la Pastele cailor.

-))

http://en.wikipedia.org/wiki/Faulty_generalization
suna cunoscut, persoana de deasupra?

Nu stiu cum poti sa persisti atat in fixatiile tale, sa respingi toate argumentele contra care ti se aduc, dar nu altfel decat reiterand aceleasi si aceleasi prostii.

Stai linistita Ciorapel ca nu trebuie sa-mi spuna mie ala ce sa fac, stiu si eu care sunt conflictele si problemele, daca dau 8000 Euro pe o terapie de 200 ore doar ca sa-mi spuna ce sa fac, mai bine ma distrez de banii aia si gata, as fi chiar tampit sa fac asa ceva, esti culmea.
Ca si daca stiu ce am, tot nu am ce face ca asa simt, de aia ma faci tu toxic si cum vrei ? Ca-s produsul parintilor ? Daca era asa inseamna ca nu-s eu vinovat, daca asa m-au format, asta sunt si gata nene.
Nu pricepe Asylum intrucat ori e dusa cu pluta ori e pusa de cineva aici ca sa caute clienti, altfel nu se explica, daca nu e dusa cu pluta e clar, intrucat un om sanatos nu are ce sa-si piarda timpul pe aici.
Tu nu vezi ca insista pro terapie psihanalitica ?! Asta sustine si altceva nu stie sa zica, suna a reclama.
Ce spune ea, spune psihanaliza, de acolo vorbeste.
Orice noi spunem ea nu comenteaza nimic, isi tine discursul si atat.
Nu comunica cu noi de fapt.

Ce faceti, ati adormit ? O sa dormim pe lumea cealalta destul.

Dr House si Wip, Okto, aveti vreo explicatie la urmatorul lucru ? Deci:
SNRI-urile (Efectin si Cymbalta) la mine anuleaza partea agitanta si anxioasa a depresiei deci dispare anxietatea, teama, agitatia de orice fel, nelinistea interioara, nervii si iritabilitatea asta chiar de la prima doza si se mentine asa treaba.
Insa partea proasta e ca ramane depresia linistita si chiar o amplifica putin, deci cand tonusul este jos, anhedonia se pastreaza asa cum si lipsa motivatiei de orice, esti asa intr-o tristeste din aia dulce cand nu mai iti pasa de nimic in absenta anxietatii, nu te bucura nimic, dezamagit de viata care nu ti-a convenit, lipsit de speranta de mai bine. Asta la doza de 37, 5 Mg efectin, ca la 75 afara de asta apare si lentoare motorie si lipsa energie deci depresie mai puternica.
Mi se pare interesant fenomentul, ma gandesc ce se intampla asa in mare, ia partea anxioasa pe serotonina sau pe NE ?

http://www.youtube.com/watch?v=_VblffZrXD0

Ciorapel, are dreptate Dr House, esti bolnava rau.
Daca si noi si medicii ti-au explicat si tu tot nu intelegi, e clar.

Costy eu de cand iti citesc opiniile tale, imi vine sa-ti pun numele plangacille.
Tu ce probleme ai, e ceva ce mai grav, poate ne spui si gradul de handicap...

Anxietate si Depresie am, atata, iar asta da o suferinta de mori, inseamna ca nu ai trecut prin asa ceva, sa ai un rau general si cand stai uneori, si asta de dimineata pana seara, iar cand vrei sa dormi ori sa nu reusesti de rau, ori cand dormi sa ai vise anxioase si depresive de suferi si in visul ala.
Sa nu ai chef de nimic, sa nu te bucure nimic din ce te bucura inainte, cum e ?
Intr-un cuvant sa suferi permanent.

Costy,

Gresesti enorm cu suferinta de mori.Aceasta suferinta nu dureaza mai mult de 6 luni, normal ca primele luni e greu de suportat.

Tu vii cu ideei creeative, de a trage atentia cu suferinta nonstop.Suferinta psihica distruge creierul pana cand nu mai constientizeaza suferinta.Cel ce a suferit nu va mai sti ca sufera, pt. ca nu mai sufera.

Altu'

Altu, suna cam urat.Poti sa-mi zici Florin.


De ce e prost omul sa sufere?, cand suferi psihic, automat gandirea ta cauta o modalitate de salvare, fuga, ascunderea, eviatrea.Dar la Domnul Costy unde ii sunt armele de aparare, nu are picioare sa fuga?

eu de exemplu, am o anxietate provocata de, ma deranjeaza sa vad un cutit pe masa, ma face sa sufar, eu ce fac?stau sa sufar.Sa nu sufar, ce pot face;sa iau cutitul din fata campul de perceptie, sa evit sa stau la masa, sa-mi schimb pozitita de campul vizual.

Iar daca am mustrare de constiinta dece evit, si dece mie frica, inseamna ca sunt prost, si prost educat.De aceea trebuie sa oprim suferinta prin mecanismul psihic de aparare, prin evitare si unificarea gandiri.

trebuie sa oprim suferinta prin mecanismul psihic de aparare, prin evitare si unificarea gandiri.

- nu, prin conectare la Sursa

Florine, nu prea iti dai seama de ce spui, suferinta asta la mine dureaza de 3 ani si ceva, de unde stii tu ca nu dureaza mai mult de 6 luni ?
In anxietate tehnica de evitare uneori nu e buna deloc desi alteori da, duce la amplificarea ei, scrie in orice carte de anxietate, eviti acuma una, apoi eviti si alta si alta pana ce nu mai ai ce sa eviti si tot ai anxietate.
Tehnica confruntarii duce la rezultate uneori.
Insa la mine nu e doar anxietate, e depresie in primul rand, acolo nu mai ai ce sa eviti, ai o stare tampita de dimineata pana seara si orice faci nu te simti bine, nu atingi starea de bine nicicum.
In depresie armele iti sunt luate, de aia e depresie, daca reuseai sa te aperi scapai din start si nu mai se punea problema, nu mai ajungeai sa suferi asa.
Deci nici tu nu stii ce e aia o depresie. Iar depresia iti proiecteaza un viitor negru, iti ia speranta de mai bine, nu te lasa sa-ti faci treburile luandu-ti vointa, energia si motivatia, apoi apare anxietate si frica de starea in care esti, cum e si normal.
In plus asta e forum de depresie si ce avem de spus aici daca nu de cum ne simtitm in leg cu asta ?! Ce ai vrea sa vorbim, de calculatoare aici ?

:(

Costy

Exact, reducerea activitattilor suferinte, asta asteptam de la tine UNIFICAREA gandiri, vad ca iti imaginezi cam in ce problema esti.Depresia vine in urma anxietatii, daca nu ai anxietate nu ai cum sa ai depresie, asculta asta si nu contrazice.

Tot pe rand reduci activitattile neplacute, pana ajungi ca nu mai dupa ce sa suferi, asta e singura ta sansa de ati reveni.Iar frica de evitare, e o prostie, nu are nici un rosat sa tii de ea.Odat ce aplici schema de mai sus Unificare, speram sa vina si Elena cu ajutor moral.

Costy

Sa vad la vara daca pot sa ajung pe la tine acasa, sa te pun pe picioare, ca vad ca medicamentele care le iei nu tea ajuta, iar structura ta psihica nu se imbunatateste.

De 3 ani suferi, medicamentele nu te ajuta.Ai mii de scheme de medicatii, iar 10 tot o sa-ti fie bune, o madicatie sa te puna pe picioare.Iar apoi lucram la partea psihica.Dupa cate spui tu, nu ai aceea vointa de a face primul pas, din cauza medicatiei..

Florinmuresan,
. prin evitare si unificarea gandirii - la ce te -ai referit cand ai spus unificarea gandirii ? ( prin evitare inteleg
a evita situatiile, gandurile neplacute )
unificare -- unitatea mai multor persoane la nivel de gand ? daca te referi la asta - nu e corect; nu stiu ce ai vrut sa spui
conectare la Sursa - se ajunge prin pocainta

Anxietatea si Depresia sunt 2 lucruri distincte, iar din pacate multi le confunda..chiar daca in majoritatea cazurilor coexista, exista si separat, una fara cealalta!!! Poti sa ai anxietate si ea sa fie constructiva, nu trebuie sa fii deprimat, sta in caracterul oricarui om sa aiba anxietate in unele situatii si asta nu inseamna deloc ca este deprimat!! Iar in cazul depresiei la fel, poate sa nu-ti pese de nimic si sa nu ai niciun fel de anxietate!! Asa ca dl. Florin Muresan nu stiu unde ai facut 3 ani de psihologie, insa cred ca la Dimitrie Cantemir!! Medicamentele chiar ajuta, chiar sunt curios cum i-ai "intari" psihicul unei persoane in depresie majora fara sa ia vreun antidepresiv.. iti spun f sigur ca nu ai nicio sansa sa-l scoti din ea doar incurajandu-l, lucrurile acestea vin complementar medicatiei, care este primordiala in astfel de cazuri. E adevarat ca in depresii minore nu este neaparat nevoie de medicatie, dar acestea sunt cazuri usoare, nu trebuie neaparat apelat la un specialist atunci cand si o discutie cu un prieten iti poate ridica moralul. Cu totii suferim de "microderpesii" de acest gen in viata de zi cu zi datorita lumii haotice in care traim si sunt o sumedenie de motive sa ne faca sa ne simtim depresivi (functionara de la banca ne-a vorbit in sictir, nu ni s-a oferit destul respect sau atentie pentru serviciile pentru care platim in diferite locuri).. asa ca depresia face parte din viata de zi cu zi.. dar ce te faci cand intalnesti un om care considera ca nu mai are pentru ce sa traiasca?? o sa-i gasesti tu o gramada de motive dar degeaba daca el nu crede, NU LE SIMTE ADEVARATE, chiar daca exista depresii f lucide in care esti f constient si judeci la rece tot ceea ce se intampla, se f poate sa nu gasesti resursele necesare sa poti sa continui!
Costy cred ca la tine s-ar reduce totul la creerea unui ritm nictemeral/circadian in care tu sa functionezi bine, sa te implici in activiatati care iti fac placere.. Din cate am observat in ultimele posturi am observat ca esti timostabilizat cu medicatia. E evident faptul ca s-au produs unele modificari enzimatice la nivelul sistemului nervos in urma medicatiei, dar nu te panica, 3-4 ani de benzodiazepine este nimic in comparatie cu perioada de timp cat au fost altii dependenti si au redus pana au eliminat de tot (si la doze mult mai mari - ma refer undeva la 6-7 mg alprazolam/ clonazepam - cunosc cateva cazuri).. Este oricum primordial sa gasesti antidepresivul/ combinatia antidepresiva luata intr-o cantitate suficienta si intr-un interval de timp corespunzator care sa te faca sa te simti cat de cat "normal" si de acolo sa lucrezi..ideea e sa te simti comfortabil, sa un te mai gandesti la medicatie, sa incepi sa vb cat mai putin de asta, celelalte activitati sa-ti ocupe mai mult din timp si din gandire..
O saptamana frumoasa si sanatate va doresc!!

Dr House, imi permit si eu o intrebare daca nu te superi: cum vindeca risperidona simptomele negative daca inhiba recaptarea dopaminei, si mai ales a serotoninei? Niciodata nu m-am simtit mai lipsita de viata ca in ultimii ani, de cand medicatie antipsihotica. Si vorbesc la modul cel mai serios: cum ar putea sa imi faca bine, daca eu nu mai simt fericire, placere, energie si motivatie? Iti multumesc foarte daca poti sa-mi oferi un raspuns.